Fișă tehnică · Viropil 50 mg/300 mg/300 mg, comprimate filmate

Viropil trebuie prescris de către medici cu experiență în tratamentul infecției cu HIV.

Doze

Adulţi și adolescenți cu greutatea corporală de minim 30 kg

Doza pentru adulți și adolescenți cu greutatea corporală de minim 30 kg cu infecție HIV-1 nerezistentă la inhibitorii integrazei este un comprimat Viropil o dată pe zi.

Ajustarea dozelor la adulți și adolescenți

Pentru cazurile în care este indicată întreruperea tratamentului cu unul dintre componentele Viropil sau când este necesară modificarea dozei, trebuie utilizate preparate separate de dolutegravir, lamivudină și tenofovir disoproxil. În aceste situaţii medicul trebuie să consulte rezumatul caracteristicilor produsului individual pentru aceste medicamente.

Pentru cazurile în care infecția cu HIV-1 a pacientului este cunoscută sau suspectată a fi rezistentă la inhibitorii integrazei, fi administrate doze suplimentare de dolutegravir la adulți. În aceste situaţii medicul trebuie să consulte rezumatul caracteristicilor produsului individual dolutegravir sau să consulte cele mai recente ghiduri oficiale de tratament ale OMS. Nu există informații suficiente cu privire la utilizarea dolutegravir la adolescenții cu infecție HIV-1 rezistentă la inhibitorii integrazei.

Copii 1

Viropil nu trebuie utilizat la copiii cu greutatea corporală sub 30 kg, deoarece nu pot fi realizate ajustări adecvate ale dozei cu acest produs. Sunt necesare medicamente separate care conțin cantități mai mici de dolutegravir, tenofovir disoproxil sau lamivudină.

Vârstnici

Viropil trebuie utilizat cu precauție la pacienții vârstnici (vezi pct. 4.4).

Insuficiență renală

Insuficienţă renală ușoară (clearence-ul creatininei 50-80 ml/minut):

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienți cu insuficiență renală ușoară.

Insuficienţă renală moderată sau severă (clearence-ul creatininei < 50 ml/minut):

Viropil nu este recomandat la pacienţii cu clearance-ul creatininei < 50 ml/minut (vezi pct. 4.4 și 5.2), deoarece nu pot fi realizate ajustări adecvate ale dozei. Pentru acești pacienți, trebuie utilizate formulări separate de dolutegravir, lamivudină și tenofovir disoproxil.

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (grad Child-Pugh A sau B). Nu sunt disponibile date privind administrarea dolutegravir la pacienții cu insuficiență hepatică severă (grad Child-Pugh C); prin urmare, Viropil trebuie utilizat cu precauţie la aceşti pacienţi.

Întreruperea tratamentului

Dacă tratamentul cu Viropil este întrerupt la pacienții infectați concomitent cu HIV și virusul hepatitei B (VHB), acești pacienți trebuie monitorizați îndeaproape pentru semne de exacerbare a hepatitei (vezi pct. 4.4).

Doze omise și vărsături după administrare

Este important ca pacientul să ia medicamentul în mod regulat conform prescripției. Omiterea dozelor pot crește riscul de rezistență și pot reduce eficacitatea medicamentului.

Pacientul trebuie să administreze doza omisă în cazul în care aceasta trebuia administrată mai puțin de 12 ore în urmă. În cazul în care au trecut mai mult de 12 ore de la doza omisă, pacientul trebuie să ia doza omisă și va urma schema obișnuită de administrare. Pacientul nu trebuie să ia o doză dublă.

Dacă pacientul prezintă vărsături în decurs de 1 oră după administrarea Viropil, atunci trebuie să ia o doză suplimentară. Dacă vărsăturile apar la mai mult de o oră după administrarea dozei, pacientul nu trebuie să ia o doză suplimentară și poate lua următoarea doză ca de obicei, atunci când este necesar.

Mod de administrare

Doza recomandată trebuie administrață pe cale orală și comprimatul de Viropil trebuie să fie înghițită întreg cu apă.

Viropil poate fi administrat de obicei împreună cu alimente sau între mese.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile cu Viropil. Acest medicament conţine dolutegravir,
lamivudină, și tenofovir disoproxil, prin urmare, orice interacţiuni care au fost identificate pentru
fiecare dintre acestea sunt relevante pentru comprimatul combinat. Au fost efectuate studii privind
interacţiunile numai la adulţi.
Interacțiuni relevante pentru dolutegravir
Factorii care scad concentrația plasmatică a dolutegravir trebuie evitaţi în contextul prezenţei
rezistenţei infecției HIV-1 la clasa inhibitorilor de integrază. Aceasta include administrarea
7

concomitentă de medicamente care scad concentrația plasmatică a dolutegravir (de exemplu
antiacide ce conţin magneziu/aluminiu, suplimente cu fier și calciu, multivitamine și agenţi de
inducţie, etravirină (fără administrare de inhibitori de protează potenţaţi) tipranavir/ritonavir,
rifampicină, rifapentină, sunătoare și anumite medicamente anti-epileptice) (vezi tabelul de mai
jos).
Dolutegravir este eliminat preponderent prin metabolizare de către UGT1A1. Dolutegravir este, de
asemenea, un substrat al UGT1A3, UGT1A9, CYP3A4, glicoproteinei-P (P-gp) și proteinei de
rezistență în cancerul mamar (breast cancer resistance protein, BCRP); prin urmare, medicamentele
care induc aceste enzime, pot scădea concentrația plasmatică a dolutegravir și reduce efectul
terapeutic al acestuia (vezi tabelul de mai jos). Administrarea concomitentă a dolutegravir împreună
cu alte medicamente care inhibă aceste enzime, poate creşte concentraţia plasmatică a dolutegravir
(vezi tabelul de mai jos).
In vivo, dolutegravir nu a avut niciun efect asupra midazolamului, un substrat al CYP3A4. Pe baza
datelor in vivo şi in vitro nu se anticipează o influenţă a dolutegravir asupra farmacocineticii
medicamentelor care constituie substraturi ale unor enzime sau transportori majori precum
CYP3A4, CYP2C9 şi P-gp (vezi pct. 5.2).
In vitro, dolutegravir a inhibat transportorul cationic organic renal de tip 2 (OCT2) și transportorul
de expulzare a toxinelor și multidrog (MATE-1). In vivo, s-a observat la pacienți o scădere a
clearance-ului creatininei cu 10-14 % (fracţia secretoare este dependentă de transportul OCT2 şi
MATE-1). In vivo, dolutegravir poate crește concentrațiile plasmatice ale medicamentelor a căror
excreție depinde de OCT2 și/sau MATE-1 (de exemplu: fampridină [cunoscută, de asemenea, ca
dalfampridină], metformină) (vezi tabelul de mai jos).
In vitro, dolutegravir a inhibat transportorii asimilării renale, transportorii anionici organici (OAT1)
și OAT3. Pe baza lipsei eficienţei asupra farmacocineticii in vivo a substratului OAT a tenofovir,
inhibarea in vivo a OAT1 este puţin probabilă. Inhibarea in vivo a OAT3 nu a fost studiată.
Dolutegravir poate crește concentraţia plasmatică a medicamentelor a căror excreţie este dependentă
de OAT3.
Interacțiunile stabilite și cele teoretice cu medicamentele antiretrovirale și non-antiretrovirale
selectate sunt prezentate în tabelul de mai jos; datele farmacocinetice reflectă studii la adulți.
Interacțiuni relevante pentru lamivudină
Probabilitatea interacţiunilor metabolice este mică datorită metabolizării limitate şi a legării scăzute
de proteinele plasmatice şi datorită eliminării aproape complete a medicamentului pe cale renală.
Administrarea de trimetoprim/sulfametoxazol 160 mg/800 mg a crescut expunerea la lamivudină cu
aproximativ 40%, din cauza trimetoprimului; sulfametoxazolul nu a prezentat interacţiuni. Cu toate
acestea, dacă pacientul nu prezintă insuficienţă renală, nu este necesară ajustarea dozei de
lamivudină (vezi pct. 4.2). Lamivudina nu a avut nici un efect asupra farmacocineticii
trimetoprimului sau a sulfametoxazolului. Când este necesară administrarea concomitentă, pacienţii
trebuie monitorizaţi din punct de vedere clinic. Administrarea concomitentă de lamivudină şi de
cotrimoxazol în doze mari pentru tratamentul pneumoniei cu Pneumocystis jivorecii şi al
toxoplasmozei trebuie evitată.
Trebuie luată în considerare posibilitatea interacţiunilor cu alte medicamente administrate
concomitent, mai ales dacă principala lor cale de eliminare este reprezentată de secreţia renală
activă prin intermediul sistemului de transport cationic organic, ca de exemplu trimetoprimul. Alte
medicamente (de exemplu ranitidina, cimetidina) sunt eliminate doar parţial prin acest mecanism şi
s-a demonstrat că nu interacţionează cu lamivudina. Analogii nucleozidici asemănători zidovudinei,
8

nu se elimină prin acest mecanism şi este puţin probabil să interacţioneze cu lamivudina.
În cazul administrării concomitente de zidovudină şi lamivudină a fost observată o creştere modestă
(28 %) a Cmax a zidovudinei, dar expunerea globală (ASC) nu a fost modificată semnificativ.
Zidovudina nu a avut nici un efect asupra farmacocineticii lamivudinei (vezi pct. 5.2).
Din cauza asemănărilor, lamivudina nu trebuie administrată concomitent cu alţi analogi ai citidinei,
cum este emtricitabina. Mai mult decât atât, Viropil nu trebuie administrat concomitent cu alte
medicamente care conţin lamivudină.
In vitro, lamivudina inhibă fosforilarea intracelulară a cladribinei ducând la un potenţial risc de
pierdere a eficacităţii cladribinei în caz de asociere, în mediul clinic. Unele descoperiri clinice
susţin, de asemenea, o posibilă interacţiune între lamivudină și cladribină. Prin urmare,
administrarea concomitentă a lamivudinei cu cladribina nu este recomandată.
Deoarece metabolizarea lamivudinei nu implică CYP3A, interacţiunile cu medicamentele
metabolizate prin intermediul acestui sistem enzimatic (de exemplu IP) sunt puţin probabile.
Administrarea concomitentă a soluției orale de sorbitol (3,2 g, 10,2 g, 13,4 g) cu o doză unică de
300 mg soluție orală de lamivudină a determinat scăderi dependente de doză de 14%, 32% și 36% a
expunerii la lamivudină (ASC∞) și de 28%, 52% și 55% în Cmax de lamivudină la adulți. Dacă este
posibil, evitați administrarea concomitentă cronică a Viropil cu medicamente care conțin sorbitol
sau alți polialcooli cu acțiune osmotică sau alcooli monozaharidici (de exemplu, xilitol, manitol,
lactitol, maltitol). Se va lua în considerare monitorizarea mai frecventă a încărcăturii virale a HIV-1
atunci când nu se poate evita administrarea concomitentă cronică.
Interacțiuni relevante pentru tenofovir
Deoarece tenofovir este eliminat în principal prin rinichi, administrarea concomitentă de tenofovir
disoproxil şi a altor medicamente care reduc funcţia renală sau sunt în competiţie pentru secreţia
tubulară activă prin intermediul proteinelor transportoare TUAO 1, TUAO 3 sau MRP 4 (de
exemplu cidofovir) poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice de tenofovir şi/sau ale
medicamentelor administrate concomitent.
Trebuie evitată utilizarea tenofovir disoproxil în asociere cu sau după utilizarea recentă a unui
medicament nefrotoxic. Unele exemple includ, fără a se limita la acestea, medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene în doze mari sau multiple, aminoglicozide, amfotericină B, foscarnet,
ganciclovir, pentamidină, vancomicină, cidofovir sau interleukină-2 (vezi pct. 4.4).
Deoarece tacrolimus poate afecta funcţia renală, se recomandă monitorizarea atentă atunci când se
administrează concomitent cu tenofovir disoproxil.
Pe baza rezultatelor experimentelor in vitro şi cunoscând calea de eliminare a tenofovirului,
posibilitatea unor interacţiuni mediate de CYP450 între tenofovir şi alte medicamente este scăzută.
Viropil nu trebuie administrat cu oricare din următoarele medicamente:
−
tenofovir disoproxil;
−
tenofovir alafenamidă;
−
adefovir dipivoxil;
−
didanozină.
Tabelul interacţiunilor
Interacțiunile dintre Viropil şi medicamentele administrate concomitent sunt prezentate în Tabelul 1
9

(creșterea este indicată prin „↑” , scăderea prin „↓”, nicio modificare prin „↔”, aria de sub curba
variației în timp a concentrației plasmatice prin „ASC”, iar concentrația plasmatică maximă
observată prin „Cmax”, concentraţia la sfârşitul intervalului de dozare prin „Cτ”).
Tabelul 1. Interacţiuni medicamentoase
Medicamente în
Interacţiune Recomandări privind administrarea
funcție de ariile
modificarea mediei
concomitentă
terapeutice
geometrice
ANTIINFECȚIOASE
Antiretrovirale
Inhibitori non-nucleozidici ai revers transcriptazei (INNRT)
Etravirină fără
Etravirina a redus concentrația
Dolutegravir ↓
inhibitori de protează
plasmatică a dolutegravir. Doza
ASC ↓ 71%; Cmax ↓ 52%;
potenţaţi/dolutegravir
recomandată de dolutegravir este de 50
Cτ ↓ 88%
mg de două ori pe zi la pacienţii adulți la
care se administrează concomitent
Etravirină  (inducţia
etravirină fără inhibitori de protează
enzimelor UGT1A1 şi
potenţaţi. La copii și adolescenți, doza cu
CYP3A)
administrare o dată pe zi, stabilită în
funcţie de greutatea corporală, trebuie
administrată de două ori pe zi.
Dolutegravir nu trebuie utilizat împreună
cu etravirina fără administrarea
concomitentă de atazanavir/ritonavir,
darunavir/ritonavir sau
lopinavir/ritonavir la pacienţi rezistenţi la
IIN (vezi mai jos în tabel).
Lopinavir/ritonavir +
Dolutegravir ↔
Nu este necesară ajustarea dozei.
etravirină/dolutegravir
ASC ↑ 11%; Cmax ↑ 7%;
Cτ ↑ 28%
LPV ↔
RTV ↔
Darunavir/ ritonavir +
Dolutegravir ↓
Nu este necesară ajustarea dozei.
etravirină/dolutegravir
ASC ↓ 25%; Cmax ↓ 12%;
Cτ ↓ 36%
DRV ↔
RTV ↔
Efavirenz/dolutegravir Dolutegravir↓
Doza recomandată de dolutegravir la
ASC ↓ 57%; Cmax ↓ 39%;
adulţi este de 50 mg de două ori pe zi,
Cτ ↓ 75%
atunci când se administrează
Efavirenz ↔ (grupuri de
concomitent cu efavirenz. La copii și
control anterioare)
adolescenți, doza cu administrare o dată
(inducţia enzimelor
pe zi, stabilită în funcţie de greutatea
UGT1A1 și CYP3A)
corporală, trebuie administrată de două
ori pe zi. În infecții rezistenţei la clasa
inhibitorilor de integrază, trebuie luate în
considerare combinații alternative care
nu includ efavirenz.
Nevirapină/
Dolutegravir ↓
Doza recomandată de dolutegravir la
dolutegravir
(Nu s-a studiat, însă este de adulţi este de 50 mg de două ori pe zi,
aşteptat o scădere a
atunci când se administrează
expunerii similară celei
concomitent cu nevirapină. La copii și
10

observate cu efavirenz, din
cauza inducţiei)

Rilpivirină/
dolutegravir

Dolutegravir ↔
ASC ↑ 12%; Cmax ↑ 13%;
Cτ ↑ 22%
Rilpivirină↔
Inhibitori nucleozidici ai revers transcriptazei (INRT)
Emtricitabină/
lamivudină

Didanozină/tenofovir
disoproxil

Didanozină ASC ↑ 40-60%

Adefovir dipivoxil/
tenofovir disoproxil

ASC: ↔
Cmax: ↔

Entecavir/tenofovir
disoproxil

ASC: ↔
Cmax: ↔

Inhibitori de protează (IP)
Atazanavir/
Dolutegravir ↑
dolutegravir
ASC ↑ 91%; Cmax ↑ 50%;
Cτ ↑ 180%
Atazanavir ↔ (grupuri de
control anterioare)
(inhibiția enzimelor
UGT1A1 și CYP3A)
Atazanavir+ ritonavir/
Dolutegravir ↑
dolutegravir
ASC ↑ 62%; Cmax ↑ 34%;
Cτ ↑ 121%
Atazanavir ↔
11

adolescenți, doza cu administrare o dată
pe zi, stabilită în funcţie de greutatea
corporală, trebuie administrată de două
ori pe zi. În infecții rezistenţei la clasa
inhibitorilor de integrază, trebuie luate în
considerare combinații alternative care
nu includ nevirapină.
Nu este necesară ajustarea dozei.

Viropil nu trebuie administrat
concomitent, din cauza asemănării dintre
emtricitabină și lamivudină și, în
consecință, toxicitate aditivă așteptată și
niciun beneficiu în ceea ce privește
eficacitatea.
Riscul reacţiilor adverse asociate
utilizării didanozinei (de exemplu
pancreatită şi acidoză lactică) pare a fi
crescut și administrarea concomitentă
poate reduce semnificativ numărul de
celule CD4. De asemenea, administrarea
concomitentă de tenofovir disoproxil şi
didanozină în doză de 250 mg a fost
asociată cu o rată ridicată de eşec al
controlului virusologic pentru mai multe
asocieri studiate pentru diferite
tratamente retrovirale combinate.
Administrarea Viropil în asociere cu
didanozină nu este recomandată.
Tenofovir disoproxil nu trebuie
administrat în acelaşi timp cu adefovir
dipivoxil.
Nu au existat interacţiuni
farmacocinetice semnificative din punct
de vedere clinic când tenofovir
disoproxil a fost administrat concomitent
cu entecavir.
Dolutegravir nu trebuie administrat în
doze mai mari de 50 mg de două ori pe
zi, atunci când se administrează
concomitent cu atazanavir datorită lipsei
datelor.
Nu este necesară ajustarea dozei.
Dolutegravir nu trebuie administrat în
doze mai mari de 50 mg de două ori pe
zi, atunci când se administrează

Atazanavir+ ritonavir/
tenofovir disoproxil

Tipranavir+ritonavir/
dolutegravir

Fosamprenavir+
ritonavir/dolutegravir

Ritonavir ↔
(inhibiția enzimelor
UGT1A1 și CYP3A)
Tenofovir:
ASC: ↑ 37%; Cmax: ↑ 34%;
Cmin: ↑ 29%
Atazanavir:
ASC: ↓ 25%; Cmax: ↓ 28%;
Cmin: ↓ 26%
Dolutegravir ↓
ASC ↓ 59%; Cmax ↓ 47%;
Cτ ↓ 76%
(inducția enzimelor
UGT1A1 și CYP3A)

Dolutegravir ↓
ASC ↓ 35%; Cmax ↓ 24%;
Cτ ↓ 49%
(inducția enzimelor
UGT1A1 și CYP3A)

Dolutegravir ↓
ASC ↓ 22%; Cmax ↓ 11%;
C24ore ↓ 38%
(inducția enzimelor
UGT1A1 și CYP3A)
Darunavir+ritonavir/
Darunavir:
Tenofovir disoproxil
Nu există niciun efect
semnificativ asupra
parametrilor
farmacocinetici ai
darunavir/ritonavir.
Tenofovir:
ASC: ↑ 22%; Cmin: ↑ 37%
Lopinavir+ritonavir/
Dolutegravir ↔
dolutegravir
ASC ↓ 4%; Cmax ↔ 0%;
C24ore ↓ 6%
Lopinavir+ritonavir/
Lopinavir/ritonavir:
Tenofovir disoproxil
Nu există niciun efect
semnificativ asupra
parametrilor
farmacocinetici ai
lopinavir/ritonavir.
Tenofovir:
ASC: ↑ 32%; Cmax: ↔;
Cmin: ↑ 51%
Agenți antivirali ai virusului hepatitei C
Darunavir+ritonavir/
dolutegravir

concomitent cu atazanavir datorită lipsei
datelor.
Creşterea expunerii la tenofovir poate
potenţa reacţiile adverse asociate
tenofovirului, inclusiv tulburările renale.
Funcţia renală trebuie monitorizată cu
atenţie.
Doza recomandată de dolutegravir la
adulţi este de 50 mg de două ori pe zi,
atunci când se administrează
concomitent cu tipranavir/ritonavir. La
copii și adolescenți, doza cu administrare
o dată pe zi, stabilită în funcţie de
greutatea corporală, trebuie administrată
de două ori pe zi. În infecții rezistenţei la
clasa inhibitorilor de integrază, această
combinație trebuie evitată.
Nu este necesară ajustarea dozei în
absența rezistenţei la clasa inhibitorilor
de integrază.
În infecții rezistenţei la clasa inhibitorilor
de integrază, trebuie luate în considerare
combinații alternative care nu includ
fosamprenavir/ritonavir.
Nu este necesară ajustarea dozei.

Creşterea expunerii la tenofovir poate
potenţa reacţiile adverse asociate
tenofovirului, inclusiv tulburările renale.
Funcţia renală trebuie monitorizată cu
atenţie.

Nu este necesară ajustarea dozei.
Creşterea expunerii la tenofovir poate
potenţa reacţiile adverse asociate
tenofovirului, inclusiv tulburările renale.
Funcţia renală trebuie monitorizată cu
atenţie.

Daclatasvir/
dolutegravir

Daclatasvir ↔
Dolutegravir ↔
ASC ↑ 33%; Cmax ↑ 29%;
Cτ ↑ 45%

Daclatasvir/tenofovir
disoproxil

Daclatasvir ↔
ASC: 1,10 (1,01, 1,21)
Cmax: 1,06 (0,98, 1,15)
Cmin: 1,15 (1,02, 1,30)

Sofosbuvir/tenofovir
disoproxil

Tenofovir ↔
ASC: 1,10 (1,05, 1,15)
Cmax: 0,95 (0,89, 1,02)
Cmin: 1,17 (1,10, 1,24)
Tenofovir
↑ Cmax 1,25 (1,08, 1,45)
↔ ASC 0,98 (0,91, 1,05)
↔ Cmin 0,99 (0,91, 1,07)

Nu este necesară ajustarea dozei.

Nu este necesară ajustarea dozei de
sofobusvir sau Viropil atunci când
sofobusvir și Viropil se utilizează
concomitent.

Sofosbuvir
↓ Cmax 0,81 (0,60, 1,10)
↔ ASC 0,94 (0,76, 1,16)
Cmin (NA)

Ledipasvir/Sofosbuvir
+ Dolutegravir +
Tenofovir disoproxil
(+Emtricitabină)

GS-331007 (metabolitul
predominant inactiv al
sofosbuvir)
↓ Cmax 0,77 (0,70, 0,84)
↔ ASC 0,84 (0,76, 0,92)
Cmin (NA)
Sofosbuvir: ASC: ↔;
Cmax: ↔
GS-331007: ASC: ↔;
Cmax: ↔; Cmin: ↔

Nu este recomandată ajustarea dozei. La
pacienții care primesc
ledipasvir/sofobusvir concomitent cu
Viropil trebuie monitrizate reacţiile
adverse asociate tenofovirului. Funcţia
renală trebuie monitorizată cu atenţie.

Ledipasvir: ASC: ↔;
Cmax: ↔; Cmin: ↔
Dolutegravir: ASC: ↔;
Cmax: ↔; Cmin: ↔
Emtricitabină: ASC: ↔;
Cmax: ↔; Cmin: ↔

Ledipasvir/Sofosbuvir
+ Atazanavir/Ritonavir
+ Emtricitabină/
Tenofovir disoproxil

Tenofovir: ASC: ↑ 65%;
Cmax: ↑ 61%; Cmin: ↑ 115%
Ledipasvir: ASC: ↑ 96%;
Cmax: ↑ 68%; Cmin: ↑ 118%
Sofosbuvir: ASC: ↔;
Cmax: ↔
13

Concentrațiile plasmatice crescute de
tenofovir care rezultă din administrarea
concomitentă de tenofovir disoproxil,
ledipasvir/sofosbuvir și
atazanavir/ritonavir pot crește reacțiile

GS-331007 (metabolit al
sofosbuvir): ASC: ↔;
Cmax: ↔; Cmin: ↑ 42%
Atazanavir: ASC: ↔;
Cmax: ↔; Cmin: ↑ 63%
Ritonavir: ASC: ↔;
Cmax: ↔; Cmin: ↑ 45%

adverse asociate tenofovir disoproxil,
inclusiv tulburările renale. Siguranța
tenofovir disoproxil la utilizarea
concomitentă cu ledipasvir/sofosbuvir și
un potențator farmacocinetic (de
exemplu, ritonavir) nu a fost stabilită.
Combinația trebuie utilizată cu precauție,
cu monitorizare renală frecventă, în cazul
în care nu sunt disponibile alte
alternative.

Emtricitabină: ASC: ↔;
Cmax: ↔; Cmin: ↔

Ledipasvir/Sofosbuvir
+ Darunavir/Ritonavir
+ Emtricitabină/
Tenofovir disoproxil

Tenofovir: ASC: ↔;
Cmax: ↑ 47%; Cmin: ↑ 47%
Ledipasvir: ASC: ↔;
Cmax: ↔; Cmin: ↔
Sofosbuvir: ASC: ↓ 27%;
Cmax: ↓
GS-331007: ASC: ↔;
Cmax: ↔; Cmin: ↔
Darunavir: ASC: ↔;
Cmax: ↔; Cmin: ↔
Ritonavir: ASC: ↔;
Cmax: ↔; Cmin: ↑ 48%

Concentrațiile plasmatice crescute de
tenofovir care rezultă din administrarea
concomitentă de tenofovir disoproxil,
ledipasvir/sofosbuvir și
darunavir/ritonavir pot crește reacțiile
adverse asociate tenofovir disoproxil,
inclusiv tulburările renale. Siguranța
tenofovir disoproxil la utilizarea
concomitentă cu ledipasvir/sofosbuvir și
un potențator farmacocinetic (de
exemplu, ritonavir) nu a fost stabilită.
Combinația trebuie utilizată cu precauție,
cu monitorizare renală frecventă, în cazul
în care nu sunt disponibile alte
alternative.

Emtricitabină: ASC: ↔;
Cmax: ↔; Cmin: ↔

Ledipasvir/Sofosbuvir
+ Efavirenz/
Emtricitabină/
Tenofovir disoproxil

Tenofovir: ASC: ↑ 50%;
Cmax: ↑ 64%; Cmin: ↑ 59%
Ledipasvir: ASC: ↓ 34%;
Cmax: ↓ 34%; Cmin: ↓ 34%
Sofosbuvir: ASC: ↔;
Cmax: ↔
GS-331007: ASC: ↔;
Cmax: ↔; Cmin: ↔
Efavirenz: ASC: ↔;
Cmax: ↔; Cmin: ↔
Emtricitabină: ASC: ↔;
Cmax: ↔; Cmin: ↔
Tenofovir: ASC: ↑ 98%;
14

Nu este recomandată ajustarea dozei.
Creşterea expunerii la tenofovir poate
potenţa reacţiile adverse asociate
tenofovirului disoproxil, inclusiv
tulburările renale. Funcţia renală trebuie
monitorizată cu atenţie.

Ledipasvir/Sofosbuvir
+ Emtricitabină/
Rilpivirină/Tenofovir
disoproxil

Cmax: ↑ 79%; Cmin: ↑ 163%
Sofosbuvir: ASC: ↔;
Cmax: ↔
GS-331007: ASC: ↔;
Cmax: ↔; Cmin: ↔

Nu este recomandată ajustarea dozei.
Creşterea expunerii la tenofovir poate
potenţa reacţiile adverse asociate
tenofovirului disoproxil, inclusiv
tulburările renale. Funcţia renală trebuie
monitorizată cu atenţie.

Emtricitabină: ASC: ↔;
Cmax: ↔; Cmin: ↔
Rilpivirină: ASC: ↔;
Cmax: ↔; Cmin: ↔

Sofosbuvir/Velpatasvir
+ Tenofovir disoproxil
(+ Emtricitabină +
atazanavir/ritonavir)

Tenofovir: ASC: ↑ 40%;
Cmax: ↔; Cmin: ↑ 91%
Sofosbuvir: ASC: ↔;
Cmax: ↔
GS-331007: ASC: ↔;
Cmax: ↔; Cmin: ↑ 42%
Velpatasvir: ASC: ↑ 142%;
Cmax: ↑ 55%; Cmin: ↑ 301%
Tenofovir: ASC: ↔;
Cmax: ↑ 55%; Cmin: ↑ 39%

Sofosbuvir/Velpatasvir/
Voxilaprevir +
Tenofovir disoproxil
(+ Emtricitabină +
Darunavir/ritonavir)

Sofosbuvir: ASC: ↔;
Cmax: ↓ 30%; Cmin: N/A
GS-331007: ASC: ↔;
Cmax:↔; Cmin: N/A
Velpatasvir: ASC: ↔;
Cmax: ↔; Cmin: ↔
Voxilaprevir: ASC: ↑
143%; Cmax:↑ 72%; Cmin: ↑
300%
Tenofovir: ASC: ↑ 39%;
Cmax: ↑ 48%; Cmin: ↑ 47%

S-a demonstrat că sofosbuvir/velpatasvir
mărește expunerea la tenofovir
(inhibarea P-gp). Creșterea expunerii la
tenofovir (ASC și Cmax) a fost de
aproximativ 40-80% în timpul
tratamentului concomitent cu
sofosbuvir/velpatasvir și tenofovir
disoproxil ca parte a diferitelor regimuri
HIV. Siguranța tenofovirului disoproxil
la utilizarea concomitentă cu
sofosbuvir/velpatasvir și un potențator
farmacocinetic (de exemplu, ritonavir
sau cobicistat) nu a fost stabilită.
Pacienții cărora li se administrează
tenofovir disoproxil și
sofosbuvir/velpatasvir concomitent
trebuie monitorizați pentru reacțiile
adverse asociate cu tenofovir disoproxil.
S-a demonstrat că
sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir
mărește expunerea la tenofovir
(inhibarea P-gp). Creșterea expunerii la
tenofovir (ASC și Cmax) a fost de
aproximativ 40% în timpul tratamentului
concomitent cu
sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir și
darunavir + ritonavir + tenofovir
disoproxil/emtricitabină. Siguranța
tenofovirului disoproxil la utilizarea
concomitentă cu
sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir și un
potențator farmacocinetic (de exemplu,
ritonavir sau cobicistat) nu a fost
stabilită. Pacienții cărora li se
administrează tenofovir disoproxil și
sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir
concomitent trebuie monitorizați pentru

Sofosbuvir/Velpatasvir Sofosbuvir: ASC: ↓ 29%;
+ Lopinavir/Ritonavir + Cmax: ↓ 41%
Emtricitabină/
Tenofovir disoproxil
GS-331007: ASC: ↔;
Cmax:↔; Cmin: ↔
Velpatasvir: ASC: ↔;
Cmax: ↓ 30%; Cmin: ↑ 63%
Lopinavir: ASC: ↔;
Cmax:↔; Cmin: ↔
Ritonavir: ASC: ↔;
Cmax:↔; Cmin: ↔

reacțiile adverse asociate cu tenofovir
disoproxil.
Concentrațiile plasmatice crescute de
tenofovir care rezultă din administrarea
concomitentă de tenofovir disoproxil,
sofosbuvir/velpatasvir și
lopinavir/ritonavir pot crește reacțiile
adverse asociate tenofovir disoproxil,
inclusiv tulburările renale. Siguranța
tenofovir disoproxil la utilizarea
concomitentă cu sofosbuvir/velpatasvir
și un potențator farmacocinetic (de
exemplu, ritonavir) nu a fost stabilită.
Combinația trebuie utilizată cu precauție,
cu monitorizare frecventă a funcției
renale.

Emtricitabină: ASC: ↔;
Cmax:↔; Cmin: ↔

Sofosbuvir/Velpatasvir
+ Emtricitabină/
Raltegravir/Tenofovir
disoproxil

Tenofovir: ASC: ↔;
Cmax: ↑ 42%; Cmin: ↔
Sofosbuvir: ASC: ↔;
Cmax: ↔

Nu este recomandată ajustarea dozei.
Creşterea expunerii la tenofovir poate
potenţa reacţiile adverse asociate
tenofovirului disoproxil, inclusiv
tulburările renale. Funcţia renală trebuie
monitorizată cu atenţie.

GS-331007: ASC: ↔;
Cmax:↔; Cmin: ↔
Velpatasvir: ASC: ↔;
Cmax: ↔; Cmin: ↔
Raltegravir: ASC: ↔;
Cmax:↔; Cmin: ↓ 21%
Emtricitabină: ASC: ↔;
Cmax:↔; Cmin: ↔

Sofosbuvir/Velpatasvir
+ Emtricitabină/
Rilpivirină/Tenofovir
disoproxil

Tenofovir: ASC: ↑ 40%;
Cmax: ↑ 46%; Cmin: ↑ 70%
Sofosbuvir: ASC: ↔;
Cmax: ↔
GS-331007: ASC: ↔;
Cmax:↔; Cmin: ↔
Velpatasvir: ASC: ↔;
Cmax: ↔; Cmin: ↔
Emtricitabină: ASC: ↔;
Cmax:↔; Cmin: ↔
Rilpivirină: ASC: ↔;
16

Nu este recomandată ajustarea dozei.
Creşterea expunerii la tenofovir poate
potenţa reacţiile adverse asociate
tenofovirului disoproxil, inclusiv
tulburările renale. Funcţia renală trebuie
monitorizată cu atenţie.

Cmax:↔; Cmin: ↔
Tenofovir: ASC: ↑ 40%;
Cmax: ↑ 44%; Cmin: ↑ 84%
Antimicobacteriene
Rifampicină/
dolutegravir

Rifabutin/dolutegravir

Rifapentină/
dolutegravir

Agenţi antifungici
Fluconazol
Itraconazol
Ketoconazol
Posaconazol
Voriconazol

Dolutegravir ↓
ASC ↓ 54%; Cmax ↓ 43%;
Cτ ↓72%
(inducția enzimelor
UGT1A1 și CYP3A)

Dolutegravir ↔
ASC ↓ 5%; Cmax ↑ 16%; Cτ
↓30%
(inducția enzimelor
UGT1A1 și CYP3A)
Dolutegravir ↓

Administrarea concomitentă a scăzut
concentrațiile de dolutegravir, dar
concentrațiile minime au rămas peste
valoarea țintă. Nu este necesară ajustarea
dozei de dolutegravir 50 mg o dată pe zi
atunci când este administrat concomitent
cu izoniazidă/rifapentină, administrate o
dată pe săptămână. Cu toate acestea,
doza de dolutegravir 50 mg de două ori
pe zi trebuie luată în considerare la
persoanele cu suspiciune de eșec.

Tenofovir disoproxil ↑

Administrarea concomitentă de
itraconazol sau ketoconazol poate crește
expunerea la tenofovir. Se recomandă
monitorizarea reacțiilor adverse asociate
tenofovirului, inclusiv monitorizarea
renală frecventă. Pe baza considerentelor
teoretice, nu este de așteptat nicio
interacțiune cu dolutegravir sau
lamivudină.
Toxicitate hematologică potențială. Se va
monitoriz parametrii hematologici și se
va lua în considerare reducerea dozei
dacă este necesar.

Dolutegravir ↓
ASC ↓ 49%; Cmax ↓ 33%;
Cτ ↓ 73%

Doza recomandată de dolutegravir la
adulţi este de 50 mg de două ori pe zi,
atunci când se administrează
concomitent cu carbamazepina. La copii
și adolescenți, doza cu administrare o

Flucitozină/
Lamivudină/Tenofovir
disoproxil
Anticonvulsivante
Carbamazepină/
dolutegravir

Doza recomandată de dolutegravir la
adulţi este de 50 mg de două ori pe zi,
atunci când se administrează
concomitent cu rifampicină. La copii și
adolescenți, doza cu administrare o dată
pe zi, stabilită în funcţie de greutatea
corporală, trebuie administrată de două
ori pe zi. În infecții rezistenţei la clasa
inhibitorilor de integrază, administrarea
concomitentă de dolutegravir și
rifampicină trebuie evitată.
Nu este necesară ajustarea dozei.

Oxcarbazepină/
dolutegravir
Fenitoină/dolutegravir
Fenobarbital/
dolutegravir

Agenți antiaritmici
Dofetilidă/dolutegravir

dată pe zi, stabilită în funcţie de
greutatea corporală, trebuie administrată
de două ori pe zi. La pacienții cu infecții
rezistente la clasa inhibitori de integrază
trebuie utilizate alternativele la
carbamazepină.
Dolutegravir ↓
Doza recomandată de dolutegravir la
(Interacţiunea nu a fost
adulţi este de 50 mg de două ori pe zi,
studiată, este anticipată o
atunci când se administrează
scădere din cauza inducției concomitent cu iductori de enzime. La
enzimelor UGT1A1 şi
copii și adolescenți, doza cu administrare
CYP3A, precum şi o
o dată pe zi, stabilită în funcţie de
scădere similară a expunerii greutatea corporală, trebuie administrată
sistemice precum cea
de două ori pe zi. La pacienții cu infecții
observată în cazul
rezistente la clasa inhibitori de integrază
carbamazepinei).
trebuie utilizate alternativele la aceste
medicamente.
Dofetilidă ↑
(Nu s-a studiat, creștere
potențială prin inhibarea
transportorului OCT2)

Administrarea concomitentă de
dolutegravir și dofetilidă este
contraindicată din cauza toxicității
potențiale care pune viața în pericol
cauzată de concentrația mare de
dofetilidă.
Administrarea concomitentă poate crește
expunerea la tenofovir. Se recomandă
monitorizarea reacțiilor adverse asociate
tenofovirului, inclusiv monitorizarea
frecventă a funcției renale.

Dolutegravir ↓
ASC ↓ 74%; Cmax ↓ 72%
(Legături complexe cu ioni
polivalenţi)

Administrarea antiacidelor care conțin
magneziu/aluminiu trebuie delimitată
printr-un interval de timp de
administrarea dolutegravir (la minimum
2 ore după sau cu 6 ore înainte).
Administrarea suplimentelor de calciu,
suplimentelor de fier sau
multivitaminelor trebuie delimitată
printr-un interval de timp de
administrarea dolutegravir (la minimum
2 ore după sau cu 6 ore înainte).

Amiodaronă/Tenofovir
disoproxil
Chinidină/Tenofovir
disoproxil
Antiacide şi suplimente
Antiacide care conţin
magneziu/aluminiu/
dolutegravir

Suplimente de calciu/
dolutegravir

Suplimente de fier/
dolutegravir

Multivitamine/
dolutegravir

Antidiabetice
Metformină/

Dolutegravir ↓
ASC ↓ 39%; Cmax ↓37%;
C24ore ↓ 39%
(Legături complexe cu ioni
polivalenţi)
Dolutegravir ↓
ASC ↓ 54%; Cmax ↓57%;
C24ore ↓ 56%
(Legături complexe cu ioni
polivalenţi)
Dolutegravir ↓
ASC ↓ 33%; Cmax ↓35%;
C24ore ↓ 32%
(Legături complexe cu ioni
polivalenţi)

Trebuie avută în vedere o ajustare a

Atunci când este
18

dolutegravir

administrată concomitent
cu dolutegravir 50 mg o
dată pe zi:
Metformină↑
ASC ↑ 79%; Cmax ↑ 66%
Atunci când este
administrată concomitent
cu dolutegravir 50 mg de
două ori pe zi:
Metformină↑
ASC ↑ 145%; Cmax ↑ 111%

Antineoplazice
Cisplatină
Oxaliplatină

Administrarea
concomitentă cu
dolutegravir scade
eficacitatea oxaliplatinei.
Tenofovir disoproxil ↑

Dacarbazină

Paclitaxel

Vinblastină

Contraceptive
Etinilestradiol şi
norelgestromin/
dolutegravir

Corticosteroizi
Prednison/dolutegravir

Abuz medicamentos
Metadonă/dolutegravir

Administrarea
concomitentă poate crește
expunerea la tenofovir și
dacarbazină.
Administrarea
concomitentă cu
dolutegravir:
dolutegravir ↓
Administrarea
concomitentă cu
dolutegravir:
dolutegravir ↓

dozei de metformină la iniţierea şi
încetarea coadministrării de dolutegravir
cu metformină, pentru a menţine
controlul glicemiei. La pacienţii cu
insuficienţă renală moderată trebuie
avută în vedere o ajustare a dozei de
metformină atunci când este administrată
concomitent cu dolutegravir, din cauza
creşterii riscului de acidoză lactică la
pacienţii cu insuficienţă renală moderată
ca urmare a concentraţiei crescute de
metformină.
Tenofovir disoproxil și lamivudină:
toxicitate renală potențială. Se va
monitoriza funcția renală.
Dolutegravir: Administrarea
concomitentă poate scădea eficacitatea
oxaliplatinei. Când este posibil, se va
utiliza raltegravir.
Tenofovir disoproxil: toxicitate renală
potențială. Se va monitoriza funcția
renală.
Lamivudină: interacțiune slabă, nu este
necesară ajustarea dozei.
Nu se recomandă ajustarea a priori a
dozei, dar trebuie monitorizați funcția
renală și parametrii hematologici.
Administrarea concomitentă poate
reduce expunerea la dolutegravir. Se va
monitoriza răspunsul la terapia
antiretrovirală.
Administrarea concomitentă poate
reduce expunerea la dolutegravir. Se va
monitoriza răspunsul la terapia
antiretrovirală.

Dolutegravir ↔
Etinilestradiol ↔
ASC ↑ 3%; Cmax ↓1%
Norelgestromin ↔
ASC ↓ 2%; Cmax ↓ 11%

Dolutegravir nu a avut niciun efect
farmacodinamic asupra hormonului
luteinizant, asupra hormonului
foliculostimulant și asupra
progesteronului. Ajustarea dozei de
contraceptive orale nu este necesară,
atunci când se administrează
concomitent cu dolutegravir.

Dolutegravir ↔
ASC ↑ 11%; Cmax ↑ 6%;
Cτ ↑ 17%

Nu este necesară ajustarea dozei.

Dolutegravir ↔

Nu este necesară ajustarea dozei.
19

Metadonă ↔
ASC ↓ 2%; Cmax ↔ 0%;
Cτ ↓ 1%
Medicamente din plante
Sunătoare/dolutegravir Dolutegravir ↓
(Nu s-a studiat, dar este de
aşteptat o scădere datorită
inducţiei enzimelor
UGT1A1 şi CYP3A, este
de aşteptat o scădere a
expunerii sistemice
asemănătoare celei
observate la
carbamazepină)
Usturoi/dolutegravir
Scleroză multiplă
Fampridină (cunoscută,
de asemenea, ca
dalfampridină)/
dolutegravir

Fampridină ↑

Doza recomandată de dolutegravir la
adulţi este de 50 mg de două ori pe zi,
atunci când se administrează
concomitent cu sunătoare. La copii și
adolescenți, doza cu administrare o dată
pe zi, stabilită în funcţie de greutatea
corporală, trebuie administrată de două
ori pe zi. La pacienții cu infecții
rezistente la clasa inhibitori de integrază
trebuie utilizate alternativele la
sunătoare.
Administrarea concomitentă nu este
recomandată deoarece poate reduce
expunerea la dolutegravir.
Administrarea concomitentă cu
dolutegravir are potențialul de a cauza
crize convulsive, din cauza concentrației
plasmatice crescute a fampridinei prin
intermediul inhibării transportorului
OCT2; administrarea concomitentă nu a
fost studiată. Administrarea
concomitentă a fampridinei cu
dolutegravir este contraindicată.

Analgezice
Aspirină (Analgezic)/
Ibuprofen + Tenofovir
disoproxil

Nu se așteaptă nicio interacțiune
farmacocinetică. Cu toate acestea,
administrarea concomitentă poate duce la
un risc crescut de nefrotoxicitate.
Alternativele la AINS trebuie luate în
considerare la pacienții cu risc de
disfuncție renală. Dacă tenofovir
disoproxil este administrat concomitent
cu un AINS, funcția renală trebuie
monitorizată în mod adecvat.

Sarcina și alăptarea
Sarcina
Dacă sunteți gravidă, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă, discutați cu
medicul dumneavoastră despre riscurile și beneficiile tratamentului cu Viropil. Medicul
dumneavoastră vă poate reevalua tratamentul.
Administrarea Viropil în momentul concepţiei sau în primele săptămâni de sarcină poate creşte
riscul unui defect din naştere denumit defect de tub neural, de exemplu spina bifida (malformaţie a
măduvei spinării).
Nu opriți administrarea Viropil fără a discuta cu medicul dumneavoastră, deoarece acest lucru poate
avea efecte nocive atât asupra dumneavoastră, cât şi asupra fătului.
Alăptarea
Dacă intenţionaţi să alăptaţi copilul dumneavoastră, discutaţi cu medicul dumneavoastră despre
riscurile și beneficiile.