Fișă tehnică · Tisercin® 25 mg, comprimate filmate
Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).
- Cod ATC: N05AA02
- Forma farmaceutică: comprimate filmate
- Concentrație: 25 mg
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Regim de dozare
Adulţi
Tratamentul cu comprimatele Tisercin trebuie iniţiat cu doze mici, care ulterior pot fi crescute treptat în funcţie de toleranţa individuală a pacientului. După ameliorarea stării bolnavului, dozele se reduc treptat până la doze de întreţinere, stabilite în mod individual.
În psihoze doza iniţială constituie 25-50 mg (câte 1-2 comprimate filmate, de 1-2 ori pe zi), care la necesitate poate fi crescută până la 150-250 mg (în 2-3 prize pe zi). Ulterior, în funcţie de efectul obţinut, doza poate fi redusă până la doza de întreţinere.
Copii şi adolescenţi
Copii sunt foarte sensibili la efectul hipotensiv şi sedativ al levomepromazinei. Deoarece comprimatele filmate de 25 mg, nu garantează regimul de dozare exact, copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani acest preparat nu se recomandă.
Vârstnici
Pentru pacienţii vârstnici este caracteristică hipersensibilitatea la derivaţii de fenotiazine. Deoarece comprimatele filmate de 25 mg, nu garantează regimul de dozare exact, la vârstnici (persoane peste 65 ani) nu se recomandă administrarea acestui preparat.
Pacienţii cu tulburarea funcţiei hepatice şi renale
Lipsesc date privind administrarea preparatului la pacienţii cu tulburarea funcţiei hepatice şi renale, totuşi, preparatul se va administra cu precauţie deosebită, deoarece el se metabolizează în ficat şi se elimină din organism prin urină.
Mod de administrare
Se administrează pe cale orală.
Interacțiuni
cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Metabolismul cu participarea citocromului P450 2D6: se cunoaşte că, levomepromazina şi metaboliţii
săi non-hidroxilaţi sunt inhibitori puternici ai citocromului P450 2D6. Administrarea de
levomepromazină concomitent cu medicamente metabolizate de sistemul enzimatic al citocromului
P450 2D6 poate conduce la creşterea concentraţiei plasmatice a acestor medicamente şi creşte riscul
de prelungire a efectului terapeutic al acestora sau de apariţie a reacţiilor adverse ale acestor
medicamente.
Este interzisă administrarea concomitentă a următoarele medicamente:
•
Antihipertensive, deoarece creşte riscul hipotensiunii arteriale severe.
•
Inhibitorii MAO, deoarece este posibilă prelungirea duratei efectului preparatului Tisercin şi
severitatea reacţiilor adverse.
Preparatul se va administra cu precauţie deosebită în combinaţie cu următoarele preparate:
•
Remedii
anticolinergice (antidepresivele triciclice,
Hl-antihistaminice,
unele
antiparkinsoniene; atropina, scopolamina, succinilcolina) - din cauza amplificării efectului
anticolinergic (ocluzie intestinală paralitică, retenţie urinară, glaucom). La administrarea
concomitentă cu scopolamină au fost observate reacţii adverse extrapiramidale.
•
Remedii care inhibă SNC (analgezice opioide, anestezice generale, anxiolitice, hipnotice şi
sedative, tranchilizante, antidepresive triciclice), deoarece potenţează efectul preparatului
asupra SNC.
•
Preparate ce stimulează SNC (de ex., derivaţii amfetaminei), deoarece diminuează efectul
lor stimulant.
•
Levodopa: scade efectul levodopei.
•
Antidiabeticele orale: scade eficacitatea lor şi poate surveni hiperglicemia.
•
Medicamentele care prelungesc intervalul QT (unele antiaritmice, antibiotice macrolide,
anumite antifungice de tip azol, cisaprida, unele antidepresive, unele antihistaminice, precum
și diureticele, în special cele care cauzează hipopotasemie); aceste efecte se sumează şi creşte
riscul dezvoltării aritmiilor.
•
Dilevalol: inhibarea reciprocă a metabolismului, prin urmare, se amplifică efectele ambelor
preparate. La administrarea concomitentă poate fi necesară reducerea dozei unui sau ambelor
preparate. Nu este exclusă aceeaşi interacţiune cu alte beta-adrenoblocante.
•
Preparate ce determină fotosensibilizare: acest efect se poate intensifica.
•
Alcool: se potenţează inhibiţia SNC de ambele preparate şi creşte probabilitatea dezvoltării
reacţiilor extrapiramidale.
Alte interacţiuni:
•
Administrarea concomitentă cu vitamina C scade deficitul acestei vitamine, provocată de
utilizarea preparatului Tisercin.
•
Administrarea concomitentă de deferioxamină şi proclorperazină a fost asociată cu
encefalopatia metabolică tranzitorie. Aceasta se caracterizează prin pierderea conştienţei
pentru 48-72 de ore. Deoarece levomepromazina este structural asemănătoare
proclorperazinei, există posibilitatea apariţiei acestei afecţiuni şi în cazul administrării
levomepromazinei.
•
Adrenalina (epinefrina) nu trebuie administrată la pacienţii cu supradozaj de neuroleptice.
Copii şi adolescenţi
Studiile de interacţiune au fost efectuate numai la adulţi.
Sarcină și alăptare
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului înainte de a utiliza acest medicament.
Sarcina
Preparatul se administrează în sarcină numai la indicaţia medicului şi doar în cazul când beneficiul
scontat pentru mamă depăşeşte orice risc potenţial pentru făt.
Următoarele simptome pot să apară la nou-născuţi ai căror mame au utilizat Tisercin în ultimul
trimestru (ultimele trei luni de sarcină): tremurături, rigiditate musculară şi/sau slăbiciune,
somnolenţă, agitaţie, probleme de respiraţie, dificultate în hrănire. În cazul în care copilul
dumneavoastră prezintă oricare dintre aceste simptome poate fi necesar să contactaţi medicul
dumneavoastră!
Alăptarea
Levomepromazina se excretă în laptele matern. Din această cauza şi în lipsa studiilor controlate,
este contraindicată administrarea preparatului în perioada de alăptare.
Fertilitatea
Tizercin reduce fertilitatea la bărbați și femei.