Fișă tehnică · Sibazon IC 5 mg, comprimate

Doze şi mod de administrare Doza trebuie ajustată individual. Tratamentul trebuie început cu doze mici, care trebuie crescute treptat până la obținerea unui efect optim. În caz de anxietate, durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil. Este necesară o reevaluare regulată a stării pacientului și a necesității continuării tratamentului, mai ales dacă pacientul nu prezintă simptome. În general, tratamentul nu va dura mai mult de 8 până la 12 săptămâni, inclusiv perioada de reducere treptată a dozei. În anumite cazuri, poate fi necesară administrarea medicamentului pentru o perioadă mai lungă decât durata maximă de tratament; înainte de a se decide acest lucru, starea pacientului trebuie reevaluată. Copii Administrarea benzodiazepinelor la copiii sub 6 ani se va face numai la decizia și sub supravegherea unui medic specialist (pediatru, neuropediatru, psihiatru, neurolog, anestezist, specialist în terapie intensivă), care va stabili doza.

Vârstnici La vârstnici se va administra cea mai mică doză posibilă. La începutul tratamentului, acești pacienți trebuie monitorizați periodic pentru a ajusta doza și frecvența de administrare, pentru a evita riscul de supradozaj din cauza acumulării medicamentului în organism (vezi pct. 5.2). Insuficiență hepatică Sibazon IC nu trebuie administrat pacienților cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.3). Pacienților cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată se va administra cea mai mică doză posibilă. Insuficiență renală Nu este necesară ajustarea dozei la acest grup de pacienți; cu toate acestea, este necesară o monitorizare clinică atentă din cauza posibilei sensibilități crescute a acestui grup de pacienți la efectele medicamentului în general. Doza orală recomandată: Adulți: Doza inițială: 5 până la 10 mg. În funcție de severitatea simptomelor: 5 până la 20 mg/zi. Doza uzuală recomandată la o priză nu va depăși 10 mg. Vârsnici și debilitați: Tratamentul se începe cu jumătate din doza pentru adulți și se crește treptat, în funcție de necesități și toleranță. Copii cu vârsta de 6 și 12 ani: 5 mg, de două ori pe zi Copii cu vârsta de 12 și 18 ani: 10 mg, de două ori pe zi Administrarea cronică pe termen lung nu este recomandată. Comprimatele se administrează pe cale orală.

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Interacțiuni farmacodinamice Opioide Administrarea concomitentă de sedative precum benzodiazepinele (de exemplu, diazepamul) sau medicamente înrudite cu opioidele crește riscul de sedare, depresie respiratorie, comă și deces din cauza efectelor deprimante aditive asupra sistemului nervos central. Aceastea includ de exemplu, metadona și buprenorfina. Doza și durata administrării concomitente a sedativelor și opioidelor trebuie limitate (vezi pct. 4.4).

Alte deprimante ale sistemului nervos central La administrarea concomitentă de diazepam sau alte benzodiazepine cu medicamente deprimante ale sistemului nervos central, pot apărea sedare excesivă sau depresie respiratorie și cardiovasculară. Acestea includ alcool, antidepresive, antihistaminice, sedative, antipsihotice, anestezice generale și alte hipnotice sau sedative. Altele Medicamente pentru boala Parkinson În cazuri rare, asocierea de levodopa și diazepam a determinat agravarea reversibilă a controlului simptomelor în boala Parkinson. Aceasta se poate datora scăderii nivelului de dopamină în corpul striat. Anticonvulsivante Administrarea concomitentă a acidului valproic și a diazepamului poate crește riscul de psihoză. Xantine Administrarea concomitentă a medicamentelor care conțin xantine (de exemplu, teofilină, aminofilină) poate reduce efectele sedative și anxiolitice ale diazepamului, parțial datorită blocării receptorilor de adenozină. Interacțiuni farmacocinetice Metabolismul majorității benzodiazepinelor este mediat în principal de sistemul citocromului P450, în special de izoenzimele CYP2C19 și CYP3A4. Prin urmare, pot apărea reacții adverse și în cazul administrării concomitente cu medicamente care inhibă sau induc aceste izoenzime sau sunt metabolizate de acestea. Aceste modificări pot potența efectele diazepamului la pacienții cu sensibilitate crescută, precum vârstnici, cu funcție hepatică scăzută sau care iau alte medicamente care afectează procesul oxidativ. Trebuie evitate activitățile care necesită o vigilență sporită (de exemplu, conducerea vehiculelor). Inhibitori enzimatici: Următoarele clase terapeutice și medicamente pot provoca potențarea și prelungirea efectelor sedative (vezi și „Interacțiuni cu alimentele și alcoolul”). Antifungice, derivații azolici Derivații azolici, duc la creșterea expunerii la diazepam (raportul ASC diazepam-fluconazol 2,6; diazepam-voriconazol 2,2) și la un timp de înjumătățire prelungit al diazepamului (cu fluconazol de la 31 ore până la 73 ore; cu voriconazol de la 31 ore până la 61 ore). Influența antifungicelor asupra nivelurilor de diazepam a fost observată doar la 4 ore după administrare și ulterior. Itraconazolul are un efect mai moderat, fără o interacțiune semnificativă clinic cu diazepamul, determinată prin testele funcționale psihomotorii. Inhibitorii recaptării serotoninei Fluvoxamina determină creșterea expunerii la diazepam cu 180% și prelungirea timpul de înjumătățire de la 51 ore până la 118 ore și determină creșterea expunerii și timpului de atingere a stării de echilibru a metabolitului desmetilat. Fluoxetina a demonstrat un efect mai moderat asupra ASC a diazepamului (o creștere de aproximativ 50%) și nu a afectat răspunsul psihomotor. Contraceptivele hormonale combinate Contraceptivele hormonale combinate par să reducă clearance-ul (cu 67%) și să prelungească timpul de înjumătățire (cu 47%) al diazepamului. Afectarea psihomotorie indusă de diazepam la femeile care utilizează contraceptive poate fi mai mare în timpul pauzei menstruale de 7 zile, când se întrerupe administrarea combinațiilor hormonale, decât atunci când se administrează contraceptive. Inhibitorii pompei de protoni Omeprazolul administrat în doză de 20 mg/zi crește ASC a diazepamului cu 40% și timpul de înjumătățire cu 36%; iar la o doză de 40 mg/zi crește ASC a diazepamului cu 122% și timpul de înjumătățire cu 130%. Clearance-ul desmetildiazepamului a fost, de asemenea, redus. Efectul omeprazolului a fost observat doar la metabolizatorii rapizi prin intermediul CYP2C19.

Esomeprazolul (dar nu lansoprazolul sau pantoprazolul) inhibă metabolizarea diazepamului într-o măsură similară cu omeprazolul. Antagoniștii receptorilor H2-histaminergici Cimetidina reduce clearance-ul diazepamului și al desmetildiazepamului cu 40-50%. Aceasta determină o expunere mai mare și un timp de înjumătățire prelungit al diazepamului și al metabolitului său principal după o singură doză și la concentrații mai mari la starea de echilibru după doze multiple de diazepam. Poate fi înregistrată potențarea efectului sedativ. Nu s-au observat interacțiuni farmacocinetice cu antagoniștii H2 ranitidină și famotidină. Disulfiram Disulfiramul inhibă metabolismul diazepamului (reducând clearance-ul mediu cu 41% și crescând timpul de înjumătățire cu 37%) și, probabil, metabolismul ulterior al metaboliților activi ai diazepamului. Prin urmare, poate fi potențat efectul sedativ. Izoniazida Izoniazida crește expunerea medie la diazepam (ASC) și timpul de înjumătățire al acestuia (cu o medie de 33%–35%), și cele mai mari modificări fiind observate la subiecții cu un fenotip de acetilare lentă. Diltiazem Diltiazemul fiind un substrat pentru aceleași izoenzime CYP ca și diazepamul și un inhibitor al CYP3A4, a crescut ASC (cu aproximativ 25%) și a prelungit timpul de înjumătățire (cu 43% la metabolizatorii rapizi ai CYP2C19) al diazepamului, cu mici diferențe între subiecții cu fenotipuri diferite de CYP2C19. În prezența diltiazemului, expunerea la desmetildiazepam a avut, de asemenea, tendința de a crește. Idelalisib Metabolitul principal al idelalisibului este un inhibitor potent al CYP3A4 și crește concentrațiile plasmatice de diazepam, prin urmare, poate fi necesară luarea în considerare a unei reduceri a dozei. Psihostimulante Modafinil și armodafinil induc CYP3A4 și inhibă CYP2C19: acestea pot prelungi eliminarea diazepamului și pot provoca reacție sedativă excesivă. Inductori enzimatici Următoarele clase terapeutice și medicamente pot duce la scăderea concentrațiilor plasmatice și, în consecință, la scăderea eficacității diazepamului; trebuie monitorizată scăderea eficacității: Rifampicina Rifampicina este un inductor puternic al CYP3A4 și are, de asemenea, un efect de accelerare semnificativ asupra căii CYP2C19. La administrarea dozei de 600 mg pe zi timp de 7 zile, clearance-ul diazepamului a crescut de 4,3 ori, iar ASC a scăzut cu 77%. De asemenea, s-a observat o reducere semnificativă a expunerii la toți metaboliții diazepamului. Dublarea dozei zilnice de rifampicină nu a crescut și mai mult efectul acesteia. Carbamazepina Carbamazepina este un inductor cunoscut al CYP3A4, accelerează eliminarea diazepamului de 3 ori (crește clearance-ul, reduce timpul de înjumătățire), concomitent crescând concentrațiile de desmetildiazepam. Alte interacțiuni farmaocinetice: Antiacide Antiacidele pot încetini viteza, dar nu vor reduce, absorbția diazepamului din comprimat; acest lucru poate duce la diminuarea efectului după o singură doză, dar nu și la concentrații la starea de echilibru în timpul tratamentului cu doze multiple. Efectul diazepamului asupra farmacocineticii altor medicamente Ketamina Timpul de înjumătățire al ketaminei este prelungit la administrarea concomitentă cu diazepam datorită inhibării N-demetilării ketaminei. La administrarea concomitentă cu diazepam, este necesară o concentrație mai mică de ketamină pentru a obține o anestezie adecvată.

Fenitoina Tratamentul cu fenitoină a fost asociat cu concentrații plasmatice mai mari și un risc crescut de intoxicație cu fenitoină atunci când este administrată concomitent cu diazepam. Cu toate acestea, mulți autori nu au înregistrat nicio interacțiune sau chiar concentrații plasmatice mai mici de fenitoină atunci când este administrat concomitent cu diazepam. Este necesară o monitorizare atentă. Interacțiuni cu alimentele și alcoolul Sucul de grapefruit conține inhibitori potenți ai CYP3A4. La administrarea de diazepam cu sucul de grapefruit în loc de apă, s-a înregistrat o creștere semnificativă a expunerii la medicament (ASC de 3,2 ori, Cmax de 1,5 ori) și o creștere a timpului până la atingerea concentrației maxime. Alimentele pot reduce concentrația, dar nu vor reduce, gradul de absorbție a diazepamului din comprimat; acest lucru poate duce la diminuarea efectului după o singură doză, dar nu influențează concentrațiile la starea de echilibru în timpul tratamentului cu doze multiple. În ceea ce privește utilizarea concomitentă a alimentelor și băuturilor care conțin xantine (cafeină, teobromină, teofilină), vezi „Interacțiuni farmacodinamice”. La administrarea diazepamului se va evita consumul de alcool, deoarece acesta poate potența efectul sedativ. Administrarea concomitentă cu medicamente care conțin, de exemplu, propilenglicol sau etanol poate duce la acumularea de etanol și poate induce reacții adverse, în mod special la copiii mici cu o capacitate de metabolizare redusă sau imatură. Administrarea concomitentă cu oricare alt substrat pentru alcool-dehidrogenază cum ar fi alcoolul etilic (etanol) poate determina reacții adverse severe la nou-născuți și copii cu vârsta sub 5 ani.

Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Siguranța utilizării diazepamului în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită. Se presupune un risc crescut de malformații congenitale în asociere cu utilizarea benzodiazepinelor în primul trimestru de sarcină. Evaluarea raportării spontane a evenimentelor adverse nu arată o incidență mai mare decât cea așteptată de la o populație similară, care nu a fost tratată cu acest medicament. Administrarea benzodiazepinelor trebuie evitată în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care nu există o alternativă mai sigură. Înainte de administrarea diazepamului în timpul sarcinii, în special în primul trimestru, trebuie evaluat raportul dintre riscurile potențiale pentru făt și beneficiul terapeutic așteptat pentru mamă. În cazul în care medicamentul este administrat continuu în timpul sarcinii, la nou-născut pot să se dezvolte: hipotensiune arterială, insuficiență respiratorie și hipotermie. Simptomele de sevraj la nou-născuți au fost raportate ocazional în cazul administrării acestei clase de medicamente. Se recomandă prudență la administrarea diazepamului în timpul travaliului și nașterii, deoarece o singură doză mare poate provoca aritmii la făt, hipotonie, dificultăți de supt, hipotermie și depresie respiratorie moderată la nou-născut. Trebuie reținut faptul că sistemul enzimatic implicat în metabolizare diazepamului nu este încă complet dezvoltat la nou-născuți (în special la copiii prematuri). Femei aflate la vârsta fertilă Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie sfătuite să se abțină de la sarcină în timpul tratamentului. Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul şi până la 1 săptămână după tratament. Tratamentul în timpul sarcinii trebuie continuat numai dacă beneficiul potențial pentru mamă depășește riscul pentru făt. Alăptarea Diazepamul trece în laptele matern, dacă este necesar tratamentul cu acest medicament, alăptarea trebuie întreruptă. Fertilitatea

Studiile la animale au demonstrat că dozele mari administrate la șobolani duc la scăderea ratei de gestație și la mai puțini urmași supraviețuitori (vezi pct. 5.3). lipsesc date privind utilizarea la om.