Fișă tehnică · Tenofovir Disoproxil Fumarat 300 mg, comprimate filmate

Tratamentul trebuie inițiat sub supravegherea unui medic cu experiență privind conduita terapeutică în cazul infecției cu HIV și/sau în tratamentul hepatitei B cronice.

Doze

HIV-1 și hepatită B cronică

Adulți și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 12 și < 18 ani, cu greutatea ≥ 35 kg Doza de Tenofovir disoproxil fumarat 300 mg recomandată pentru tratamentul sau prevenirea infecției cu HIV sau pentru tratamentul hepatitei B cronice este de un comprimat de 300 mg, administrat oral, o dată pe zi, împreună cu alimente.

Decizia de tratament la copii și adolescenți trebuie bazată pe analiza atentă a nevoilor individuale ale pacientului și prin raportare la ghidurile actuale privind tratamentul copiilor și adolescenților, inclusiv valoarea informațiilor histologice la momentul inițial. Beneficiile supresiei virale pe termen lung cu terapie continuă, trebuie puse în balanță cu riscul tratamentului prelungit, inclusiv apariția virusului hepatitic B rezistent și incertitudinile privind impactul pe termen lung asupra sistemului osos și toxicitatea renală (vezi pct. 4.4).

ALT serică trebuie să fie crescută în mod persistent timp de cel puțin 6 luni anterior tratamentului la copii și adolescenți cu boală hepatică compensată cauzată de hepatita B cronică Ag HBe pozitivă; și timp de cel puțin 12 luni la pacienții cu boală Ag HBe negativă.

Durata tratamentului la adulți și adolescenți cu hepatită B cronică

Nu se cunoaște durata optimă a tratamentului. Întreruperea tratamentului poate fi luată în considerare după cum urmează:

- La pacienții cu Ag HBe pozitiv, fără ciroză hepatică, tratamentul trebuie administrat timp de cel puțin 12 luni după ce s-a confirmat seroconversia HBe (dispariția Ag HBe și dispariția ADN VHB, cu detectare de Ac HBe în două probe serice distanțate la interval de cel puțin 3-6 luni) sau până când are loc seroconversia HBs sau până la pierderea eficacității (vezi pct. 4.4). Concentrația serică a ALT și valorile ADN VHB trebuie urmărite periodic după întreruperea tratamentului, pentru a detecta orice recidivă virusologică tardivă.

- La pacienții cu Ag HBe negativ, fără ciroză hepatică, tratamentul trebuie administrat cel puțin până la seroconversia HBs sau până când există o dovadă a pierderii eficacității. Întreruperea tratamentului poate fi luată de asemenea în considerare după atingerea supresiei virologice stabile (adică timp de cel puțin 3 ani), cu condiția monitorizării periodice a concentrațiilor serice de ALT și ADN VHB după întreruperea tratamentului, pentru a detecta orice recidivă virusologică tardivă. În cazul tratamentului prelungit timp de peste 2 ani, se recomandă reevaluarea periodică pentru a se confirma că o continuare a tratamentului ales rămâne adecvată pentru pacient.

La pacienții adulți cu boală hepatică decompensată sau cu ciroză, nu se recomandă oprirea tratamentului.

Copii și adolescenți

HIV-1: Tenofovir disoproxil fumarat 300 mg comprimate filmate nu trebuie utilizat la pacienții cu greutatea sub 35 kg, deoarece nu se pot realiza ajustări corespunzătoare ale dozei cu acest medicament (vezi pct. 5.2) Pentru pacienții care cântăresc mai puțin de 35 kg, pot fi încercate alte formulări farmaceutice potrivite şi disponibile.

Siguranța și eficacitatea tenofovir disoproxilului la copiii infectați cu HIV-1 sau copiii cu hepatită B cronică, cu vârsta sub 2 ani, nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.

Hepatită B cronică:

Siguranţa şi eficacitatea tenofovir disoproxil la copiii cu hepatită B cronică, cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani sau cu greutatea < 35 kg, nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.

Doză omisă

Dacă un pacient omite o doză de Tenofovir disoproxil și trec mai puțin de 12 ore de la momentul când aceasta trebuia administrată, pacientul trebuie să ia Tenofovir disoproxil cât mai curând posibil, cu alimente și apoi să revină la schema de administrare normală. Dacă un pacient omite o doză de Tenofovir disoproxil și trec mai mult de 12 ore de la momentul când aceasta trebuia administrată și este aproape momentul la care trebuie să ia următoarea doză, pacientul nu trebuie să mai ia doza omisă și trebuie numai să respecte schema de administrare obișnuită.

Dacă pacientul prezintă vărsături în interval de o oră de la administrarea Tenofovir disoproxil, trebuie să ia un alt comprimat. Dacă pacientul prezintă vărsături la mai mult de o oră de la administrarea Tenofovir disoproxil, nu este necesară administrarea unei doze suplimentare.

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici

Nu sunt date disponibile care să permită efectuarea unei recomandări privind dozele la pacienții cu vârsta peste 65 ani (vezi pct. 4.4).

Insuficiență renală

Tenofovir este eliminat prin excreție renală, iar expunerea la tenofovir crește la pacienții cu disfuncție renală. Pacienții cu insuficiență renală pot necesita o monitorizare atentă a funcției renale (vezi pct. 4.4).

Adulți

Există date limitate cu privire la siguranţa şi eficacitatea tenofovir disoproxil la pacienţii adulţi cu insuficienţă renală moderată şi severă (cu clearance-ul creatininei < 50 ml/minut) şi nu s-au evaluat datele privind siguranţa pe termen lung în cazul insuficienţei renale uşoare (clearance-ul creatininei 50-80 ml/minut). Ca urmare, la pacienţii adulţi cu insuficienţă renală, tenofovir disoproxil trebuie utilizat numai dacă se consideră că potenţialele beneficii ale tratamentului depăşesc riscurile potențiale.

Insuficiență renală ușoară (clearance-ul creatininei 50-80 ml/min)

Datele limitate provenite din studii clinice sugerează posibilitatea administrării a 300 mg de tenofovir disoproxil fumarat o dată pe zi la pacienții cu insuficiență renală ușoară.

Insuficiență renală moderată (clearance-ul creatininei 30-49 ml/min)

La pacienții care nu pot lua formula de tenofovir disoproxil sub formă de granule se pot utiliza intervale prelungite de dozare la administrarea comprimatelor filmate de 300 mg. Poate fi utilizată administrarea a 300 mg tenofovir disoproxil fumarat la interval de 48 ore, pe baza modelelor datelor de farmacocinetică obținute în cazul administrării unei doze unice la persoane HIV seronegative și neinfectate cu VHB, având grade variabile de insuficiență renală, inclusiv insuficiență renală în stadiu final, necesitând hemodializă, dar aceasta nu a fost confirmată în studii clinice. De aceea, răspunsul clinic la tratament și funcția renală trebuie monitorizate cu atenție la acești pacienți (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min) și pacienți care efectuează ședințe de hemodializă

La pacienții care nu pot lua formula de tenofovir disoproxil fumarat sub formă de granule, pentru care nu sunt disponibile tratamente alternative, se pot utiliza intervale prelungite de dozare la administrarea comprimatelor filmate de 300 mg, după cum urmează:

Insuficiență renală severă: se pot administra 300 mg tenofovir disoproxil fumarat la interval de 72-96 ore (administrare de două ori pe săptămână).

Pacienți care efectuează ședințe de hemodializă: se pot administra 300 mg tenofovir disoproxil fumarat la interval 7 zile, după terminarea ședinței de hemodializă*.

Aceste ajustări ale intervalelor de dozare nu au fost confirmate în studii clinice. Simulările sugerează faptul că intervalul prelungit dintre administrări la utilizarea Tenofovir disoproxil 245 mg comprimate filmate nu este optim și ar putea determina o toxicitate crescută și, posibil, un răspuns inadecvat. De aceea, răspunsul clinic la tratament și funcția renală trebuie monitorizate cu atenție (vezi pct. 4.4 și 5.2).

* În general, doza se administrează o dată pe săptămână, presupunând trei ședințe de hemodializă în săptămână, fiecare cu durata de aproximativ 4 ore, sau după un total de 12 ore de hemodializă.

Nu sunt disponibile recomandări privind schema de dozaj la pacienții care nu efectuează ședințe de hemodializă care au un clearance al creatininei < 10 ml/min.

Copii și adolescenți

Nu se recomandă utilizarea de tenofovir disoproxil la pacienții copii și adolescenți cu insuficiență renală (vezi pct. 4.4).

Insuficiență hepatica

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică (vezi pct. 4.4 și 5.2).

În cazul întreruperii tratamentului cu Tenofovir disoproxil la pacienții cu hepatită B cronică, cu sau fără infecție concomitentă cu HIV, acești pacienți trebuie monitorizați cu atenție, pentru a detecta apariția exacerbării hepatitei (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Comprimatele Tenofovir disoproxil trebuie administrate o dată pe zi, oral, împreună cu alimente. Pentru pacienții care prezintă dificultăți la înghițirea comprimatelor filmate este disponibilă o formula de tenofovir disoproxil sub formă de granule. Totuși, în situații speciale, comprimatele filmate Tenofovir disoproxil fumarat 300 mg pot fi administrate după dizolvarea comprimatului în cel puțin 100 ml de apă, suc de portocale sau suc de struguri.

cu alte medicamente, alte forme de interacțiune
Au fost efectuate studii privind interacțiunile numai la adulți.
Pe baza rezultatelor experimentelor in vitro și cunoscând calea de eliminare a tenofovirului,
posibilitatea unor interacțiuni mediate de citocromul P450 între tenofovir și alte medicamente este
scăzută.
Utilizări concomitente nerecomandate
Tenofovir disoproxil nu trebuie administrat concomitent cu alte medicamente care conțin tenofovir
disoproxil sau tenofovir alafenamidă.
Tenofovir disoproxil nu trebuie administrat concomitent cu adefovir dipivoxil.
Didanozină
Administrarea concomitentă de tenofovir disoproxil și didanozină nu este recomandată (vezi pct. 4.4
și Tabelul 1).
Medicamente eliminate pe cale renală
Deoarece tenofovir este eliminat în principal prin rinichi, administrarea concomitentă de tenofovir
disoproxil și a altor medicamente care reduc funcția renală sau sunt în competiție pentru secreția
tubulară activă prin intermediul proteinelor transportoare TUAO 1, TUAO 3 sau MRP 4 (de exemplu
cidofovir) poate duce la creșterea concentrațiilor serice de tenofovir și/sau ale medicamentelor
administrate concomitent.

În general, se recomandă evitarea administrării de tenofovir disoproxil în cazul utilizării concomitente
sau recente a unui medicament nefrotoxic. Unele exemple includ, fără a se limita la acestea,
aminoglicozide, amfotericină B, foscarnet, ganciclovir, pentamidină, vancomicină, cidofovir sau
interleukină-2 (vezi pct. 4.4).
Deoarece tacrolimus poate afecta funcția renală, se recomandă monitorizarea cu atenție când se
administrează concomitent cu tenofovir disoproxil.
Alte interacțiuni
Interacțiunile dintre tenofovir disoproxil și alte medicamente sunt enumerate în Tabelul 1 de mai jos
(creșterea este indicată prin „↑”, scăderea prin „↓”, nicio schimbare prin „↔”, de două ori pe zi prin
„b.i.d.” și o dată pe zi prin „q.d.”).
Tabelul 1: Interacțiuni între tenofovir disoproxil și alte medicamente
Medicamentul în funcție de clasa
terapeutică (doză în mg)

ANTIINFECȚIOASE
Antiretrovirale
Inhibitori de protează
Atazanavir/Ritonavir
(300 q.d./100 q.d.)

Lopinavir/Ritonavir
(400 b.i.d./100 b.i.d.)

Darunavir/Ritonavir
(300/100 b.i.d.)

INRT

Efecte asupra
concentrațiilor de
medicament
Modificarea procentuală
medie a
ASC, Cmax, Cmin

Recomandări privind
administrarea concomitentă cu
245 mg tenofovir disoproxil

Atazanavir:
ASC: ↓ 25%
Cmax: ↓ 28%
Cmin: ↓ 26%
Tenofovir:
ASC: ↑ 37%
Cmax: ↑ 34%
Cmin: ↑ 29%
Lopinavir/ritonavir:
Fără efecte semnificative
asupra parametrilor
farmacocinetici ai
lopinavir/ritonavir.
Tenofovir:
ASC: ↑ 32%
Cmax: ↔
Cmin: ↑ 51%
Darunavir:
Fără efecte semnificative
asupra parametrilor
farmacocinetici ai
darunavir/ritonavir.
Tenofovir:
ASC: ↑ 22%
Cmin: ↑ 37%

Nu se recomandă ajustarea dozei.
Creșterea expunerii la tenofovir
poate potența evenimentele adverse
asociate tenofovirului, inclusiv
tulburările renale. Funcția renală
trebuie monitorizată cu
atenție (vezi pct. 4.4).
Nu se recomandă ajustarea dozei.
Creșterea expunerii la tenofovir
poate potența evenimentele adverse
asociate tenofovirului, inclusiv
tulburările renale. Funcția
renală trebuie monitorizată cu
atenție (vezi pct. 4.4).

Nu se recomandă ajustarea dozei.
Creșterea expunerii la tenofovir
poate potența evenimentele adverse
asociate tenofovirului, inclusiv
tulburările renale. Funcția renală
trebuie monitorizată cu
atenție (vezi pct. 4.4).

Didanozină

Administrarea
concomitentă de
tenofovir disoproxil și
didanozină a determinat o
creștere cu 40-60% a
expunerii sistemice la
didanozină.

Adefovir dipivoxil

ASC: ↔
Cmax: ↔

Entecavir

ASC: ↔
Cmax: ↔

Medicamente antivirale împotriva virusului hepatitic C
Ledipasvir/Sofosbuvir
Ledipasvir:
(90 mg/400 mg o dată pe zi) +
ASC: ↑ 96%
Atazanavir/Ritonavir
Cmax: ↑ 68%
(300 mg o dată pe zi/100 mg o data Cmin: ↑ 118%
pe zi) +
Emtricitabină/Tenofovir disoproxil Sofosbuvir:
(200 mg/245 mg o dată pe zi)1
ASC: ↔
Cmax: ↔
GS-3310072:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↑ 42%

Administrarea concomitentă de
tenofovir disoproxil și didanozină
nu este recomandată (vezi pct. 4.4).
Expunerea sistemică crescută la
didanozină ceea ce poate crește
riscul reacțiilor adverse asociate
utilizării didanozinei. Rar, au fost
raportate pancreatită și acidoză
lactică, uneori cu evoluție letală.
Administrarea concomitentă de
tenofovir disoproxil și didanozină
în doză de 400 mg pe zi a fost
asociată cu o reducere
semnificativă a numărului de celule
CD4, posibil datorată unei
interacțiuni intracelulare care
crește concentrația didanozinei
fosforilate (adică active).
Administrarea concomitentă de
tenofovir disoproxil și didanozină
în doză redusă de 250 mg a fost
asociată cu o rată ridicată de eșec al
controlului virusologic pentru mai
multe asocieri studiate pentru
tratamentul infecției cu HIV-1.
Tenofovir disoproxil nu trebuie
administrat în același timp cu
adefovir dipivoxil (vezi pct 4.4)
Nu au existat interacțiuni
farmacocinetice semnificative din
punct de vedere clinic când
tenofovir disoproxil a fost
administrat concomitent cu
entecavir.
Concentrațiile plasmatice crescute
de tenofovir care rezultă din
administrarea concomitentă de
tenofovir disoproxil,
ledipasvir/sofosbuvir și
atazanavir/ritonavir pot crește
reacțiile adverse aferente tenofovir
disoproxilului, inclusiv tulburările
renale. Siguranța tenofovir
disoproxilului la utilizarea cu
ledipasvir/sofosbuvir și un
potențator farmacocinetic (de
exemplu, ritonavir sau cobicistat)
nu a fost studiată.

Atazanavir:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↑ 63%

Combinația trebuie utilizată cu
atenție, cu monitorizare renală
frecventă, în cazul în care nu sunt
disponibile alternative (vezi pct.
4.4).

Ritonavir:
AUC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↑ 45%
Emtricitabină:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔

Ledipasvir/Sofosbuvir
(90 mg/400 mg o dată pe zi) +
Darunavir/Ritonavir
(800 mg o dată pe zi/100 mg o data
pe zi) +
Emtricitabină/tenofovir disoproxil
(200 mg/245 mg a dată pe zi)1

Tenofovir:
ASC: ↔
Cmax: ↑ 47%
Cmin: ↑ 47%
Ledipasvir:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Sofosbuvir:
ASC: ↓ 27%
Cmax: ↓ 37%
GS-3310072:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Darunavir:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Ritonavir:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↑ 48%
Emtricitabină:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Tenofovir:
ASC: ↑ 50%

Concentrațiile plasmatice crescute
de tenofovir care rezultă din
administrarea concomitentă de
tenofovir disoproxil,
ledipasvir/sofosbuvir și
darunavir/ritonavir pot crește
reacțiile adverse aferente tenofovir
disoproxilului, inclusiv afecțiunile
renale. Siguranța tenofovir
disoproxilului la utilizarea cu
ledipasvir/sofosbuvir și un
potențator farmacocinetic (de
exemplu, ritonavir sau cobicistat)
nu a fost studiată.
Combinația trebuie utilizată cu
atenție, cu monitorizare renală
frecventă, în cazul în care nu sunt
disponibile alternative (vezi pct.
4.4).

Ledipasvir/Sofosbuvir
(90 mg/400 mg o dată pe zi) +
Efavirenz/Emtricitabină/Tenofovir
disoproxil
(600 mg/200 mg/245 mg o dată
pe zi)

Cmax: ↑ 64%
Cmin: ↑ 59%
Ledipasvir:
ASC: ↓ 34%
Cmax: ↓ 34%
Cmin: ↓ 34%
Sofosbuvir:
ASC: ↔
Cmax: ↔

Nu se recomandă ajustarea dozei.
Expunerea crescută la tenofovir
poate intensifica reacțiile adverse
asociate cu tenofovir disoproxil,
inclusiv afecțiunile renale. Funcția
renală trebuie monitorizată
îndeaproape (vezi pct. 4.4).

GS-3310072:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Efavirenz:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Emtricitabine:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Tenofovir:
ASC: ↑ 98%
Cmax: ↑ 79%
Cmin: ↑ 163%
Ledipasvir/Sofosbuvir
Ledipasvir:
(90 mg/400 mg o dată pe zi) +
ASC: ↔
Emtricitabină/Rilpivirină/Tenofovir Cmax: ↔
disoproxil
Cmin: ↔
(200 mg/25 mg/245 mg o dată
pe zi)
Sofosbuvir:
ASC: ↔
Cmax: ↔
GS-3310072:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Emtricitabină:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Rilpivirină:
ASC: ↔

Nu se recomandă ajustarea dozei.
Expunerea crescută la tenofovir
poate intensifica reacțiile adverse
asociate cu tenofovir disoproxil,
inclusiv afecțiunile renale. Funcția
renală trebuie monitorizată
îndeaproape (vezi pct. 4.4).

Cmax: ↔
Cmin: ↔

Ledipasvir/Sofosbuvir
(90 mg/400 mg o dată pe zi) +
Dolutegravir (50 mg o dată pe zi) +
Emtricitabină/Tenofovir disoproxil
(200 mg/245 mg o dată pe zi)

Tenofovir:
ASC: ↑ 40%
Cmax: ↔
Cmin: ↑ 91%
Sofosbuvir:
ASC: ↔
Cmax: ↔
GS-3310072
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔

Nu se recomandă ajustarea dozei.
Expunerea crescută la tenofovir
poate potența reacțiile adverse
asociate cu tenofovir disoproxil,
inclusiv tulburările renale. Funcția
renală trebuie monitorizată cu
atenție (vezi pct. 4.4).

Ledipasvir:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Dolutegravir:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Emtricitabină:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔

Sofosbuvir/Velpatasvir
(400 mg/100 mg o dată pe zi) +
Atazanavir/Ritonavir (300 mg o
dată pe zi/100 mg o dată pe zi) +
Emtricitabină/Tenofovir disoproxil
(200 mg/245 mg o dată pe zi)

Tenofovir:
ASC: ↑ 65%
Cmax: ↑ 61%
Cmin: ↑ 115%
Sofosbuvir:
ASC: ↔
Cmax: ↔
GS-3310072:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↑ 42%
Velpatasvir:
ASC: ↑ 142%
Cmax: ↑ 55%
Cmin: ↑ 301%
Atazanavir:
ASC: ↔

Concentrațiile plasmatice crescute
de tenofovir care rezultă din
administrarea concomitentă de
tenofovir disoproxil,
sofosbuvir/velpatasvir și
atazanavir/ritonavir pot potența
reacțiile adverse asociate cu
tenofovir disoproxil, inclusiv
tulburările renale. Siguranța
tenofovir disoproxilului la
utilizarea împreună cu
sofosbuvir/velpatasvir și un
potențator farmacocinetic (de
exemplu ritonavir sau cobicistat) nu
a fost stabilită.

Cmax: ↔
Cmin: ↑ 39%

Combinația trebuie utilizată cu
precauție, cu monitorizare renală
frecventă (vezi pct. 4.4).

Ritonavir:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↑ 29%
Emtricitabină:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔

Sofosbuvir/Velpatasvir
(400 mg/100 mg o dată pe zi) +
Darunavir/Ritonavir (800 mg o
dată pe zi/100 mg o dată pe zi) +
Emtricitabină/Tenofovir disoproxil
(200 mg/245 mg o dată pe zi)

Tenofovir:
ASC: ↔
Cmax: ↑ 55%
Cmin: ↑ 39%
Sofosbuvir:
ASC: ↓ 28%
Cmax: ↓ 38%
GS-3310072:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Velpatasvir:
ASC: ↔
Cmax: ↓ 24%
Cmin: ↔
Darunavir:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Ritonavir:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Emtricitabină:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Tenofovir:
ASC: ↑ 39%
Cmax: ↑ 55%
Cmin: ↑ 52%

Concentrațiile plasmatice crescute
de tenofovir care rezultă din
administrarea concomitentă de
tenofovir disoproxil,
sofosbuvir/velpatasvir și
darunavir/ritonavir pot potența
reacțiile adverse asociate cu
tenofovir disoproxil, inclusiv
tulburările renale. Siguranța
tenofovir disoproxilului la
utilizarea împreună cu
sofosbuvir/velpatasvir și un
potențator farmacocinetic (de
exemplu ritonavir sau cobicistat) nu
a fost stabilită.
Combinația trebuie utilizată cu
precauție, cu monitorizare renală
frecventă (vezi pct. 4.4).

Sofosbuvir/Velpatasvir
(400 mg/100 mg o dată pe zi) +
Lopinavir/Ritonavir (800 mg o
dată pe zi/200 mg o dată pe zi) +
Emtricitabină/Tenofovir disoproxil
(200 mg/245 mg o dată pe zi)

Sofosbuvir:
ASC: ↓ 29%
Cmax: ↓ 41%
GS-3310072:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Velpatasvir:
ASC: ↔
Cmax: ↓ 30%
Cmin: ↑ 63%
Lopinavir:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔

Concentrațiile plasmatice crescute
de tenofovir care rezultă din
administrarea concomitentă de
tenofovir disoproxil,
sofosbuvir/velpatasvir și
lopinavir/ritonavir pot potența
reacțiile adverse asociate cu
tenofovir disoproxil, inclusiv
tulburările renale. Siguranța
tenofovir disoproxilului la
utilizarea împreună cu
sofosbuvir/velpatasvir și un
potențator farmacocinetic (de
exemplu ritonavir sau cobicistat) nu
a fost stabilită.
Combinația trebuie utilizată cu
precauție, cu monitorizare renală
frecventă (vezi pct. 4.4).

Ritonavir:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Emtricitabină:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔

Sofosbuvir/Velpatasvir
(400 mg/100 mg o dată pe zi) +
Raltegravir (400 mg o dată pe zi) +
Emtricitabină/Tenofovir disoproxil
(200 mg/245 mg o dată pe zi)

Tenofovir:
ASC: ↔
Cmax: ↑ 42%
Cmin: ↔
Sofosbuvir:
ASC: ↔
Cmax: ↔
GS-3310072:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Velpatasvir:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Raltegravir:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↓ 21%

Nu se recomandă ajustarea dozei.
Expunerea crescută la tenofovir
poate potența reacțiile adverse
asociate cu tenofovir disoproxil,
inclusiv tulburările renale. Funcția
renală trebuie monitorizată cu
atenție (vezi pct. 4.4).

Emtricitabină:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Tenofovir:
ASC: ↑ 40%
Cmax: ↑ 46%
Cmin: ↑ 70%
Sofosbuvir:
ASC: ↔
Cmax: ↑ 38%

Sofosbuvir/Velpatasvir
(400 mg/100 mg o dată pe zi) +
Efavirenz/Emtricitabină/Tenofovir
disoproxil (600 mg/200 mg/245 mg
o dată pe zi)
GS-3310072:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔

Se preconizează că administrarea
concomitentă de
sofosbuvir/velpatasvir și efavirenz
va scădea concentrațiile plasmatice
ale velpatasvir.
Nu se recomandă administrarea
concomitentă de
sofosbuvir/velpatasvir și scheme
care conțin efavirenz.

Velpatasvir:
ASC: ↓ 53%
Cmax: ↓ 47%
Cmin: ↓ 57%
Efavirenz:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Emtricitabină:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Tenofovir:
ASC: ↑ 81%
Cmax: ↑ 77%
Cmin: ↑ 121%
Sofosbuvir/Velpatasvir
Sofosbuvir:
(400 mg/100 mg o dată pe zi) +
ASC: ↔
Emtricitabină/Rilpivirină/Tenofovir Cmax: ↔
disoproxil (200 mg/25 mg/245 mg
o dată pe zi)
GS-3310072:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Velpatasvir:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔

Nu se recomandă ajustarea dozei.
Expunerea crescută la tenofovir
poate potența reacțiile adverse
asociate cu tenofovir disoproxil,
inclusiv tulburările renale. Funcția
renală trebuie monitorizată cu
atenție (vezi pct. 4.4).

Emtricitabină:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Rilpivirină:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔

Sofosbuvir/Velpatasvir
Voxilaprevir (400 mg/100 mg/
100 mg + 100 mg o dată pe zi)3 +
Darunavir (800 mg o dată pe zi) +
Ritonavir (100 mg o dată pe zi) +
Emtricitabină/Tenofovir disoproxil
(200 mg/245 mg o dată pe zi)

Tenofovir:
ASC: ↑ 40%
Cmax: ↑ 44%
Cmin: ↑ 84%
Sofosbuvir:
ASC: ↔
Cmax: ↓ 30%
Cmin: NC
GS-3310072:
ASC: ↔
Cmax:↔
Cmin: NC
Velpatasvir:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Voxilaprevir:
ASC: ↑ 143%
Cmax:↑ 72%
Cmin: ↑ 300%
Darunavir:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↓ 34%
Ritonavir:
ASC: ↑ 45%
Cmax: ↑ 60%
Cmin: ↔
Emtricitabină:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Tenofovir:

Concentrațiile plasmatice crescute
de tenofovir care rezultă din
administrarea concomitentă de
tenofovir disoproxil,
sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir
și darunavir/ritonavir pot potența
reacțiile adverse asociate cu
tenofovir disoproxil, inclusive
tulburările renale. Siguranța
tenofovir disoproxilului la
utilizarea împreună cu
sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir
și un potențator farmacocinetic (de
exemplu ritonavir sau cobicistat) nu
a fost stabilită.
Combinația trebuie utilizată cu
precauție, cu monitorizare renală
frecventă (vezi pct. 4.4).

Sofosbuvir
(400 mg o dată pe zi) +
Efavirenz/Emtricitabină/Tenofovir
disoproxil
(600 mg/200 mg/245 mg o dată
pe zi)

ASC: ↑ 39%
Cmax: ↑ 48%
Cmin: ↑ 47%
Sofosbuvir:
ASC: ↔
Cmax: ↓ 19%

Nu este necesară o ajustare a
dozei.

GS-3310072:
ASC: ↔
Cmax: ↓ 23%
Efavirenz:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Emtricitabină:
ASC: ↔
Cmax: ↔
Cmin: ↔
Tenofovir:
ASC: ↔
Cmax: ↑ 25%
Cmin: ↔

Date generate în urma administrării concomitente a dozelor cu cele de ledipasvir/sofosbuvir. Administrarea
decalată (la diferență de 12 ore) a generat rezultate similare.
2
Metabolitul predominant prezent în circulație al sofosbuvir.
3
Studiu desfășurat cu o doză suplimentară de voxilaprevir 100 mg, pentru a se atinge expunerile la voxilaprevir
estimate la pacienții infectați cu VHC.
1

Studii efectuate cu alte medicamente
Nu au existat interacțiuni farmacocinetice semnificative din punct de vedere clinic când tenofovir
disoproxil a fost administrat concomitent cu emtricitabină, lamivudină, indinavir, efavirenz, nelfinavir,
saquinavir (ritonavir potențat), metadonă, ribavirină, rifampicină, tacrolimus sau contraceptivul
hormonal norgestimat/etinilestradiol.
Tenofovir disoproxil trebuie administrat cu alimente, deoarece alimentele cresc biodisponibilitatea
tenofovirului (vezi pct. 5.2).

Sarcina și alăptarea
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă,
adresați-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
• Dacă ați luat Tenofovir disoproxil fumarat 300 mg în timpul sarcinii, medicul dumneavoastră
vă poate solicita efectuarea periodică de analize de sânge și alte teste diagnostice pentru
monitorizarea dezvoltării copilului dumneavoastră. La copiii ai căror mame au luat INRT în
timpul sarcinii, beneficiul protecției împotriva HIV a fost mai mare decât riscul de a prezenta
reacții adverse.
• Dacă sunteți mamă și sunteți infectată cu VHB și copilului dumneavoastră i s-a administrat un
tratament pentru prevenirea transmiterii hepatitei B la naștere, puteți să vă alăptați sugarul, dar,
mai întâi, discutați cu medicul dumneavoastră pentru a obține mai multe informații.
• Dacă sunteți mamă și sunteți infectată cu HIV nu alăptați, deoarece puteți transmite prin lapte
virusul la copil.