Fișă tehnică · Uropres 0,1 mg/ml, spray nazal, soluţie

Doze şi mod de administrare Preparatul se administrează nazal. Înaintea administrării se va curăța mucoasa nazală. Volumul unei doze de spray constituie 5 mcg substanţă activă şi corespunde cu un puf. Diabet insipid, poliurie şi polidipsie post-traumatice de origine centrală Doza se ajustează individual, însă doza recomandată pentru adulţi constituie 10‐20 mcg (2-4 pufuri) de 1‐2 ori pe zi. Pentru copii cu vârsta de la un an doza constituie 10 mcg (2 pufuri) de 1‐2 ori pe zi. În caz de retenţie hidrică și/sau hiponatremie, este necesară sistarea temporară a tratamentului şi ajustarea dozei. Expres-testarea capacității de concentrare a rinichilor şi diagnosticul diferenţial al diabetului insipid Pentru evaluarea capacității de concentrare a rinichilor se utilizează următoarele doze: pentru adulţi constituie 40 mcg (8 pufuri), pentru copii cu vârsta sub 1 an – 10 mcg (2 pufuri), pentru copii cu vârsta peste 1 an – 20 mcg (4 pufuri). Expres‐testul este folosit pentru diagnosticul diferenţial dintre diabetul insipid şi poliuria de altă origine, precum şi pentru a determina capacitatea de concentrare redusă a rinichilor, asociată cu 1

infecţii ale tractului urinar (cistite, pielonefrite). De asemenea, testul este utilizat pentru diagnosticarea precoce a leziunilor tubulo-interstiţiale, cum ar fi cele cauzate de terapia cu litiu, analgezice, medicamente chimioterapeutice şi imunosupresoare. Expres‐testul se efectuează preferabil în prima jumătate a zilei. În primele 12 ore după administrarea medicamentului consumul de lichide trebuie să fie limitat. La copii cu vârsta sub 5 ani şi la pacienţii cu boli cardiace sau hipertensiune arterială consumul de lichide ar trebui să fie redus la jumătate. Înainte de efectuarea testului trebuie să se determine osmolaritatea urinei. După administrarea desmopresinei se colectează două probe de urină (de preferinţă, după 2 și 4 ore). Cantitatea de urină colectată în prima oră, nu se ia în consideraţie. În ambele probe se determină osmolaritatea urinei. Pentru a determina capacitatea de concentrare a rinichilor osmolaritatea maximă determinată se compară cu valoarea de înainte de test sau cu valoarea de referinţă corespunzătoare pentru vârsta pacientului (adulţi 800‐1000 mOsm/kg). Valorile mici, lipsa creșterii, sau o uşoară creştere a osmolarităţii urinei indică la o tulburare de concentrare a rinichilor. Creşterea semnificativă a osmolarităţii urinei cu scăderea considerabilă a volumului de urina denotă o poliurie asociată diabetului insipid de origine centrală. Schema de utilizare a spray-ului nazal: 1. Îndepărtați capacul de protecție de pe flacon. 2. Apăsaţi pompa de câteva ori în aer (pulverizare de probă). 3. Fiind în poziție verticală, introduceți capătul duzei pe rând în fiecare pasaj nazal și apăsați pompa de dozare. 4. După utilizare, închideți flaconul cu capacul.

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Medicamente care pot provoca sindromul de secreție inadecvată a hormonului antidiuretic, de exemplu, antidepresivele triciclice, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, clorpromazina, 3

carbamazepina, unele medicamente antidiabetice din clasa sulfonilureei (în special clorpropamida) pot potenţa efectul antidiuretic şi cresc riscul retenţiei hidrice sau hiponatremie. Antiinflamatoarele nesteroidiene pot provoca retenție hidrică sau hiponatremie. La administrarea concomitentă cu oxitocina se va lua în considerare creşterea efectului antidiuretic și reducerea perfuziei uterine. Clofibratul şi indometacina pot potenţa acţiunea antidiuretică a desmopresinei, iar glibenclamida şi sărurile de litiu – o reduc. La administrarea concomitentă a medicamentelor enumerate se va monitoriza tensiunea arterială, concentratia plasmatică a sodiului, diureza. Interacțiunea desmopresinei cu medicamentele care afectează metabolismul ficatului este puțin probabilă, deoarece studiile in vitro asupra metabolismului microsomal în celulele ficatului uman nu au evidențiat un metabolism semnificativ al desmopresinei. Cu toate acestea, nu au fost efectuate studii oficiale de interacțiune in vivo.

Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina: desmopresina trebuie utilizată cu precauție la femeile gravide. Studiile de reproducere efectuate la șobolani și iepuri în doze de peste 100 de ori mai mari decât doza la om nu au găsit dovezi ale efectelor nocive ale desmopresinei asupra fătului. De asemenea, au fost raportate cazuri rare de malformații la copiii născuți de mamele care au administrat tratament pentru diabet insipid în timpul sarcinii. Cu toate acestea, revizuirea datelor disponibile nu anticipează o creștere a incidenței malformațiilor la copiii expuși la desmopresină pe tot parcursul sarcinii. Alăptarea: Rezultatele analizelor laptelui mamelor care alăptau şi care administrau doze mari de desmopresină (300 mcg nazal) denotă, că cantitatea desmopresinei care se transmite nou‐născuţilor este considerabil mai mică decât doza care influenţează diureza.