Fișă tehnică · Tiamin-BP (Vitamina B1) 50 mg/ml, soluţie injectabilă

Doze și mod de administrare Tratamentul cu tiamină în formă injectabilă (intravenos lent sau intramuscular profund) este indicat doar în cazurile în care tratamentul pe cale orală nu este posibil. Adulţi Preparatul se administrează intramuscular (profund) sau intravenos lent, în doză de 25-50 mg (0,5-1 ml) o dată pe zi, zilnic. Administrarea se începe cu doze mici – nu mai mult de 25 mg (0,5 ml 5% soluţie) şi numai în cazul unei toleranţe bune se trece la administrarea dozelor mai mari – câte 50 mg (1 ml 5% soluţie). Cura de tratament – 10-30 injecţii. În tratamentul sindromului Wernicke-Korsakoff, clorhidratul de tiamină se administrează intravenos întro doză inițială de 100 mg, urmată de doze intramusculare de 50-100 mg zilnic, până când pacientul începe să se alimenteze conform unei diete echilibrate și regulate. Copii La copii se administrează soluţia 2,5% de clorhidrat de tiamina. Se admite administrarea soluţiei de 5% copiilor cu vârsta mai mare de 8 ani. În stări critice provocate de deficiență a tiaminei, se administrează 10-25 mg, intramuscular profund sau intravenos lent.

Mod de administrare Pentru administrare intravenoasă, soluția medicamentoasă trebuie în prealabil diluată în soluție sterilă de Clorură de sodiu, 0,9%. Injecția se va face lent, timp de 10 minute. Pentru administrare intramusculară, medicamentul nu trebuie diluat. A se evita injectarea intravasculară. Înainte de a injecta doza, aspirați ca să vă asigurați că acul nu se află într-un vas de sânge. Dacă apare sânge, scoateți acul și injectați-l pe un alt loc. Schimbați locul injecției în caz de doze repetate. Se va lua în considerare riscul dezvoltării reacţiilor alergice la administrarea vitaminei B1.

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Tiamina poate micşora acţiunea miorelaxantelor depolarizante (clorura de suxametoniu, etc.), derivaţilor de colină, preparatelor adrenoblocante şi simpatomimetice. Tiosemicarbazina şi 5-floruracilul - inhibă activitatea tiaminei; Cofeina, preparatele care conţin sulf şi estrogenii - creşte necesitatea organismului în tiamină; Preparatele anticonvulsivante (fenobarbital, fenitoină, carbamazepină) digoxină, indometacina, preparatele antiacide – produc deficitul tiaminei. Ciancobalamina şi piridoxina – inhibă transformarea tiaminei în forma fosforilizată biologic activă şi potenţează efectul alergic al tiaminei. Nu se recomandă administrarea parenterală concomitentă a tiaminei cu piridoxina (vitamina B6) sau cu ciancobalamina (vitamina B12); Etamsilatul poate diminua efectul terapeutic al tiaminei. Etanolul micşorează absorbţia tiaminei; La administrarea intravenoasă concomitentă cu soluţiile care conţin hidrosulfit ca conservant sau antioxidant, tiamina este instabilă. Tiamina este instabilă în soluţiile alcaline şi neutre, nu se recomandă administrarea concomitentă cu carbonaţi, citraţi, barbiturice, Cu2+ , iodidul, citratul fier-amoniu, acid taninic. Tiamina (la administrarea dozelor mari) poate modifica rezultatele determinării teofilinei în serul sanguin prin metoda spectrofotometrică și a urobilinogenului cu ajutorul reactivului Ehrlich.

Sarcina și alăptarea Sarcina Studiile la femeile gravide nu au demonstrat faptul că clorhidratul de tiamină ar crește riscul de anomalii fetale, dacă este administrat în timpul sarcinii. În cazul în care medicamentul este utilizat în timpul sarcinii, riscul de afectare a fătului pare a fi puțin probabil. Totuși, deoarece studiile nu pot exclude posibilitatea unei afectări, clorhidratul de tiamină trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar. Alăptare

Tiamina se excretă în laptele matern. În cazul dozei zilnice recomandate, nu se anticipează efecte asupra nou-născuților/sugarilor alăptați. Cu toate acestea, există informații insuficiente privind nivelurile și posibilele efecte ale excreției tiaminei în laptele matern după administrarea unor doze mari de tiamină (>50 mg/zi). În aceste cazuri, riscurile pentru sugari nu pot fi excluse, astfel se recomandă evitarea dozelor mai mari decât doza zilnică recomandată.