Fișă tehnică · Takudex® 75 mg/25 mg, comprimate filmate

Doze

Doza recomandată este de un comprimat filmat (echivalent a 75 mg clorhidrat de tramadol şi 25 mg dexketoprofen). La nevoie, pot fi administrate doze suplimentare, la un interval minim de 8 ore între prize. Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească trei comprimate filmate pe zi (echivalent a 225 mg clorhidrat de tramadol şi 75 mg dexketoprofen).

Takudex este destinat numai administrării pe termen scurt, iar tratamentul trebuie limitat strict la perioada simptomatică şi, în orice caz, nu mai mult de 5 zile. Trecerea la un singur medicament analgezic trebuie analizată în funcţie de intensitatea durerii şi de răspunsul pacientului.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celui mai mic număr de doze pentru cea mai scurtă perioadă de timp necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Vârstnici:

La pacienţii vârstnici, se recomandă începerea tratamentului cu un comprimat filmat; la nevoie, pot fi administrate doze suplimentare, la interval de minimum 8 ore între prize, fără a depăşi doza maximă zilnică de 2 comprimate filmate (echivalent a 150 mg clorhidrat de tramadol şi 50 mg dexketoprofen). Doza poate fi crescută la maximum 3 comprimate filmate pe zi, recomandată pacienţilor în general, numai dacă există o toleranţă generală bună.

Întrucât datele disponibile privind administrarea medicamentului la pacienţii cu vârsta peste 75 ani sunt limitate, Takudex trebuie utilizat cu precauţie la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică:

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, tratamentul trebuie început cu un număr mic de doze (2 comprimate Takudex doza maximă zilnică), cu monitorizare atentă.

Takudex nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3).

Insuficienţă renală:

Doza iniţială maximă zilnică trebuie redusă la 2 comprimate filmate Takudex la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei 60 – 89 ml/min) (vezi pct. 4.4).

Takudex nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei ≤ 59 ml/min) (vezi pct. 4.3).

Copii şi adolescenţi:

Siguranţa şi eficacitatea Takudex la copii şi adolescenţi nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date. De aceea, Takudex nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi.

Mod de administrare

Administrare orală.

Takudex trebuie înghiţit cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă). Administrarea concomitent cu alimentele întârzie viteza de absorbţie a medicamentului (vezi pct. 5.2). Pentru un efect mai rapid, comprimatele pot fi luate cu cel puţin 30 minute înainte de masă.

Obiectivele tratamentului și întreruperea tratamentului

Înainte de inițierea tratamentului cu Takudex, trebuie stabilită împreună cu pacientul o strategie de tratament care să includă durata tratamentului și obiectivele tratamentului, precum și un plan pentru finalizarea acestuia, în conformitate cu ghidurile de gestionare a durerii. În timpul tratamentului, trebuie să existe un contact frecvent între medic și pacient pentru a evalua necesitatea continuării tratamentului, a lua în considerare întreruperea tratamentului și a ajusta dozele, dacă este necesar. Atunci când un pacient nu mai necesită tratament cu Takudex, poate fi recomandabilă reducerea treptată a dozei pentru a preveni simptomele de sevraj. În absența unui control adecvat al durerii, trebuie luată în considerare posibilitatea apariției hiperalgeziei, a toleranței și a progresiei bolii subiacente (vezi pct. 4.4).

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu au fost efectuate studii clinice pentru a evalua impactul potenţial al interacţiunii
medicamentoase asupra profilului de siguranţă al Takudex. Cu toate acestea, cele raportate pentru
dexketoprofen şi tramadol în monoterapie trebuie luate în considerare.
Dexketoprofen
Următoarele interacţiuni sunt valabile pentru medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene
(AINS) în general:
Asocieri nerecomandate:
•
Alte AINS (inclusiv inhibitori de ciclooxigenază-2), inclusiv doze mari de salicilaţi (≥ 3 g
pe zi): administrarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul de ulcer şi
hemoragie gastrointestinală, prin efect sinergic.
•
Anticoagulante: AINS pot potenţa efectele anticoagulantelor, cum este warfarina din cauza
legării dexketoprofenului în proporţie mare de proteinele plasmatice şi inhibării funcţiei
plachetare şi afectării mucoasei gastro-duodenale. Dacă nu poate fi evitată această asociere,
trebuie o atentă monitorizare clinică şi de laborator.
•
Heparină: creşterea riscului de hemoragie (prin inhibarea funcţiei plachetare şi leziuni la
nivelul mucoasei gastro-intestinale). Dacă nu poate fi evitată această asociere, trebuie o
foarte atentă monitorizare clinică şi de laborator.
•
Corticosteroizi: există un risc crescut de apariţie a ulcerului gastro-intestinal şi hemoragiei.
•
Litiu (descrisă la mai multe AINS): AINS cresc concentraţia plasmatică a litiului, putânduse ajunge la concentraţii toxice (prin scăderea eliminării renale a litiului). Prin urmare,
trebuie monitorizată litemia în timpul iniţierii, perioadei de ajustare a dozelor şi oprirea
tratamentului cu dexketoprofen.
•
Metotrexat, utilizat în doze mari, de 15 mg pe săptămână sau mai mult: creşte toxicitatea
hematologică a metotrexatului prin scăderea eliminării sale renale de către antiinflamatoare,
în general.
•
Hidantoine (inclusiv fenitoina) şi sulfonamide: pot fi crescute efectele toxice ale acestor
substanţe.
Asocieri care necesită precauţii:
•
Diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (ECA), aminoglicozide
antibacteriene şi antagonişti ai receptorilor de angiotensină II: dexketoprofen poate reduce
efectul diureticelor şi al antihipertensivelor. La pacienţii cu funcţia renală afectată (de
exemplu pacienţi deshidrataţi sau vârstnici cu funcţia renală compromisă) administrarea
concomitentă de medicamente care inhibă ciclooxigenaza şi inhibitori ai ECA, antagonişti
ai receptorilor de angiotensină II sau aminoglicozide antibacteriene pot duce la deteriorarea,

•

•
•

•

în continuare, a funcţiei renale, care este, de obicei, reversibilă. În cazul acestei asocieri între
dexketoprofen şi un diuretic, sunt esenţiale asigurarea unei hidratări adecvate şi
monitorizarea funcţiei renale la începutul tratamentului şi în timpul tratamentului.
Administrarea de dexketoprofen în asociere cu diuretice care economisesc potasiu poate
conduce la hiperkaliemie. Trebuie monitorizată concentraţia de potasiu din sânge (vezi pct.
4.4).
Metotrexat, la doze reduse, mai mici de 15 mg pe săptămână: creşterea toxicităţii
hematologice a metotrexatului prin scăderea clearance-ului său renal de către AINS, în
general. Se recomandă monitorizarea săptămânală a hemoleucogramei în primele săptămâni
ale asocierii. Supraveghere atentă chiar şi în cazul existenţei insuficienţei renale uşoară şi la
vârstnici.
Pentoxifilină: creşte riscul de hemoragie. Se recomandă monitorizare clinică atentă şi
verificarea, mai des, a timpului de sângerare.
Zidovudină: creşte riscul toxicităţii asupra liniei eritrocitare prin acţiune asupra
reticulocitelor, cu anemie severă, care apare la o săptămână după începerea tratamentului cu
AINS. Trebuie efectuate hemoleucograma şi numărarea reticulocitelor la 1-2 săptămâni
după începerea tratamentului cu AINS.
Derivaţi de sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al derivaţilor de
sulfoniluree prin deplasarea acestora de pe proteinele plasmatice.

Asocieri care trebuie luate în considerare:
•
Beta-blocante: tratamentul cu AINS poate scădea efectul antihipertensiv, prin inhibarea
sintezei prostaglandinelor.
•
Ciclosporina şi tacrolimus: AINS pot creşte efectul nefrotoxic, prin efecte renale mediate de
prostaglandine. În timpul terapiei asociate, trebuie monitorizată funcţia renală.
•
Trombolitice: risc crescut de hemoragie.
•
Medicamente antiplachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei ISRS: risc crescut
de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
•
Probenecid: concentraţia plasmatică a dexketoprofen poate fi crescută; această interacţiune
se poate datora inhibării mecanismului secreţiei tubulare renale şi glucuronoconjugării,
necesitând ajustarea dozei de dexketoprofen.
•
Glicozide cardiace: AINS pot creşte concentraţia glicozidelor în plasmă.
•
Mifepristona: din cauza riscului teoretic că inhibitori ai sintezei de prostaglandină modifică
eficacitatea mifepristonei, AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile de la administrarea
mifepristonei.
Dovezi limitate sugerează că administrarea concomitentă de AINS în ziua administrării
prostaglandinei nu influenţează negativ efectele mifespristonei sau ale prostaglandinei asupra
maturizării cervicale sau a contractilităţii uterine şi nu reduce eficacitatea clinică a întreruperii
medicamentoase a sarcinii.
•
Chinolone: studii la animale indică faptul că doze crescute de chinolone în asociere cu AINS
pot creşte riscul apariţiei convulsiilor.
•
Tenofovir: utilizarea concomitentă cu AINS poate determina creşteri ale concentraţiei
plasmatice a ureei şi creatininei; funcţia renală trebuie monitorizată pentru a menţine sub
control o potenţială influenţă sinergică asupra funcţiei renală.

•

•

Deferasirox: administrarea concomitentă cu AINS poate creşte riscul de toxicitate
gastrointestinală. Trebuie efectuată monitorizare clinică atentă în cazul în care deferasirox
este asociat cu aceste substanţe.
Pemetrexed: administrarea concomitentă cu AINS poate scădea eliminarea pemetrexed. De
aceea, trebuie prudenţă în cazul administrării dozelor mari de AINS. La pacienţii cu
insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-ul creatininei de la 45 la 79 ml/min),
administrarea de pemetrexed în asociere cu doze de AINS trebuie evitată cu 2 zile înainte şi
2 zile după administrarea pemetrexed.

Tramadol
Asocieri nerecomandate:
•
Tramadol nu trebuie asociat cu inhibitori de monoaminoxidază (IMAO) (vezi pct. 4.3). În
cazul administrării inhibitorilor MAO in ultimele 14 zile înainte de utilizarea petidinei, un
opioid, s-au observat reacţii adverse care pun în pericol viaţa prin acţiune asupra sistemului
nervos central şi asupra funcţiilor respiratorii şi cardiovasculară. Nu pot fi excluse aceleaşi
interacţiuni între inhibitorii MAO şi tramadol.
•
Trebuie precauţie în timpul tratamentului concomitent cu tramadol şi derivaţi cumarinici (de
exemplu warfarina), din cauză că la unii pacienţi s-au raportat creşterii ale INR (Raportul
Normalizat Internaţional) şi apariţia de sângerări majore şi echimoze.
•
Asocierea de agonişti/antagonişti micşti ai receptorilor opioizi (cum sunt buprenorfina,
nalbufina, pentazocina) şi tramadol nu este recomandată pentru că teoretic, efectul analgezic
al agonistului pur poate fi scăzut în aceste condiţii.
Asocieri care necesită precauţii:
•
Tramadol poate determina convulsii şi poate creşte potenţialul de a provoca convulsii al
inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), inhibitorilor selectivi ai recaptării
serotonin-norepinefrinei (ISRSN), antidepresivelor triciclice, neurolepticelor şi altor
medicamente care scad pragul convulsivant (cum sunt bupropion, mirtazapină,
tetrahidrocanabiol).
•
Utilizarea terapeutică a tramadolului concomitent cu alte medicamente serotoninergice cum
sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), inhibitorii selectivi ai recaptării
serotoninnorepinefrinei (ISRSN), inhibitorii de monoaminoxidază (vezi pct.4.3),
antidepresivele triciclice şi mirtazapina poate cauza sindromul serotoninergic, care poate
pune viața în pericol (vezi pct.4.4 și 4.8)
•
Utilizarea concomitentă a opioidelor cu medicamente sedative, cum sunt benzodiazepinele
sau alte medicamente înrudite, crește riscul de sedare, deprimare respiratorie, comă și deces
din cauza efectului deprimant sinergic asupra SNC. Doza și durata administrării
concomitente trebuie să fie limitate (vezi pct. 4.4).
Asocieri care necesită supraveghere:
•
Administrarea concomitentă de tramadol cu alte deprimante ale sistemului nervos central,
inclusiv alcool etilic, poate potenţa efectele asupra sistemului nervos central (vezi pct. 4.8).

•

•
•
•

Până în prezent, studiile de farmacocinetică au arătat că în cazul administrării concomitente
sau anterioare a cimetidinei (inhibitor enzimatic), este puţin probabil să apară interacţiuni
semnificative clinic.
Administrarea concomitentă sau anterioară a carbamazepinei (inductor enzimatic) poate să
diminueze efectul analgezic şi să scadă durata de acţiune.
Într-un număr limitat de studii, utilizarea pre- sau postoperatorie a antiemeticului antagonist
5HT3 - ondansetron creşte cerinţele de tramadol în durerea postoperatorie.
Alte substanţe active cunoscute pentru efectul inhibitor asupra CYP3A4, cum sunt
ketoconazolul şi eritromicina, pot inhiba metabolizarea tramadol (N-demetilarea), posibil şi
metabolizarea metabolitului activ O-demetilat. Semnificaţia clinică a acestei interacţiuni nu
a fost studiată.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Dexketoprofen poate
cauza probleme renale și cardiace fătului dumneavoastră. Acesta poate afecta tendința
6
dumneavoastră și a copilului dumneavoastră de a sângera și poate determina ca travaliul să fie mai
târziu sau mai lung decât se aștepta.
Începând cu 20 de săptămâni de sarcină, dexketoprofen poate provoca probleme renale fătului,
care pot duce la niveluri scăzute de lichid amniotic care înconjoară copilul (oligohidramnios) sau
îngustarea unui vas de sânge (ductus arteriosus) în inima copilului.
Tramadolul este excretat în laptele matern.
Utilizarea Takudex este contraindicată în timpul sarcinii, precum şi în timpul alăptării.