Fișă tehnică · Trigrim 10 mg, comprimate

Doze şi mod de administrare

Administrare orală. Adulţi Hipertensiune arterială primară Doza recomandată de torasemidă constituie 2,5 mg o dată pe zi. La necesitate doza poate fi crescută până la 5 mg o dată pe zi. Conform studiilor efectuate, dozele care depăşesc 5 mg pe zi nu determină scăderea ulterioară a presiunii arteriale. Efectul terapeutic maxim este atins după aproximativ 12 săptămâni de tratament continuu. Edeme Doza uzuală constituie 5 mg, o dată pe zi. La necesitate doza poate fi treptat crescută până la 20 mg o dată pe zi. În cazuri individuale se administrează până la 40 mg de torasemidă pe zi. Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici. Copii Nu există informaţii clinice suficiente privind siguranţa administrării torasemidei la copii.

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Depleţia de potasiu şi/sau magneziu, determinate de torasemidă, pot duce la creşterea sensibilităţii muşchiului cardiac atunci, când se administrează concomitent cu glicozide cardiotonice. În combinaţie cu mineralo - sau glucocorticoizii, precum şi cu laxativele, torasemida poate spori eliminarea renală a potasiului. Torasemida, similar altor diuretice, poate spori efectul hipotensiv la administrarea concomitentă cu alte medicamente. Administrarea torasemidei, în special în doze mari, poate spori efectele toxice ale antibioticelor din grupul aminoglicozidelor, ale cisplatinei, efectele nefrotoxice ale cefalosporinelor, efectele cardio- şi neurotoxce ale preparatelor de litiu. Acţiunea miorelaxantelor periferice, care conţin curare, precum şi a teofilinei, poate fi potenţată. La pacienţii, care administrează doze înalte de salicilaţi, poate spori toxicitatea acestora. Totodată, acţiunea medicamentelor hipoglicemiante se poate, dimpotrivă,

micşora. În cazul administrării continue sau simultane a torasemidei, precum şi la debutul tratamentului cu inhibitori ai enzimei de conversie este posibilă scăderea temporară a tensiunii arteriale. Acest efect poate fi minimizat prin reducerea dozei iniţiale de inhibitor al enzimei de conversie şi/sau prin reducerea dozei de torasemidă (sau prin suspendarea temporară a tratamentului). Torasemida poate să scadă sensibilitatea arterială la medicamentele vasopresoare, de exemplu adrenalină, noradrenalină. Antiinflamatoarele nesteroidiene (de exemplu, indometacina, ibuprofenul, naproxenul) şi probenecidul pot reduce acţiune diuretică şi hipotensivă a torasemidei. Utilizarea concomitentă a torasemidei şi colestiraminei nu a fost studiată la oameni, dar conform datelor studiilor pe animale, această asociere a determinat o scădere a absorbţiei torasemidei după administrarea ei orală.

Sarcina şi alăptarea

Nu există date din experienţa la oameni asupra efectului torasamidei asupra embrionului şi fătului. Deşi studiile efectuate la şobolan nu au arătat nici un efect teratogen, la femelele gestante de iepuri au fost observate toxicitatea fetală după administrarea de doze mari. Nu sunt disponibile date referitoare la excreţia torasemidei în laptele matern. Astfel, Trigrim este contraindicat în timpul sarcinii şi în perioada de alăptare.