Fișă tehnică · Roswera® 20 mg 20 mg, comprimate filmate

Doze

Înainte de începerea tratamentului, pacientul trebuie să urmeze un regim hipocolesterolemiant standard care trebuie continuat şi în timpul tratamentului. Doza trebuie adaptată pentru fiecare pacient, în funcţie de obiectivul tratamentului şi de răspunsul pacientului, respectând recomandările din ghidurile actuale de tratament.

Roswera poate fi administrat în orice moment al zilei, cu sau fără alimente.

Este posibil să nu fie disponibile toate concentrațiile Roswera.

Tratamentul hipercolesterolemiei

Doza iniţială recomandată este de 5 sau 10 mg administrată oral, o dată pe zi, atât la pacienţii care iau pentru prima dată statine, cât şi la pacienţii care trec de pe un tratament cu alt inhibitor de HMG CoA reductază. Alegerea dozei iniţiale se face în funcţie de nivelul individual al colesterolemiei şi aprecierea riscului cardiovascular, precum şi de riscul potenţial al reacţiilor adverse(vezi mai jos).

Dacă este necesar, doza poate fi crescută după 4 săptămâni la 20 mg (vezi pct. 5.1).

Din cauza creşterii incidenţei reacţiilor adverse la utilizarea dozei de 40 mg, comparativ cu dozele mai scăzute (vezi pct. 4.8), creşterea dozei de la 20 mg până la doza maximă de 40 mg trebuie luată în considerare numai la pacienţii cu hipercolesterolemie severă şi risc cardiovascular crescut (în particular la pacienţii cu hipercolesterolemie familială), care nu ating valoarea stabilită ca obiectiv al tratamentului cu doza de 20 mg, aceştia urmând a fi monitorizaţi prin teste periodice (vezi pct. 4.4).

La iniţierea tratamentului cu doza de 40 mg este necesară monitorizare de specialitate.

Prevenţia evenimentelor cardiovasculare

În studiul clinic care a evaluat scăderea riscului de evenimente cardiovasculare, doza utilizată a fost de 20 mg pe zi (vezi pct. 5.1).

Copii şi adolescenţi

Tratamentul la copii şi adolescenţi se face numai sub supraveghere medicală de specialitate. Copii şi adolescenţi cu vârsta de 6 până la 17 ani (stadiul Tanner < II-V) Hipercolesterolemie familială heterozigotă

La copii şi adolescenţi cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, doza iniţială uzuală este de 5 mg pe zi.

La copiii cu vârsta de 6 ani până la 9 ani cu hipercolesterolemie familială heterozigotă,- diapazonul uzual de doze este de 5-10 mg, oral, o dată pe zi. Siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu doze mai mari de 10 mg nu au fost studiate la aceste grupe de populaţie.

- La copiii şi adolescenţii cu vârsta de 10 până la 17 ani cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, diapazonul uzual de doze este de 5-20 mg, oral, o dată pe zi. Siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu doze mai mari de 20 mg nu au fost studiate la aceste grupe de populaţie.

Creşterea dozelor trebuie efectuată în funcţie de răspunsul la tratament şi tolerabilitatea individuală a pacienților pediatrici, conform recomandărilor ghidurilor de tratament pediatric (vezi pct. 4.4). Înainte de inițierea tratamentului cu rosuvastatină, copiii și adolescenții trebuie să urmeze un regim alimentar standard de scădere a colesterolului; aceast regim alimentar trebuie continuat pe toată perioada tratamentului cu rosuvastatină.

Hipercolesterolemie familială homozigotă

La copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 17 ani cu hipercolesterolemie familială homozigotă, doza maximă recomandată este de 20 mg o dată pe zi.

Se recomandă o doză inițială de 5 până la 10 mg o dată pe zi, în funcție de vârstă, greutate și utilizarea anterioară a statinelor. Titrarea la doza maximă de 20 mg o dată pe zi trebuie efectuată în funcție de răspunsul individual și tolerabilitatea la copii și adolescenți, așa cum este recomandat de recomandările de tratament pediatric (vezi pct. 4.4).

Copiii și adolescenții trebuie să urmeze o dietă standard de scădere a colesterolului înainte de inițierea tratamentului cu rosuvastatină; această dietă trebuie continuată în timpul tratamentului cu rosuvastatină.

Există experiență limitată cu alte doze decât 20 mg la această populație.

Doza de 40 mg nu este potrivită pentru utilizare la copii și adolescenți.

Copii cu vârsta sub 6 ani

Siguranţa şi eficacitatea tratamentului la copiii cu vârsta sub 6 ani nu au fost studiate. Prin urmare, Roswera nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 6 ani.

Pacienţii vârstnici

La pacienţii cu vârsta >70 ani se recomandă o doză iniţială de 5 mg (vezi pct. 4.4). Nu sunt necesare alte ajustari de doză în funcţie de vârstă.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Doza iniţială recomandată la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei <60 ml/min) este de 5 mg. Doza de 40 mg este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă renală moderată. Utilizarea Roswera la pacienţii cu insuficienţă renală severă este contraindicată la orice doză (vezi pct. 4.3 şi pct. 5.2).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficiență hepatică scor Child-Pugh ≤7 nu s-a înregistrat o creştere a expunerii sistemice la rosuvastatină. Cu toate acestea, creşterea expunerii sistemice a fost observată la pacienţii cu scoruri Child-Pugh de 8 şi 9 (vezi pct. 5.2). La aceşti pacienţi, trebuie avută în vedere evaluarea funcţiei renale (vezi pct. 4.4). Nu există experienţă clinică la pacienţii cu scoruri Child-Pugh peste 9. Roswera este contraindicat la pacienţii cu afecţiuni hepatice active (vezi pct. 4.3).

Rasă

La subiecţii asiatici a fost observată creşterea expunerii sistemice (vezi pct. 4.4 şi 5.2). La pacienţii de origine asiatică, se recomandă o doză iniţială de 5 mg. Doza de 40 mg este contraindicată la aceşti pacienţi.

Polimorfism genetic

Se ştie că prezenţa anumitor tipuri de polimorfism genetic poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale rosuvastatinei (vezi pct. 5.2). La pacienţii cu astfel de tipuri cunoscute de polimorfism, se recomandă administrarea unor doze mai mici de rosuvastatină.

Doze la pacienţii cu factori de risc predispozanţi la miopatie

La pacienţii cu factori de risc de miopatie, doza inţială recomandată este de 5 mg (vezi pct. 4.4).

Doza de 40 mg este contraindicată la unii dintre aceşti pacienţi (vezi pct. 4.3).

Tratament concomitent

Rosuvastatina reprezintă substrat al unor proteine de transport (de exemplu, OATP1B1 şi BCRP). Riscul de miopatie (incluzând rabdomioliză) este crescut în cazul administrării concomitente a rosuvastatinei cu anumite medicamente care pot creşte concentraţia plasmatică a rosuvastatinei, din cauza interacţiunilor cu aceste proteine transportoare (de exemplu, ciclosporina şi anumiţi inhibitori ai proteazelor, inclusiv combinaţii de ritonavir cu atazanavir, lopinavir şi/sau tipranavir; vezi pct. 4.4 şi 4.5). Atunci când este posibil, se recomandă luarea în consideraţie a unui tratament alternativ şi, dacă este necesar, terapia cu rosuvastatină poate fi întreruptă. În situaţiile în care administrarea concomitentă a acestor medicamente şi rosuvastatină nu poate fi evitată, trebuie evaluat raportul beneficiu/risc al tratamentului concomitent şi ajustarea cu atenţie a dozelor de rosuvastatină (vezi pct. 4.5).

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele medicamentelor administrate concomitent asupra rosuvastatinei
Inhibitori de proteine transportoare:
Rosuvastatina este un substrat al anumitor proteine de transport, incluzând transportorul
hepatic de captare OATP1B1 şi a transportorului hepatic de eflux BCRP. Administrarea
concomitentă a rosuvastatinei împreună cu medicamente care inhibă activitatea proteinelor de
transport poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale rosuvastatinei şi la creşterea
riscului de miopatie (vezi pct. 4.2, 4.4, şi 4.5, tabelul 1).

Ciclosporină: în timpul tratamentului concomitent cu rosuvastatină şi ciclosporină, valorile
ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) ale rosuvastatinei au fost
în medie de 7 ori mai mari decât cele observate la voluntarii sănătoşi (vezi tabelul 1).
Rosuvastatina este contraindicată la pacienţii la care se administrează concomitent
ciclosporină (vezi pct. 4.3). Administrarea concomitentă nu a afectat concentraţiile plasmatice
ale ciclosporinei.
Inhibitori de protează:
Cu toate că nu se cunoaşte exact mecanismul interacţiunii, utilizarea concomitentă a unui
inhibitor de protează poate determina o creştere puternică a concentraţiilor plasmatice ale
rosuvastatinei (vezi tabelul 1). De exemplu, într-un studiu de farmacocinetică, administrarea
concomitentă, la voluntari sănătoşi, de rosuvastatină 10 mg şi o combinaţie de doi inhibitori ai
proteazelor (atazanavir 300 mg şi ritonavir 100 mg), a fost asociată cu o creştere de
aproximativ trei ori, respectiv şapte ori, a ASC şi, respectiv, Cmax a rosuvastatinei la starea de
echilibru. Administrarea concomitentă de rosuvastatină şi unele combinaţii de inhibitori ai
proteazelor poate fi luată în considerare numai după ajustarea atentă a dozelor de
rosuvastatină, pe baza creşterii preconizate a expunerii la rosuvastatină (vezi pct. 4.2, 4.4 şi
4.5 Tabelul 1).
Gemfibrozil şi alte medicamente hipolipemiante:
Administrarea concomitentă de rosuvastatină şi gemfibrozil a determinat creşterea de 2 ori a
Cmax şi ASC pentru rosuvastatină (vezi pct. 4.4).
Pe baza datelor obţinute din studiile privind interacţiunii specifice, nu sunt de aşteptat
interacţiuni farmacocinetice relevante în cazul administrării concomitente de fenofibrat, cu
toate acestea este posibilă o interacţiune farmacodinamică.
Gemfibrozilul, fenofibratul, alţi fibraţi şi doze hipolipemiante (≥ 1g/zi) de niacină (acid
nicotinic) cresc riscul de miopatie atunci când sunt administrate concomitent cu inhibitori ai
HMG-CoA reductazei, probabil datorită faptului că aceştia pot produce miopatie şi în
monoterapie. Doza de 40 mg este contraindicată la utilizarea concomitentă a fibraţilor (vezi
pct. 4.3 şi 4.4). De asemenea, aceşti pacienţi trebuie să utilizeze doza iniţială de 5 mg.
Ezetimib:
Utilizarea concomitentă de rosuvastatină 10 mg şi ezetimib 10 mg a determinat o creştere de
1,2 ori a ASC pentru rosuvastatină la pacienţii cu hipercolesterolemie (Tabelul 1). Cu toate
acestea, nu poate fi exclusă o interacţiune farmacodinamică, privitor la reacţiile adverse, între
Roswera şi ezetimib (vezi pct. 4.4).
Antiacide:
Administrarea simultană de rosuvastatină şi o suspensie conţinând un antiacid cu hidroxid de
aluminiu şi magneziu a determinat scăderea concentraţiei plasmatice a rosuvastatinei de
aproximativ 50%. Acest efect a fost mai mic atunci când antiacidul a fost administrat la 2 ore
după Roswera. Nu a fost studiată importanţa clinică a acestei interacţiuni.
Eritromicină:
Administrarea simultană de rosuvastatină şi eritromicină a dus la scăderea cu 20% a ASC şi
scăderea cu 30% a Cmax a rosuvastatinei. Această interacţiune poate fi determinată de
creşterea motilităţii intestinale de către eritromicină.
Enzimele citocromului P450:
Rezultatele din studiile in vitro şi in vivo arată că rosuvastatina nu este nici inhibitor şi nici
inductor al izoenzimelor citocromului P450. În plus, rosuvastatina este un substrat slab pentru
aceste enzime. Prin urmare, nu sunt aşteptate interacţiuni medicamentoase determinate de

metabolizarea mediată de citocromul P450. Nu s-au observat interacţiuni clinic semnificative
nici între rosuvastatină şi fluconazol (un inhibitor al CYP2C9 şi CYP3A4) sau rosuvastatină
şi ketoconazol (un inhibitor al CYP2A6 şi CYP3A4).
Interacţiuni care necesită ajustarea dozei de rosuvastatină (vezi şi Tabelul 1):
Atunci când este necesară administrarea concomitentă de rosuvastatină şi alte medicamente
care determină creşterea cunoscută a concentraţiilor plasmatice ale rosuvastatinei, dozele de
rosuvastatină trebuie scăzute. În cazul în care creşterea aşteptată a ASC este de aproximativ 2
ori sau mai mare, tratamentul trebuie iniţiat cu doza zilnică unică de 5 mg rosuvastatină. Doza
zilnică maximă de rosuvastatină trebuie redusă astfel încât expunerea la rosuvastatină să nu
depăşească pe cea determinată după administrarea de rosuvastatină 40 mg pe zi, în
monoterapie; de exemplu, la administrarea concomitentă cu gemfibrozil, trebuie administrată
o doză zilnică de 20 mg rosuvastatină (creştere de 1,9 ori a ASC) şi de 10 mg rosuvastatină, în
cazul administrării concomitente cu asocierea atazanavir/ritonavir (creştere de 3,1 ori a ASC).
Ticagrelor:
Ticagrelor poate afecta excreția renală a rosuvastatinei, crescând riscul acumulării de
rosuvastatină. Deși mecanismul exact nu este cunoscut, în unele cazuri, utilizarea
concomitentă de ticagrelor și rosuvastatină a dus la scăderea funcției renale, creșterea
nivelului CPK și rabdomioliză.
Dacă se observă că medicamentul crește ASC a rosuvastatinei de mai puțin de 2 ori, doza
inițială nu trebuie redusă, dar se recomandă precauție dacă se crește doza de rosuvastatină
peste 20 mg.
Tabel 1. Efectul administrării concomitente a unor medicamente asupra concentraţiilor plasmatice de
rosuvastatină (ASC; în ordine descrescătoare a efectului) din studiile clinice publicate
Creșterea de 2 ori sau mai mult a ASC a rosuvastatinei
Regimul de dozare pentru medicamentele care Regimul de dozare pentru
determină interacţiuni
Rosuvastatină
Sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir (400 mg- 10 mg doză unică
100 mg-100 mg) + voxilaprevir (100 mg) o dată
pe zi 15 zile
Ciclosporină 75 mg până la 200 mg de două ori 10 mg o dată pe zi, timp de 10
pe zi, timp de 6 luni
zile
Darolutamid 600 mg de două ori pe zi
5 mg doză unică
Regorafenib 160 mg, o dată pe zi,timp de 14 zile 5 mg doză unică

Modificări ale ASC
pentru rosuvastatină
de
* 7,4 ori ↑

Atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe 10 mg, doză unică
zi, timp de 8 zile
Velpatasvir 100 mg o dată pe zi
10 mg, doză unică
Ombitasvir 25 mg / paritaprevir 150 mg/
5 mg, doză unică
Ritonavir 100 mg o dată pe zi / dasabuvir 400
mg de două ori pe zi,timp de 14 zile
Grazoprevir 200 mg/elbasvir 50mg o dată pe zi, 10 mg, doză unică
timp de 11 zile
Glecaprevir 400 mg/pibrentasvir 120 mg o dată 5 mg o dată pe zi timp 7 zile
pe
zi, timp400
de 7mg/ritonavir
zile
Lopinavir
100 mg de două ori 20 mg o dată pe zi, timp de 7

de 3,1 ori ↑

pe zi, timp de 17 zile
Clopidogrel 300 mg doză de încărcare, urmată
de 75 mg la interval de 24 ore

zile
20 mg, doză unică

de 7,1 ori ↑
de 5,2 ori ↑
de 3,8 ori ↑

de 2,7 ori ↑
de 2,6 ori ↑
de 2,3 ori ↑
de 2,2 ori ↑
de 2,1ori ↑
de 2 ori ↑

Creșterea de mai puțin de 2 ori a ASC a rosuvastatinei
Regimul de dozare pentru medicamentele care
determină interacţiuni
Gemfibrozil 600 mg de două ori pe zi, timp
de 7 zile
Eltrombopag 75 mg o dată pe zi, timp de 5 zile

Regimul de dozare pentru
Rosuvastatină
80 mg, doză unică

Modificări ale ASC
pentru rosuvastatină *
de 1,9 ori ↑

10 mg, doză unică

de 1,6 ori ↑

Darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de două ori 10 mg o dată pe zi, timp de 7
pe zi, timp de 7 zile
zile
Tipranavir 500 mg/ritonavir 200 mg de două
10 mg, doză unică
ori pe zi, timp de 11 zile
Dronedaronă 400 mg de două ori pe zi
Nu este disponibilă
Itraconazol 200 mg o dată pe zi, timp de 5 zile 10 mg, doză unică
Ezetimib 10 mg o dată pe zi, timp de 14 zile
Scăderea a ASC a rosuvastatinei

de 1,5 ori ↑
de 1,4 ori ↑
de 1,4 ori ↑
de 1,4 ori ↑**

10 mg, o dată pe zi, timp de 14 de 1,2 ori ↑**
zile

Regimul de dozare pentru medicamentele care Regimul de dozare pentru
determină interacţiuni
Rosuvastatină
Eritromicină 500 mg de patru ori pe zi, timp
80 mg, doză unică
de 7 zile
Baicalină 50 mg de trei ori pe zi, timp de 14 zile 20 mg, doză unică

Modificări ale ASC
pentru rosuvastatină
*20% ↓
47% ↓

*Datele prezentate prin "de x ori" reprezintă un raport simplu între administrarea concomitentă şi
monoterapia cu rosuvastatină. Datele prezentate ca raport procentual %, reprezintă diferenţa procentuală
% relativă la monoterapia cu rosuvastatină.
Creşterea este indicată prin “↑”, scăderea, prin “↓”,
**Câteva studii clinice au fost efectuate cu doze diferite de rosuvastatină, tabelul indică valoarea cea
mai semnificativă
Următoarele produse medicamentoase/combinații nu au avut un efect semnificativ clinic
asupra ASC al rosuvastatinei la administrarea concomitentă: Aleglitazar 0,3 mg timp de 7
zile; Fenofibrat 67 mg de trei ori pe zi 7 zile; Fluconazol 200 mg o dată pe zi 11 zile;
Fosamprenavir 700 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi 8 zile; Ketoconazol 200 mg de
două ori pe zi 7 zile; Rifampină 450 mg o dată pe zi 7 zile; Silimarină 140 mg de trei ori pe zi
5 zile.
Efectul rosuvastatinei asupra unor medicamente administrate concomitent.
Antagonişti de vitamină K:
Ca şi în cazul altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, iniţierea tratamentului sau creşterea
dozei de Roswera la pacienţi trataţi concomitent cu antagonişti de vitamină K (de exemplu,
warfarină sau alt anticoagulant cumarinic) poate duce la creşterea International Normalised
Ratio (INR). Întreruperea tratamentului sau scăderea dozelor de Roswera poate duce la
scăderea INR-ului. În astfel de situaţii, se impune monitorizarea valorilor INR.
Contraceptive orale/tratament de substituţie hormonală (HRT-hormone replacement therapy)
Administrarea concomitentă de rosuvastatină şi un contraceptiv oral a determinat creşterea
ASC pentru etinilestradiol şi norgestrel cu 26% şi, respectiv 34%. Această creştere a
concentraţiilor plasmatice trebuie avută în vedere când se aleg dozele de contraceptive orale.
Nu sunt disponibile date de farmacocinetică pentru subiecţii care utilizează concomitent

rosuvastatină şi HRT şi, de aceea, un efect similar nu poate fi exclus. Cu toate acestea, în
studiile clinice, asocierea a fost frecvent utilizată la femei şi a fost bine tolerată.
Alte medicamente:
Digoxină
Pe baza datelor obţinute din studiile de interacţiune specifică, nu sunt de aşteptat interacţiuni
clinic semnificative în cazul administrării concomitente de digoxină.
Acid fusidic
Riscul de miopatie, inclusiv rabdomioliză, poate fi crescut prin administrarea concomitentă de
acid fusidic și statine.
Mecanismul acestei interacțiuni (farmacodinamic sau farmacocinetic, sau ambele) este încă
necunoscut. Au fost raportate cazuri de rabdomioliză (inclusiv unele decese) la pacienții care
au primit aceasta combinație. Dacă tratamentul cu acid fusidic este necesar, tratamentul cu
statine trebuie întrerupt pe durata tratamentului cu acid fusidic. Vezi și pct. 4.4
Copii şi adolescenţi
Studiile privind interacţiunile au fost efectuate numai la adulţi. Nu se cunoaşte manifestarea
interacţiunilor la copii.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Nu luaţi Roswera dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi. Dacă constatați că aţi rămas însărcinată în timp
ce luați Roswera, întrerupeţi imediat administrarea acesteia şi adresaţi-vă medicului
dumneavoastră. Femeile trebuie să evite sarcina în timpul tratamentului cu Roswera, prin utilizarea
unor metode eficiente de contracepţie.
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament.