Fișă tehnică · Torasemid-BP 10 mg, comprimate

Doze

Adulţi

Hipertensiune arterială

Doza recomandată de torasemidă constituie 2,5 mg o dată pe zi.

La necesitate doza poate fi crescută până la 5 mg o dată pe zi.

Dacă reducerea tensiunii arteriale este insuficientă în termen de la patru până la șase săptămâni de tratament, doza poate fi crescută la 10 mg o dată pe zi. În cazul unui răspuns insuficient la această doză, se recomandă adăugarea unui agent antihipertensiv suplimentar la schema terapeutică.

Edeme

Doza uzuală constituie 5 mg, o dată pe zi. La necesitate, doza poate fi treptat crescută până la 20 mg o dată pe zi. În cazuri individuale, se administrează până la 40 mg de torasemidă pe zi.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

Nu există informații privind ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici. Totuși, nu sunt investigații comparative suficiente între pacienții vârstnici și cei tineri.

Copii

Nu există informaţii clinice suficiente privind siguranţa administrării torasemidei la copii și adolescenți. Prin urmare, torasemida nu trebuie utilizată la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.

Insuficiență hepatică

Torasemida este contraindicată la pacienții cu comă sau precomă hepatică (vezi pct. 4.3). Pacienții cu insuficiență hepatică trebuie să fie tratați cu prudență, deoarece concentrațiile plasmatice ale torasemidei pot fi crescute (vezi pct. 5.2).

Mod de administrare

Administrare orală

Comprimatele trebuie înghițite fără a fi mestecate, cu puțin lichid, dimineața. Biodisponibilitatea torasemidei nu este influențată de consumul alimentelor.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Combinații contraindicate
Torasemida, în special în terapia cu doze mari, poate duce la o creștere a următoarelor efecte nedorite:
− Efectele nefrotoxice și ototoxice ale antibioticelor aminoglicozidice (de exemplu, kanamicina,
gentamicina, tobramicina), citostaticelor din grupul derivaților de platină, precum și efectele
nefrotoxice ale cefalosporinelor.
− În terapia concomitentă cu torasemidă și litiu, poate fi o creștere a concentrațiilor serice de litiu și, ca
urmare, creșterea acțiunii lui toxice.
Combinații care necesită precauții
Torasemida crește efectul altor medicamente hipotensive, în special a inhibitorilor ECA. Dacă inhibitorii
ECA sunt administrați concomitent sau imediat după tratamentul cu torasemidă, poate apărea o scădere
excesivă a tensiunii arteriale.
Riscul de insuficiență renală indusă de ECA poate fi crescut la administrare concomitentă cu torasemidă.

Deficiența de potasiu și/sau magneziu cauzată de torasemidă poate duce la dezvoltarea sau creșterea
gravităţii reacțiilor adverse ale glicozidelor cardiace la o administrare concomitentă.
Mineralo- și glucocorticoizii, precum și laxativele pot accentua depleţia de potasiu determinată de
torasemidă.
Torasemida poate să reducă acţiunea antidiabeticelor.
Probenecidul și medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene pot scădea efectul diuretic și hipotensiv
al torasemidei.
Deoarece torasemida și salicilații concurează pentru secreția tubulară renală, pacienții care primesc doze
mari de salicilați pot prezenta toxicitate atunci când se administrează concomitent torasemida.
În plus, deși potențialele interacțiuni ale torasemidei cu antiinflamatoarele nesteroidiene (inclusiv acidul
acetilsalicilic/aspirina) nu au fost studiate, administrarea concomitentă a acestor medicamente cu un alt
diuretic de ansă (furosemid) a fost ocazional asociată cu insuficiență renală.
Efectul toxic al tratamentului cu doze mari de salicilați asupra sistemului nervos central poate fi
amplificat de torasemidă.
Efectul natriuretic al torasemidei (similar altor diuretice) este parțial inhibat de administrarea
concomitentă de indometacină. Acest efect a fost observat pentru torasemidă în condiții de aport
alimentar scăzut de sodiu (50 mEq/zi), dar nu și la un aport normal de sodiu (150 mEq/zi).
Torasemida poate să intensifice efectul relaxant muscular al curarizantelor și acţiunea teofilinei.
Torasemida poate reduce vazoconstricția indusă de catecolamine (de exemplu, epinefrina și
norepinefrina).
Colestiramina
Utilizarea concomitentă a torasemidei și colestiraminei nu a fost studiată la om, totuși, într-un studiu pe
animale, administrarea concomitentă de colestiramină a redus absorbția torasemidei administrate oral.
Prin urmare, administrarea concomitentă nu este recomandată; se recomandă separarea administrării
celor două medicamente în timp.
Utilizarea simultană a alcoolului etilic și a torasemidei poate provoca amețeli sau alte simptome similare.

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau
farmacistului înainte de a lua acest medicament.
Nu se cunoaște efectul torasemidei asupra fătului. Torasemid-BP nu trebuie utilizat în timpul sarcinii,
decât dacă medicul consideră acest tratament absolut necesar.
Torasemid-BP este contraindicat în timpul alăptării. Medicul va decide dacă întrerupeți alăptarea sau vă
abțineți de la tratamentul cu Torasemid-BP, luând în considerare beneficiile alăptării pentru copil și
beneficiile terapiei pentru dumneavoastră.