Fișă tehnică · Ritovir 100 mg, comprimate filmate

Ritonavir trebuie să fie administrat de către un medic cu experienţă în tratamentul infecţiei cu HIV. Ritovir comprimate filmate se administrează pe cale orală şi trebuie administrat împreună cu alimentele (vezi pct. 5.2).

Ritovir comprimate filmate trebuie înghiţite întregi și nu trebuie mestecate, sparte sau sfărâmate.

Doze

Ritonavir administrat ca potenţator farmacocinetic

Atunci când ritonavir este utilizat ca potenţator farmacocinetic concomitent cu alţi inhibitori de protează (IP), trebuie consultat Rezumatul caracteristicilor produsului pentru inhibitorul de protează respectiv.

S-au aprobat următorii inhibitori de protează HIV-1 pentru a fi utilizaţi în asociere cu ritonavir ca potenţator farmacocinetic în dozele menţionate în continuare.

Adulţi

Amprenavir 600 mg de două ori pe zi cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi.

Atazanavir 300 mg o dată pe zi cu ritonavir 100 mg o dată pe zi.

Fosamprenavir 700 mg de două ori pe zi cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi.

Lopinavir combinat cu ritonavir (lopinavir/ritonavir) 400 mg/100 mg sau 800 mg/200 mg. Saquinavir 1000 mg de două ori pe zi cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi la pacienţii care au utilizat anterior tratament antiretroviral (TAR). La pacienţii care nu au utilizat anterior TAR, tratamentul se începe cu saquinavir 500 mg de două ori pe zi, cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi timp de 7 zile, apoi saqinavir 1000 mg de două ori pe zi cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi. Tipranavir 500 mg de două ori pe zi cu ritonavir 200 mg de două ori pe zi (nu se utilizează tipranavir cu ritonavir la pacienţii care nu au utilizat anterior tratament antiretroviral).

Darunavir 600 mg de două ori pe zi cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi la pacienţii trataţi anterior cu TAR. La unii pacienţi care au utilizat anterior TAR, se poate utiliza darunavir 800 mg o dată pe zi cu ritonavir 100 mg o dată pe zi. Pentru informaţii suplimentare privind doza administrată o dată

1 pe zi la pacienţii care au utilizat anterior TAR, consultaţi Rezumatul caracteristicilor produsului al darunavir.

Darunavir 800 mg o dată pe zi cu ritonavir 100 mg o dată pe zi la pacienţii netrataţi anterior cu antiretrovirale.

Copii şi adolescenţi:

Ritonavir se recomandă copiilor cu vârsta de 2 ani şi peste. Pentru informaţii suplimentare privind doza, citiţi informaţiile despre Inhibitorii de protează aprobaţi pentru a fi administraţi concomitent cu ritonavir.

Grupe speciale de pacienți

Insuficienţă renală

Deoarece ritonavir este metabolizat în principal la nivel hepatic, ritonavir poate fi adecvat pentru utilizarea cu prudenţă ca potenţator farmacocinetic la pacienţii cu insuficienţă renală în funcţie de inhibitorul de protează cu care se administrează concomitent. Cu toate acestea, deoarece clearanceul renal al ritonavir este neglijabil, nu se aşteaptă scăderea clearance-ului total la pacienţii cu insuficienţă renală. Citiţi Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP) al inhibitorului de protează pe care-l administraţi concomitent pentru a afla informaţii specifice privind doza la pacienţii cu insuficienţă renală.

Insuficienţă hepatică

Ritonavir nu se administrează ca potenţator farmacocinetic la pacienţii cu boli hepatice decompensate, (vezi pct. 4.3). În absenţa studiilor de farmacocinetică la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă stabilă (Clasa C Child-Pugh) fără decompensare, se impune prudenţă atunci când ritonavir este utilizat ca potenţator farmacocinetic, putând avea loc creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale inhibitorului de protează administrat concomitent. La pacienţii cu insuficienţă hepatică, recomandările specifice pentru utilizarea ritonavir ca potenţator farmacocinetic depind de inhibitorul de protează administrat concomitent. Pentru informaţii specifice privind doza la acest grup populaţional, trebuie să citiţi Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP) al inhibitorului de protează administrat concomitent.

Ritonavir ca medicament antiretroviral

Adulţi

Doza recomandată de Ritovir comprimate filmate este de 600 mg (6 comprimate) de două ori pe zi (doza totală de 1200 mg pe zi) pe cale orală.

Creşterea treptată a dozei de ritonavir la iniţierea tratamentului poate îmbunătăţii toleranţa. Tratamentul trebuie iniţiat cu 300 mg (3 comprimate) de două ori pe zi pentru o perioadă de trei zile şi crescut cu 100 mg (1 comprimat) de două ori pe zi, creştere până la 600 mg de două ori pe zi întro perioadă de timp nu mai lungă de 14 zile. Doza de 300 mg de două ori pe zi nu trebuie să se administreze pacienţilor mai mult de 3 zile.

Copii şi adolescenţi (cu vârsta de 2 ani şi peste):

mg/m2Doza de ritonavir recomandată la copii este de 350 pe cale orală, de două ori pe zi şi nu trebuie să depăşească 600 mg de două ori pe zi. Tratamentul cu ritonavir trebuie iniţiat cu 250 mg/m2 mg/m2şi apoi crescut cu câte 50 de două ori pe zi la intervale de 2-3 zile (vă rugăm să citiţi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru Ritonavir 100 mg pulbere pentru suspensie orală). Pentru copiii mai mari se poate încerca administrarea comprimatelor ca doză de întreţinere, în locul soluţiei orale.

Conversia dozelor de la pulberea pentru suspensie orală la comprimate filmate pentru copii

2

Ritonavir nu este recomandat pentru utilizare la copii sub vârsta sub 2 ani din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici

Datele de farmacocinetică au arătat că nu este necesară ajustarea dozei pentru pacienţii vârstnici (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă renală

În prezent, nu sunt disponibile date specifice pentru aceste grupe de pacienţi şi de aceea nu pot fi făcute recomandări specifice privind doza. Clearance-ul renal al ritonavirului este neglijabil, de aceea nu se aşteaptă o scădere a clearance-ului total la pacienţii cu insuficienţă renală. Deoarece ritonavir se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, este puţin probabil să se elimine semnificativ prin hemodializă sau prin dializă peritoneală.

Insuficienţă hepatică

Ritonavir este metabolizat şi eliminat în principal la nivel hepatic. Datele farmacocinetice arată că nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi pct. 5.2). Ritonavir nu trebuie administrat pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3).

Copii și adolescenți

Nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea utilizării ritonavirului la copiii cu vârsta sub 2 ani. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1 și 5.2, dar nu se poate face nici o recomandare privind doza.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Ritonavir ca potenţator farmacocinetic sau ca agent antiretroviral
Ritonavir are o afinitate mare pentru câteva izoenzime ale citocromului P450 (CYP) şi poate inhiba
oxidarea în următorul grad de mărime: CYP3A4 > CYP2D6. Administrarea concomitentă de
Ritovir şi medicamente metabolizate în principal de către CYP3A, poate duce la creşterea
concentraţiilor plasmatice ale celorlalte medicamente, determinând creşterea sau prelungirea
efectelor terapeutice şi a frecvenţei reacţiilor adverse ale acestora.
Pentru medicamentele selectate (de exemplu alprazolam) efectele inhibitorii ale ritonavir asupra
CYP3A4 pot să scadă în timp. Ritonavir are şi o afinitate crescută pentru glicoproteina P şi poate
inhiba acest transportor. Efectul inhibitor al ritonavir (cu sau fără alţi inhibitori de protează) asupra
activităţii gp-P poate să scadă în timp (de exemplu digoxină şi fexofenadină – vezi tabelul de mai
jos „Efectele ritonavir asupra medicamentelor non-antiretrovirale”). Ritonavir poate induce
glucuronoconjugarea şi oxidarea prin CYP1A2, CYP2C8, CYP2C9 şi prin CYP2C19 şi astfel creşte
biotransformarea unor medicamente metabolizate pe aceste căi şi poate să scadă expunerea
sistemică la aceste medicamente, al căror efect terapeutic poate să scadă sau poate să dureze un
timp mai scurt.
Informaţii importante privind interacţiunile medicamentoase atunci când ritonavir se administrează
ca potenţator farmacocinetic se găsesc şi în Rezumatul caracteristicilor produsului al inhibitorului
de protează administrat concomitent.
10

Medicamente care influenţează concentraţiile plasmatice ale ritonavir
Utilizarea concomitentă de ritonavir cu medicamente pe bază de plante medicinale care conţin
sunătoare (Hypericum perforatum) poate să scadă concentraţiile plasmatice ale ritonavir. Acest
lucru se întâmplă din cauza inducţiei enzimelor de metabolizare a medicamentului de către
sunătoare. Medicamentele pe bază de plante medicinale care conţin sunătoare nu trebuie
administrate în asociere cu ritonavir. Dacă un pacient deja utilizează medicamente care conţin
sunătoare, trebuie să oprească administrarea acestora şi se verifică pe cât este posibil, încărcătura
virală. Concentraţiile plasmatice ale ritonavir pot creşte după oprirea administrării medicamentelor
care conţin sunătoare. Poate fi necesară ajustarea dozei de ritonavir. Efectul indus poate persista
timp de cel puţin 2 săptămâni după întreruperea tratamentului cu sunătoare (vezi pct. 4.3).
Concentraţiile plasmatice ale ritonavir pot fi influenţate de anumite medicamente administrate
concomitent (de exemplu delavirdină, efavirenz, fenitoină şi rifampicină). Aceste interacţiuni sunt
menţionate în tabelul privind interacţiunile medicamentoase de mai jos.
Medicamente ale căror concentraţii plasmatice sunt influenţate de utilizarea ritonavir
Interacţiunile dintre ritonavir şi inhibitorii de protează, medicamente antiretrovirale altele decât
inhibitorii de protează şi medicamentele non-antiretrovirale sunt enumerate în tabelul de mai jos.
Nu se așteaptă ca datele din tabel să fie complete sau cuprinzătoare. Trebuie consultat Rezumatul
caracteristicilor produsului pentru fiecare medicament.
Interacţiuni medicamentoase – Ritonavir în asociere cu inhibitori de protează
Doza
Medicament
Doza de
medicamentului
Medicamentul
Cmin
administrat
Ritonavir
ASC
administrat
studiat
concomitent
(mg)
concomitent (mg)
Amprenavir
600 la interval
100 la interval
Amprenavir2
↑ 64%
↑ 5 ori
de 12 ore
de 12 ore
Ritonavir creşte concentraţiile plasmatice ale amprenavir ca rezultat al
inhibiţiei CYP3A4. Studiile clinice au confirmat siguranţa şi eficacitatea
amprenavir în doză de 600 mg de două ori pe zi în asociere cu ritonavir 100
mg de două ori pe zi. Pentru informaţii suplimentare, medicul trebuie să
citească Rezumatul caracteristicilor produsului pentru amprenavir.
Atazanavir
300 la interval
100 la interval
Atazanavir
↑ 86%
↑ 11 ori
1
de 24 ore
de 24 ore
Atazanavir
↑ 2 ori
↑ 3-7 ori
Ritonavir creşte concentraţiile plasmatice ale atazanavir ca rezultat al inhibiţiei
CYP3A4. Studiile clinice au confirmat siguranţa şi eficacitatea atazanavir în
doză de 300 mg o dată pe zi în asociere cu ritonavir 100 mg o dată pe zi la
pacienţii trataţi anterior. Pentru informaţii suplimentare, medicul trebuie să
citească Rezumatul caracteristicilor produsului pentru atazanavir.
Darunavir
100 la interval
600 în doză unică
Darunavir
↑ 14 ori
de 12 ore
Ritonavir creşte concentraţiile plasmatice ale darunavir ca rezultat al inhibării
CYP3A. Darunavir trebuie administrat concomitent cu ritonavir pentru a
asigura efectul terapeutic. Nu s-a studiat administrarea de două ori pe zi a unei
doze mai mari de 100 mg de ritonavir concomitent cu darunavir. Pentru
informaţii suplimentare, trebuie să citiți Rezumatul caracteristicilor produsului
pentru darunavir.
Fosamprenavir
700 la interval
100 la interval
Amprenavir
↑ 2,4 ori
↑ 11 ori
de 12 ore
de 12 ore
Ritonavir creşte concentraţiile plasmatice ale amprenavir (din fosamprenavir)
11

Indinavir

Nelfinavir

Saquinavir

Tipranavir

ca rezultat al inhibării CYP3A4. Fosamprenavir trebuie administrat cu
ritonavir pentru a se asigura efectul terapeutic. Studiile clinice au confirmat
siguranţa şi eficacitatea fosamprenavir în doză de 700 mg de două ori pe zi în
asociere cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi. Nu s-a studiat ritonavir în doze
mai mari de 100 mg de două ori pe zi în asociere cu fosamprenavir. Pentru
informaţii suplimentare, medicul trebuie să consulte Rezumatul
caracteristicilor produsului pentru fosamprevir.
800 la interval
100 la interval
Indinavir3
↑ 178%
ND
de 12 ore
de 12 ore
Ritonavir
↑ 72%
ND
400 la interval
400 la interval
Indinavir3
↔
↑ 4 ori
de 12 ore
de 12 ore
Ritonavir
↔
↔
Ritonavir creşte concentraţiile plasmatice ale indinavir ca rezultat al inhibării
CYP3A4. Nu s-a stabilit doza adecvată pentru această asociere, în ceea ce
priveşte siguranţa şi eficacitatea. Un beneficiu minim al ritonavir ca potenţator
farmacocinetic este atins la o doză mai mare de 100 mg de două ori pe zi. În
cazul administrării concomitente a ritonavir (100 mg de două ori pe zi) cu
indinavir (800 mg de două ori pe zi) se recomandă prudenţă deosebită din
cauza creşterii riscului de nefrolitiază.
↑ 20
1250 la interval
100 la interval
Nelfinavir
până la
ND
de 12 ore
de 12 ore
39%
500 la interval
Nelfinavir
↑ 152%
ND
750, doză unică
de 12 ore
Ritonavir
↔
↔
Ritonavir creşte concentraţiile plasmatice ale nelfinavir ca rezultat al inhibării
CYP3A4. Nu s-a stabilit doza adecvată pentru această asociere, în ceea ce
priveşte siguranţa şi eficacitatea. Un beneficiu minim al ritonavir ca potenţator
farmacocinetic este atins la o doză mai mare de 100 mg de două ori pe zi.
1000 la interval
100 la interval
Saquinavir4
↑15 ori
↑5 ori
de 12 ore
de 12 ore
Ritonavir
↔
↔
4
400 la interval
400 la interval
Saquinavir
↑17 ori
ND
de 12 ore
de 12 ore
Ritonavir
↔
↔
Ritonavir creşte concentraţiile plasmatice ale saquinavirului ca rezultat al
inhibării CYP3A4. Saquinavir nu trebuie administrat în asociere cu ritonavir.
Ritonavir 100 mg de două ori pe zi cu saquinavir 1000 mg de două ori pe zi
determină expunere sistemică a saquinavirului peste 24 ore similară sau mai
mare decât aceea atinsă de saquinavir 1200 mg de trei ori pe zi fără ritonavir.
Într-un studiu clinic la voluntari sănătoşi în care s-a investigat interacţiunea
între rifampicină 600 mg o dată pe zi şi saquinavir 1000 mg cu ritonavir 100
mg de două ori pe zi, s-a evidenţiat toxicitate severă a celulelor hepatice cu
creşterea valorilor serice ale transaminazelor până la >20 ori faţă de limita
superioară a valorii normale, după 1 până la 5 zile după administrarea
concomitentă. Saquinavir/ritonavir nu trebuie administrate concomitent cu
rifampicina din cauza apariţiei riscului hepatotoxicităţii severe.
Pentru informaţii suplimentare, medicul trebuie să citească Rezumatul
caracteristicilor produsului pentru saquinavir.
500 la interval
200 la interval
Tipranavir
↑ 11 ori
↑29 ori
de 12 ore
de 12 ore
Ritonavir
↓ 40%
ND
Ritonavir creşte concentraţiile plasmatice ale tipranavirului ca rezultat al
12

inhibării CYP3A. Tipranavirul trebuie administrat cu doze mici de ritonavir
pentru a se asigura efectul terapeutic. Ritonavir în doze mai mici de 200 mg de
două ori pe zi nu trebuie utilizat în asociere cu tipranavir deoarece poate
schimba eficacitatea tratamentului combinat. Pentru informaţii suplimentare,
medicul trebuie să consulte Rezumatul caracteristicilor produsului pentru
tipranavir.
ND: Nedeterminat.
1
Bazat pe studiu încrucişat în comparaţie cu atazanavir 400 mg de două ori pe zi în monoterapie.
2
Bazat pe studiu încrucişat în comparaţie cu amprenavir 1200 mg o dată pe zi în monoterapie.
3
Bazat pe studiu încrucişat în comparaţie cu indinavir 800 mg de trei ori pe zi în monoterapie.
4
Bazat pe studiu încrucişat în comparaţie cu saquinavir 600 mg de trei ori pe zi în monoterapie.
Interacţiuni medicamentoase – Ritonavir în asociere cu antiretrovirale altele decât inhibitorii
de protează
Doza
Medicament
Doza de
medicamentului
Medicamentul
Cmin
administrat
Ritonavir
ASC
administrat
studiat
concomitent
(mg)
concomitent (mg)
Didanozină
600 la interval
200 la interval de
de 12 ore, după
Didanozină
↓13%
↔
12 ore
2 ore
Delavirdină
400 la interval
600 la interval
Delavirdină1
↔
↔
de 8 ore
de 12 ore
Pe baza comparării datelor din trecut, farmacocinetica delavirdinei nu pare să
fie afectată de ritonavir. Când ritonavir se utilizează în asociere cu delavirdina,
se poate lua în considerare reducerea dozelor de ritonavir.
Efavirenz
600 la interval
500 la interval
Efavirenz
↑ 21%
de 24 ore
de 12 ore
Ritonavir
↑ 17%
S-a observat o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse (de exemplu, vertij,
greaţă, parestezii) şi a testelor de laborator modificate (creşterea enzimelor
hepatice) atunci când efavirenz s-a administrat concomitent cu ritonavir în
doză ca medicament antiretroviral.
Maraviroc
100 la interval
100 la interval
Maraviroc
↑ 161%
↑ 28%
de 12 ore
de 12 ore
Ritonavir creşte concentraţiile plasmatice ale maraviroc ca rezultat al inhibării
CYP3A. Maraviroc poate fi utilizat împreună cu ritonavir pentru a creşte
expunerea la maraviroc. Pentru informaţii suplimentare, trebuie să citiţi
Rezumatul caracteristicilor produsului pentru maraviroc.
Nevirapină
200 la interval
600 la interval
Nevirapină
↔
↔
de 12 ore
de 12 ore
Ritonavir
↔
↔
Administrarea concomitentă a ritonavir în asociere cu nevirapină nu duce la
modificări semnificative din punct de vedere clinic ale farmacocineticii atât a
nevirapinei cât şi a ritonavir.
Raltegravir
100 la interval
400 doză unică
Raltegravir
↓ 16%
↓ 1%
de 12 ore
Administrarea concomitentă de ritonavir şi raltegravir are ca rezultat o scădere
minoră a concentraţiei de raltegravir.
Zidovudină
200 la interval
300 la interval
Zidovudină
↓ 25%
ND
de 8 ore
de 6 ore
13

Ritonavir poate induce glucuronidarea zidovudinei, rezultând scăderea uşoară
a concentraţiilor plasmatice ale zidovudinei. Nu este necesară modificarea
dozei.
ND: Nedeterminat
1
Bazat pe comparaţia a două grupuri paralele.
Efectele ritonavir asupra medicamentelor non-antiretrovirale administrate concomitent
Doza
Efect asupra
Efect asupra
Medicament
medicamentului
Doza de
ASC a
Cmax a
administrat
administrat
Ritonavir
medicamentului medicamentului
concomitent
concomitent
(mg)
administrat
administrat
(mg)
concomitent
concomitent
Antagonişti ai receptorilor alfa1 adrenergici
Alfuzosin
Administrarea concomitentă cu ritonavir probabil creşte concentraţiile
plasmatice ale alfuzosin şi de aceea este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Derivaţi de amfetamină
Amfetamină
Doza de ritonavir ca antiretroviral probabil inhibă CYP2D6 şi ca efect se
aşteaptă să determine creşterea concentraţiilor plasmatice de amfetamină şi a
derivaţilor săi. Se recomandă monitorizarea atentă a efectelor terapeutice şi a
reacţiilor adverse atunci când medicamentele se administrează concomitent
cu ritonavir în doze antiretrovirale (vezi pct. 4.4).
Analgezice
Buprenorfină
16 la interval de
100 la interval
↑57%
↑ 77%
24 ore
de 12 ore
Norbuprenorfină
↑33%
↑108%
Metaboliţi
glucuronoconju↔
↔
gaţi
Creşterea concentraţiilor plasmatice ale buprenorfinei şi ale metabolitului
activ nu determină modificări semnificative din punct de vedere clinic la
populaţia de pacienţi cu toleranţă la opioizi. De aceea, atunci când se
administrează concomitent, nu este necesară ajustarea dozei de buprenorfină
sau de ritonavir. Atunci când ritonavir se administrează concomitent cu un alt
inhibitor de protează şi cu buprenorfină, trebuie să citiţi Rezumatul
caracteristicilor produsului pentru inhibitorul de protează administrat
concomitent pentru informaţii privind dozajul specific al medicamentului.
Petidină,
Administrarea concomitentă cu ritonavir probabil creşte concentraţiile
piroxicam,
plasmatice ale petidinei, piroxicamului şi propoxifenei şi, de aceea, este
propoxifenă
contraindicată (vezi pct. 4.3).
Fentanil
Doza de ritonavir ca potenţator farmacocinetic sau ca antiretroviral inhibă
CYP3A4 şi ca rezultat se aşteaptă să determine creşterea concentraţiilor
plasmatice de fentanil. Se recomandă monitorizarea atentă a efectelor
terapeutice şi a reacţiilor adverse (inclusiv deprimare respiratorie) atunci
când fentanilul se administrează concomitent cu ritonavir.
1
Metadonă
500 la interval
5, doză unică
↓ 36%
↓ 38%
de 12 ore
Creşterea dozei de metadonă poate fi necesară atunci când se administrează
concomitent cu ritonavir în doză ca antiretroviral sau ca potenţator
farmacocinetic din cauza inducţiei glucuronidării. Trebuie avute în vedere
ajustări ale dozelor bazată pe răspunsul clinic al pacienţilor la tratamentul cu
metadonă.
14

Morfină

Antianginos
Ranolazină

Antiaritmice
Amiodaronă,
bepridil,
dronedaronă,
encainidă,
flecainidă,
propafenonă,
chinidină
Digoxină

Concentraţiile plasmatice ale morfinei pot să scadă din cauza inducţiei
glucuronidării de către ritonavir administrat concomitent în doză ca
antiretroviral sau ca potenţator farmacocinetic.
Ca urmare a inhibării CYP3A de către ritonavir, se aşteaptă să crească
concentraţiile ranolazinei. Este contraindicată administrarea concomitentă cu
ranolazină (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă cu ritonavir probabil creşte concentraţiile
plasmatice ale amiodaronei, bepridilului, dronedaronei, encainidei,
flecainidei, propafenonei şi chinidinei şi de aceea este contraindicată (vezi
pct. 4.3).

300 la interval
↑ 86%
ND
de 12ore, 3 zile
200 la interval
0,4 doză unică
de 12ore, 13
↑ 22%
↔
orală
zile
Această interacţiune poate avea loc din cauza modificării efluxului de
digoxină mediat de glicoproteina-P de către ritonavir în doză ca
antriretroviral sau ca potenţator farmacocinetic. Creşterea concentraţiilor
plasmatice de digoxină observate la pacienţii care utilizează ritonavir poate
să scadă în timp prin creşterea inducţiei (vezi pct. 4.4).
0,5 doză unică i.v.

Antiastmatice
Teofillină1

3 mg/kg la
500 la interval
↓ 43%
↓ 32%
interval de 8 ore
de 12ore
Poate fi necesară creşterea dozei de teofilină atunci când se administrează
concomitent cu ritonavir din cauza inducţiei CYP1A2.
Medicamente antineoplazice
Afatinib
200 la interval
20, doză unică
de 12 ore/1 oră
↑ 48%
↑ 39%
înainte
200 la interval
de 12
40, doză unică
↑ 19%
↑ 4%
ore/administrat
concomitent
200 la
40, doză unică
interval de 12
↑11%
↑ 5%
ore/6 ore după
Concentrațiile serice pot să crească din cauza Proteinelor Rezistente la
Cancerul de Sân (PRCS) și a inhibării puternice a P-gp de către ritonavir.
Amploarea creșterii a ASC și Cmax depinde de momentul administrării
ritonavirului. Este necesară prudență atunci când se administrează
concomitent afatinib și Ritonavir (vezi Rezumatul caracteristicilor produsului
pentru afatinib). Monitorizați reacțiile adverse în legătură cu afatinib.
Abemaciclib
Concentraţiile plasmatice pot să crească ca urmare a inhibării CYP3A de
către ritonavir. Trebuie evitată administrarea concomitentă de abemaciclib și
Ritonavir. Dacă această administrare concomitentă este considerată
inevitabilă, citiți Rezumatul caracteristicilor produsului pentru abemaciclib
15

Apalutamidă

Ceritinib

Dasatinib,
nilotinib,
vincristină,
vinblastină
Encorafenib

Fostamatinib

Ibrutinib

Neratinib

Venetoclax

Anticoagulante
Rivaroxaban

pentru recomandări privind ajustarea dozei. Monitorizați reacțiile adverse
care sunt în legătură cu abemaciclib.
Apalutamida este un inductor moderat până la puternic al CYP3A4 și acest
lucru poate determina scăderea expunerii pentru ritonavir și pierderea
potențială a răspunsului virologic. În plus, pot să crească concentrațiile serice
atunci când se administrează concomitent cu ritonavir, având ca rezultat
posibile evenimente adverse grave, inclusiv convulsii. Nu se recomandă
utilizarea concomitentă de ritonavir cu apalutamidă.
Concentrațiile serice pot să crească din cauza inhibării CYP3A și a P-gp de
către ritonavir. Este necesară precauție atunci când se administrează
concomitent ceritinib și ritonavir. Consultați Rezumatul caracteristicilor
produsului pentru ceritinib pentru recomandări privind doza. Monitorizați
reacțiile adverse în legătură cu ceritinib.
Atunci când sunt administrate concomitent cu ritonavir, concentraţiile
plasmatice ale acestora pot creşte, având ca efect o posibilă creştere a
reacţiilor adverse.
Concentrațiile serice pot să crească atunci când se administrează concomitent
cu ritonavir, ceea ce poate crește riscul de toxicitate, inclusiv riscul de
evenimente adverse grave, cum este prelungirea intervalului QT. Trebuie
evitată administrarea concomitentă de encorafenib și ritonavir. Dacă se
consideră că beneficiul depășește riscul și ritonavir trebuie utilizat, pacienții
trebuie atent monitorizați din punct de vedere al siguranței.
Administrarea concomitentă de fostamatinib şi ritonavir poate creşte
expunerea la metabolitul R406 al fostamatinibului, ceea ce poate duce la
evenimente adverse asociate dozei, cum ar fi hepatotoxicitate, neutropenie,
hipertensiune arterială sau diaree. Consultaţi Rezumatul caracteristicilor
produsului pentru fostamatinib pentru recomandări privind reducerea dozei
în cazul în care apar astfel de evenimente.
Concentrațiile serice de ibrutinib pot să crească din cauza inhibării CYP3A
de către ritonavir, având ca rezultat creșterea riscului de toxicitate inclusiv
riscul apariției sindromului de liză tumorală. Trebuie evitată administrarea
concomitentă de ibrutinib și ritonavir. În cazul în care se consideră că
beneficiul depășește riscul și trebuie să se utilizeze ritonavir, se scade doza
de ibrutinib la 140 mg și se monitorizează atent pacientul pentru toxicitate.
Concentraţiile plasmatice pot să crească ca urmare a inhibării CYP3A4 de
către ritonavir. Este contraindicată utilizarea concomitentă de neratinib și
ritonavir din cauza posibilității apariției reacțiilor adverse grave și/sau care
pot pune viața în pericol, inclusiv hepatotoxicitate (vezi pct. 4.3).
Pot să crească concentrațiile serice din cauza inhibării CYP3A de către
ritonavir, având ca rezultat creșterea riscului de apariție a sindromului de liză
tumorală la inițierea dozei și în timpul perioadei de creștere a dozei (vezi pct.
4.3 și consultați Rezumatul caracteristicilor produsului pentru venetoclax).
Pentru pacienții care au terminat perioada de creștere a dozei și se află în
perioada în care iau o doză stabilă de venetoclax, atunci când se utilizează un
inhibitor puternic al CYP3A se scade doza de venetoclax cu cel puțin 75 %
(pentru instrucțiuni privind doza, consultați Rezumatul caracteristicilor
produsului pentru venetoclax).
10, doză unică

600 la
interval de 12
16

↑ 153%

↑ 55%

Vorapaxar

Warfarină
Warfarină S
Warfarină R

ore
Inhibarea CYP3A şi gp-P duce la creşterea concentraţiilor plasmatice şi a
efectelor farmacodinamice ale rivaroxaban, care pot determina creşterea
riscului de sângerare. Prin urmare, utilizarea de ritonavir nu este recomandată
la pacienţii trataţi cu rivaroxaban.
Concentrațiile serice pot să crească din cauza inhibării CYP3A de către
ritonavir. Nu este recomandată administrarea concomitentă de vorapaxar și
ritonavir (consultați Rezumatul caracteristicilor produsului pentru
vorapaxar).
400 la interval
5, doză unică
de 12ore
↑ 9%
↓ 9%
↓ 33%
↔
Inducţia CYP1A2 şi CYP2C9 duce la scăderea concentraţiilor plasmatice ale
warfarinei R în timp ce se menţionează un efect farmacocinetic redus pentru
warfarina S atunci când se administrează concomitent cu ritonavir. Scăderea
concentraţiilor plasmatice de warfarină R poate conduce la scăderea efectului
anticoagulant, de aceea se recomandă să se monitorizeze parametrii
coagulării atunci când warfarina se administrează concomitent cu ritonavir în
doză ca antiretroviral sau ca potenţator farmacocinetic.

Anticonvulsivante
Carbamazepină
Ritonavir în doză ca potenţator farmacocinetic sau ca antiretroviral inhibă
CYP3A4 şi ca rezultat se aşteaptă să crească concentraţiile plasmatice de
carbamazepină. Se recomandă monitorizarea atentă a efectelor terapeutice şi
a reacţiilor adverse atunci când carbamazepina se administrează concomitent
cu ritonavir.
Divalproex,
Ritonavir în doză ca potenţator farmacocinetic sau ca antiretroviral induce
lamotrigină,
oxidarea şi glucuronidarea prin CYP2C9 şi ca rezultat se aşteaptă scăderea
fenitoină
concentraţiilor plasmatice ale anticonvulsivantelor. Se recomandă
monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice sau a efectelor terapeutice
atunci când aceste medicamente se administrează concomitent cu ritonavir.
Fenitoina poate să scadă concentraţiile plasmatice ale ritonavir.
Antidepresive
Amitriptilină,
Ritonavir, în doză ca antiretroviral, probabil inhibă CYP2D6 şi ca rezultat se
fluoxetină,
aşteaptă să crească concentraţiile plasmatice ale imipraminei, amitriptilinei,
imipramină,
nortriptilinei, fluoxetinei, paroxetinei sau sertralinei. Se recomandă
nortriptilină,
monitorizarea atentă a efectelor terapeutice şi a reacţiilor adverse atunci când
paroxetină,
aceste medicamente se administrează concomitent cu ritonavir în doze
sertralină
antiretrovirale (vezi pct. 4.4).
Desipramină
100, doză unică
500 la interval
↑ 145%
↑ 22%
orală
de 12 ore
ASC şi Cmax ale metabolitului 2-hidroxi au fost scăzute cu 15 şi respectiv
67%. Reducerea dozei de desipramină se recomandă atunci când se
administrează cu ritonavir în doză ca antiretroviral.
Trazodonă
200 la interval
50, în doză unică
↑ 2,4 ori
↑ 34%
de 12ore
O creştere a incidenţei reacţiilor adverse legate de trazodonă s-a menţionat
atunci când s-a administrat concomitent cu ritonavir în doze ca antiretroviral
sau ca potenţator farmacocinetic. Dacă trazodona se administrează
concomitent cu ritonavir, această administrare trebuie făcută cu prudenţă,
începând cu administrarea trazodonei în dozele cele mai mici şi
17

monitorizarea răspunsului clinic şi a tolerabilităţii.
Medicamente utilizate în tratamentul gutei
Colchicină
Se anticipează creşterea concentraţiei de colchicină atunci când se utilizează
concomitent cu ritonavir.
La pacienții trataţi cu colchicină și ritonavir (inhibarea CYP3A4 şi gp-P) cu
insuficienţă renală şi/sau hepatică au fost raportate interacţiuni
medicamentoase care au pus viaţa în pericol şi au avut efect letal (vezi pct.
4.3 şi 4.4). Consultaţi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru
colchicină.
Antihistaminice
Astemizol,
Administrarea concomitentă cu ritonavir probabil creşte concentraţiile
terfenadină
plasmatice ale astemizolului şi terfenadinei şi de aceea, este contraindicată
(vezi pct. 4.3).
Fexofenadină
Ritonavir poate modifica eliminarea fexofenadinei mediată de glicoproteina
P atunci când se foloseşte doza ca antriretroviral sau ca potenţator
farmacocinetic rezultând creşterea concentraţiilor plasmatice de
fexofenadină. Creşterea concentraţiilor plasmatice de fexofenadină pot să
scadă în timp prin creşterea inducţiei.
Loratadină
Ritonavir în doză ca antriretroviral sau ca potenţator farmacocinetic inhibă
CYP3A şi ca rezultat se aşteaptă să crească concentraţiile plasmatice de
loratadină. Se recomandă monitorizarea atentă a efectelor terapeutice şi a
evenimentelor adverse atunci când loratadina se administrează concomitent
cu ritonavir.
Antiinfecţioase
Acid fusidic
Administrarea concomitentă cu ritonavir probabil creşte concentraţiile
plasmatice ale acidului fusidic şi ale ritonavir şi de aceea este contraindicată
(vezi pct. 4.3).
1
Rifabutină
500 la interval
150 zilnic
↑ 4-ori
↑ 2,5-ori
de 12 ore
Metabolitul
rifabutinei 25-O↑ 38-ori
↑ 16-ori
desacetil
Din cauza creşterii mari a ASC a rifabutinei, administrarea concomitentă a
rifabutinei cu ritonavir în doză ca antiretroviral este contraindicată (vezi
pct.4.3). Reducerea dozei de rifabutină la 150 mg de 3 ori pe săptămână
poate fi indicate pentru anumiţi IP atunci când se administrează concomitent
cu ritonavir ca potenţator farmacocinetic. Pentru recomandări specifice
trebuie să citiţi Rezumatul caracteristicilor produsului a inhibitorului de
protează administrat concomitent. Trebuie luate în considerare recomandările
oficiale privind tratamentul corespunzător al tuberculozei la pacienţii
infectaţi cu HIV.
Rifampicin
Cu toate că rifampicina poate avea efect inductor asupra metabolizării
ritonavir, date insuficiente arată că atunci când se administrează concomitent
doze mari de ritonavir (600 mg de două ori pe zi) cu rifampicină, efectul
inductor suplimentar al rifampicinei (alături de cel propriu ritonavir) este mic
şi, în tratamentul cu doze mari de ritonavir, nu determină efecte relevante din
punct de vedere clinic asupra concentraţiilor ritonavir. Nu este cunoscut
efectul ritonavir asupra rifampicinei.
Voriconazol
200 la interval
400 la interval
↓ 82%
↓ 66%
de 12 ore
de 12 ore
200 la interval
100 la interval
↓ 39%
↓ 24%
18

Atovaquonă

Bedaquilină

Claritromicină

de 12 ore
de 12 ore
Utilizarea concomitentă a ritonavir în doză ca antiretroviral cu voriconazol
este contraindicată din cauza scăderii concentraţiilor plasmatice ale
voriconazol (vezi pct. 4.3). Administrarea concomitentă a variconazol cu
ritonavir în doză ca potenţator farmacocinetic trebuie evitată, cel puţin până
când evaluarea raportului beneficiu/risc pentru pacient justifică utilizarea
voriconazol.
Ritonavir în doză ca potenţator farmacocinetic sau ca antiretroviral induce
glucuronidarea şi ca efect se aşteaptă să scadă concentraţiile plasmatice ale
atovaquonei. Se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice
şi a efectelor terapeutice atunci când atovaquone se administrează
concomitent cu ritonavir.
Nu este disponibil niciun studiu privind interacţiunea doar cu ritonavir. Întrun studiu privind interacţiunea dintre bedaquilină doză unică şi
lopinavir/ritonavir doze multiple, ASC a bedaquilinei a crescut cu 22%.
Această creștere se datorează probabil ritonavirului și se poate observa un
efect mai pronunțat în timpul administrării concomitente pe termen lung. Din
cauza riscului de reacţii adverse determinate de bedaquilină, trebuie evitată
administrarea concomitentă. În cazul în care beneficiile tratamentului
depășesc riscurile, administrarea concomitentă de bedaquilină cu ritonavir
trebuie făcută cu precauție. Se recomandă monitorizarea mai frecventă a
electrocardiogramei și monitorizarea transaminazelor (vezi pct. 4.4 și
consultaţi Rezumatul caracteristicilor produsului al bedaquilinei).
500 la interval
200 la interval
↑ 77%
↑ 31%
de 12 ore
de 8 ore

Metabolitul 14OH claritromicină

Delamanid

Eritromicină,
itraconazol

Ketoconazol

↓ 100%

↓ 99%

Din cauza indicelui terapeutic mare a claritromicinei, nu este necesară
reducerea dozei la pacienţii cu funcţie renală normală. Dozele de
claritromicină mai mari de 1 g pe zi nu trebuie administrate concomitent cu
ritonavir în doză ca antiretroviral sau ca potenţator farmacocinetic. La
pacienţii cu insuficienţă renală trebuie luată în considerare o scădere a dozei
de claritromicină: la pacienţii cu un clearance al creatininei de 30 până la 60
ml/min trebuie redusă doza cu 50%, la pacienţii cu un clearance al creatininei
mai mic de 30 ml/min trebuie redusă doza cu 75%.
Nu este disponibil niciun studiu privind interacţiunea doar cu ritonavir. Întrun studiu la voluntari sănătoşi privind interacţiunea medicamentoasă cu
delamanid 100 mg de două ori pe zi şi lopinavir/ritonavir 400 mg/100 mg de
două ori pe zi timp de 14 zile, expunerea la delamanid şi la metabolitul
delamanidului, DM-6705, a crescut cu 30%. Din cauza riscului de prelungire
a intervalului QT asociată cu DM-6705, dacă se consideră necesară
administrarea concomitentă a delamanid cu ritonavir, se recomandă
monitorizarea frecventă a ECG pe parcursul întregii perioade de tratament cu
delamanid (vezi pct. 4.4 şi consultaţi Rezumatul caracteristicilor produsului
pentru delamanid).
Ritonavir în doză ca potenţator farmacocinetic sau ca antiretroviral inhibă
CYP3A4 şi ca efect se aşteaptă să crească concentraţiile plasmatice ale
eritromicinei şi ale itraconazol. Se recomandă monitorizarea atentă a
efectelor terapeutice şi a reacţiilor adverse atunci când eritromicina sau
itraconazol se administrează concomitent cu ritonavir.
200 zilnic
500 la interval
↑ 3,4 ori
↑ 55%
19

de 12 ore
Ritonavir inhibă metabolizarea ketoconazolului mediată de CYP3A. Din
cauza creşterii incidenţei reacţiilor adverse gastrointestinale şi hepatice,
trebuie luată în considerare reducerea dozei de ketoconazol atunci când se
administrează concomitent cu ritonavir în doză ca antiretroviral sau ca
potenţator farmacocinetic.
Sulfametoxazol/
800/160, în doză 500 la interval
↓ 20% /
↔
Trimetoprim2
unică
de 12 ore
↑ 20%
Nu este necesară modificarea dozei de sulfametoxazol/trimethoprim în
timpul administrării concomitente cu ritonavir.
Antipsihotice/Neuroleptice
Clozapină,
Administrarea concomitentă cu ritonavir probabil creşte concentraţiile
pimozidă
plasmatice ale clozapinei sau pimozidei şi de aceea este contraindicată (vezi
pct. 4.3).
Haloperidol,
Ritonavir în doză ca antiretroviral probabil inhibă CYP2D6 şi ca efect se
risperidonă,
aşteaptă să determine creşterea concentraţiilor plasmatice ale haloperidolului,
tioridazină
risperidonei şi tioridazinei. Se recomandă monitorizarea atentă a efectelor
terapeutice şi a reacţiilor adverse atunci când aceste medicamente se
administrează concomitent cu ritonavir în doze antiretrovirale.
Lurasidonă
Ca urmare a inhibării CYP3A de către ritonavir, se aşteaptă creşterea
concentrațiilor de lurasidonă. Este contraindicată administrarea concomitentă
cu lurasidonă (vezi pct. 4.3).
Quetiapină
Ca urmarea a inhibării CYP3A de către ritonavir, se aşteaptă creşterea
concentrațiilor de quetiapină. Este contraindicată administrarea concomitentă
de ritonavir şi quetiapină, deoarece pot creşte efectele toxice ale quatiapinei
(vezi pct.4.3).
Antagonişti β2 (cu acţiune prelungită)
Salmeterol
Ritonavir inhibă CYP3A4 şi în consecinţă este de așteptat creşterea
accentuată a concentraţiei plasmatice de salmeterol. De aceea nu se
recomandă utilizarea concomitentă a celor două medicamente.
Antagonişti ai canalelor de calciu
Amlodipină,
Ritonavir în doză ca potenţator farmacocinetic sau ca antiretroviral inhibă
diltiazem,
CYP3A4 şi ca efect se aşteaptă să crească concentraţiile plasmatice ale
nifedipină
antagoniştilor canalelor de calciu. Se recomandă monitorizarea atentă a
efectelor terapeutice şi a reacţiilor adverse atunci când aceste medicamente
se administrează concomitent cu ritonavir.
Antagonişti ai receptorilor endotelinici
Bosentan
Administrarea concomitentă de bosentan şi ritonavir poate să crească
concentraţia maximă la starea de echilibru (Cmax) şi aria de sub curba
concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a bosentan.
Riociguat
Concentrațiile serice pot să crească din cauza inhibării CYP3A și a P-gp de
către ritonavir. Nu se recomandă administrarea concomitentă de riociguat și
ritonavir (vezi pct. 4.4 și consultați Rezumatul caracteristicilor produsului
pentru riociguat).
Derivaţi de ergot
DihidroAdministrarea concomitentă cu ritonavir probabil creşte concentraţiile
ergotamină,
plasmatice ale derivaţilor de tip ergot şi de aceea este contraindicată (vezi
ergonovină,
pct. 4.3).
ergotamină,
metilergonovină
Medicamente cu efect asupra motilităţii GI
20

Cisapridă

Administrarea concomitentă cu ritonavir probabil creşte concentraţiile
plasmatice ale cisapridei şi de aceea este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Antivirale cu acțiune directă asupra VHC
Glecaprevir/
Concentrațiile plasmatice pot să crească ca urmare a inhibării glicoproteineipibrentasvir
P, BCRP și OATP1B de către ritonavir. Nu se recomandă administrarea
concomitentă de glecaprevir/pibrentasvir și ritonavir din cauza riscului
crescut de creștere a ALT asociată cu creșterea expunerii la glecaprevir.
Inhibitor de protează VHC
Simeprevir
100 la interval
200 zilnic
↑ 7,2 ori
↑ 4,7 ori
de 12 ore
Ritonavir crește concentrațiile plasmatice ale simeprevir ca rezultat al
inhibiției CYP3A4. Nu se recomandă administrarea concomitentă de
ritonavir cu simeprevir.
Inhibitori ai HMG Co-A reductazei
Atorvastatină,
Atunci când inhibitorii ai HMG-CoA reductazei, cum sunt lovastatină şi
Fluvastatină,
simvastatină, a căror metabolizare este dependentă în mare măsură de
Lovastatină,
CYP3A se administrează concomitent cu ritonavir în doză ca antiretroviral
Pravastatină,
sau ca potenţator farmacocinetic, se aşteaptă o creştere marcată a
Rosuvastatină,
concentraţiilor plasmatice ale acestora. Deoarece creşterea concentraţiilor
Simvastatină
plasmatice ale lovastatinei şi simvastatinei pot predispune pacienţii la
miopatie, inclusiv la rabdomioliză, administrarea concomitentă a acestor
medicamente cu ritonavir este contraindicată (vezi pct. 4.3). Metabolizarea
atorvastatinei este mai puţin dependentă de CYP3A. Deşi eliminarea
rosuvastatinei nu este influenţată de CYP3A, a fost raportată creşterea
expunerii la rosuvastatină în cazul administrării concomitente de ritonavir.
Mecanismul acestei interacţiuni nu este cunoscut, dar poate fi rezultatul
inhibării transportorului. Atunci când se utilizează în asociere cu ritonavir în
doză ca potenţator farmacocinetic sau ca antiretroviral, se administrează cea
mică doză posibilă de atorvastatină sau rosuvastatină. Metabolizarea
pravastatinei şi fluvastatinei nu este dependentă de CYP3A şi nu se aşteaptă
interacţiuni cu ritonavir. În cazul în care este indicat tratamentul cu inhibitori
ai HMG-CoA reductazei, se recomandă utilizarea de pravastatină sau
fluvastatină.
Contraceptive hormonale
Etinilestradiol
50 µg, în doză
500 la interval
↓ 40%
↓ 32%
unică
de 12 ore
Atunci când se administrează concomitent cu ritonavir în doze ca
antiretroviral sau ca potenţator farmacocinetic trebuie luate în considerare
metode contraceptive de barieră sau alte metode contraceptive nonhormonale din cauza scăderii concentraţiilor plasmatice de etinilestradiol.
Probabil ritonavir schimbă profilul sângerărilor uterine şi scade eficacitatea
contraceptivelor care conţin estradiol (vezi pct. 4.4).
Imunosupresoare
Ciclosporină,
Ritonavir în doză ca potenţator farmacocinetic sau ca antiretroviral inhibă
tacrolimus,
CYP3A4 şi ca efect se aşteaptă să determine creşterea concentraţiilor
everolimus
plasmatice ale ciclosporinei, ale tacrolimus sau everolimus. Se recomandă
monitorizarea atentă a efectelor terapeutice şi a reacţiilor adverse atunci când
aceste medicamente se administrează concomitent cu ritonavir.
Medicamente care modifică concentrația lipidelor
Lomitapidă
Inhibitorii CYP3A4 cresc expunerea la lomitapidă, inhibitorii puternici
crescând expunerea de aproximativ 27 de ori. Se așteaptă creșterea
21

concentrațiilor de lomitapidă ca urmare a inhibării CYP3A de către ritonavir.
Utilizarea concomitentă a ritonavir cu lomitapidă este contraindicată (vezi
informații privind prescrierea pentru lomitapidă) (vezi pct. 4.3).
Inhibitori ai fosfodiesterazei (PDE5)
Avanafil
600 la interval
50, în doză unică
↑ 13 ori
↑ 2,4 ori
de 12 ore
Este contraindicată utilizarea concomitentă de avanafil cu ritonavir (vezi pct.
4.3).
Sildenafil
500 la interval
100, în doză unică
↑ 11 ori
↑ 4 ori
de 12 ore
Administrarea concomitentă de sildenafil, recomandat pentru tratamentul
tulburărilor de erecţie, cu ritonavir în doză ca antiretroviral sau ca potenţator
farmacocinetic, trebuie să se facă cu precauţie şi doza de sildenafil nu trebuie
să depăşească în niciun caz 25 mg în 48 ore (vezi şi pct. 4.4). La pacienţii cu
hipertensiune arterială pulmonară, administrarea concomitentă de sildenafil
cu ritonavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Tadalafil
200 la interval
20, în doză unică
↑ 124%
↔
de 12 ore
Administrarea concomitentă de tadalafil pentru tratamentul disfuncţiei
erectile cu ritonavir în doză ca antiretroviral sau ca potenţator farmacocinetic
trebuie făcută cu precauţie, cu reducerea dozei la nu mai mult de 10 mg
tadalafil la fiecare 72 ore cu intensificarea monitorizării reacţiilor adverse
(vezi pct. 4.4). Atunci când tadalafil se utilizează concomitent cu ritonavir la
pacienţi cu hipertensiune arterială pulmonară, consultaţi Rezumatul
caracteristicilor produsului pentru tadalafil.
Vardenafil
600 la interval
5, în doză unică
↑ 49 ori
↑ 13 ori
de 12 ore
Este contraindicată utilizarea concomitentă de vardenafil cu ritonavir (vezi
pct. 4.3).
Sedative/hipnotice
Clorazepat,
Administrarea concomitentă cu ritonavir probabil creşte concentraţiile
diazepam,
plasmatice de clorazepat, diazepam, estazolam şi flurazepam şi de aceea este
estazolam,
contraindicată (vezi pct. 4.3). Midazolamul este metabolizat în proporţie
flurazepam,
mare prin intermediul CYP3A4. Administrarea concomitentă de ritonavir
midazolam forma poate determina o creştere mare a concentraţiei plasmatice a acestei
de administrare
benzodiazepine. Nu a fost efectuat nici un studiu privind interacţiunea
orală şi injectabilă medicamentoasă în cazul utilizării concomitente de ritonavir şi
benzodiazepine. Luând în considerare datele pentru alţi inhibitori ai
CYP3A4, concentraţiile plasmatice ale midazolam se aşteaptă să fie
semnificativ mai mari atunci când se utilizează forma orală a acestuia. De
aceea, ritonavir nu trebuie utilizat concomitent cu forma orală a midazolam
(vezi pct. 4.3), în timp ce utilizarea concomitentă de ritonavir cu midazolam
forma injectabilă trebuie făcută cu prudenţă. Datele obţinute în urma
utilizării concomitente a formei injectabile de midazolam cu alţi inhibitori de
protează arată posibilitatea creşterii de 3-4 ori a concentraţiilor plasmatice a
midazolam. Dacă se administrează ritonavir concomitent cu midazolam
forma injectabilă, aceasta trebuie făcută în secţia de terapie intensivă (ATI)
sau în secţii similare care asigură monitorizarea clinică şi abordarea medicală
corespunzătoare în caz de deprimare respiratorie şi/sau sedare prelungită.
Trebuie avută în vedere ajustarea dozei de midazolam mai ales dacă se
utilizează mai mult de o singură doză.
22

Triazolam

Petidină

0,125, în doză
200, 4 doze
↑ > 20 ori
↑ 87%
unică
Administrarea concomitentă cu ritonavir probabil creşte concentraţiile
plasmatice de triazolam şi de aceea este contraindicată (vezi pct. 4.3).
50, în doză unică 500 la interval
↓ 62%
↓ 59%
orală
de 12 ore

Metabolitul
norpetidină

Alprazolam

Buspironă

↑ 47%

↑ 87%

Utilizarea petidinei în asociere cu ritonavir este contraindicată din cauza
creşterii concentraţiilor plasmatice ale metabolitului, norpetidină, care are
activitate analgezică şi stimulatoare a activităţii SNC. Creşterea
concentraţiilor plasmatice ale norpetidinei poate creşte riscul efectelor asupra
SNC (de exemplu convulsii), vezi pct. 4.3.
200 la interval
1, doză unică
de 12 ore, 2
↑ 2,5 ori
↔
zile
500 la interval
de 12 ore, 10
↓ 12%
↓ 16%
zile
Metabolizarea alprazolam este inhibată după introducerea ritonavir. După
utilizarea ritonavir timp de 10 zile, nu s-a observat niciun efect de inhibiţie al
ritonavir. Se impune precauţie în timpul primelor zile atunci când alprazolam
se administrează concomitent cu ritonavir în doză ca antiretroviral sau ca
potenţator farmacocinetic, înainte de apariţia inducţiei metabolizării dată de
alprazolam.
Ritonavir în doză ca potenţator farmacocinetic sau ca antiretroviral inhibă
CYP3A şi ca efect se aşteaptă creşterea concentraţiilor plasmatice de
buspironă. Se recomandă monitorizarea atentă a efectelor terapeutice şi a
reacţiilor adverse atunci când buspirona se administrează concomitent cu
ritonavir.

Somnifere
Zolpidem

5
200, 4 doze
↑ 28%
↑ 22%
Zolpidem și ritonavir pot fi administrate concomitent cu precauție printr-o
monitorizare atentă a reacțiilor sedative excesive.
Încetarea fumatului
Bupropionă
100 la interval
150
↓ 22%
↓ 21%
de 12 ore
600 la interval
150
↓ 66%
↓ 62%
de 12 ore
Bupropiona este metabolizată iniţial de CYP2B6. Se aşteaptă ca
administrarea concomitentă de bupropionă în asociere cu doze repetate de
ritonavir să scadă concentraţiile serice de bupropionă. Este posibil ca aceste
efecte să reprezinte inducţia metabolizării bupropionei. Cu toate acestea,
deoarece s-a arătat că in vitro ritonavir inhibă CYP2B6, nu trebuie depăşită
doza recomandată de bupropionă. În contrast cu administrarea timp
îndelungat de ritonavir, nu s-a observat o interacţiune semnificativă după
administrarea dozelor mici (200 mg de două ori pe zi, timp de 2 zile) timp
scurt, sugerând că scăderea concentraţiilor de bupropionă poate avea loc la
câteva zile după începerea administrării concomitente cu ritonavir.
Corticosteroizi
Propionat de
Efectele sistemice ale corticosteroizilor, inclusiv sindrom Cushing şi supresia
23

fluticazonă,
budosenidă,
trimacinolon în
formele
farmaceutice cu
administrare
inhalatorie,
injectabilă sau
intranazală

corticosuprarenaliană (s-a menţionat într-un studiu anterior că valorile
plasmatice ale cortizolului au scăzut la 86%), s-au raportat la pacienţi la care
s-a administrat ritonavir şi propionat de fluticazonă inhalator sau pe cale
intranazală; efecte similare pot să apară şi în cazul altor corticosteroizi
metabolizați de CYP3A de exemplu, budesonidă și triamcinolon. În
consecinţă, administrarea concomitentă de ritonavir în doză ca antiretroviral
sau ca potenţator farmacocinetic cu aceşti glucocorticoizi nu este
recomandată cu excepţia cazului în care potenţialul beneficiu al tratamentului
depăşeşte riscul efectelor sistemice ale corticoizilor (vezi pct. 4.4). Trebuie
luată în considerare o reducere a dozei de glucocorticoizi cu monitorizarea
atentă a efectelor sistemice şi locale sau înlocuirea cu un alt glucocorticoid,
care nu este dependent de CYP3A4 (de exemplu beclometazonă). Mai mult,
în cazul întreruperii progresive a dozei de glucocorticoizi, reducerea dozei
poate necesita o perioadă lungă de timp.
Dexametazonă
Ritonavir în doză ca potenţator farmacocinetic sau ca antiretroviral inhibă
CYP3A şi ca efect se aşteaptă să crească concentraţiile plasmatice ale
dexametazonei. Se recomandă monitorizarea atentă a efectelor terapeutice şi
a reacţiilor adverse atunci când dexametazona se administrează concomitent
cu ritonavir.
Prednisolon
200 la interval
20
↑ 28%
↑ 9%
de 12 ore
Se recomandă monitorizarea atentă a efectelor terapeutice şi a reacţiilor
adverse atunci când prednison se administrează concomitent cu ritonavir.
După 4 şi, respectiv 14 zile de ritonavir, creşte ASC a metabolitului
prednisolon cu 37 până la 28%.
Tratament de substituție a hormonilor tiroidieni
Levotiroxină
După punerea pe piață, s-au raportat cazuri care au indicat o posibilă
interacțiune dintre medicamentele care conțin ritonavir și levotiroxină. La
pacienții tratați cu levotiroxină, trebuie să se monitorizeze hormonul
stimulator tiroidian (TSH) cel puțin în prima lună după începerea și/sau
întreruperea tratamentului cu /ritonavir.
ND: Nedeterminat
1
Bazat pe compararea cu un grup paralel
2
Sulfametoxazol s-a administrat în combinaţie cu trimetoprim.
Atunci când ritonavir s-a administrat concomitent cu disopiramidă, mexiletină sau nefazodonă s-au
raportat reacţii adverse cardiace şi neurologice. Nu poate fi exclusă posibilitatea interacţiunilor
medicamentoase.
În plus faţă de interacţiunile prezentate mai sus, deoarece ritonavir se leagă în proporţie mare de
proteinele plasmatice, trebuie luată în considerare posibilitatea creşterii efectelor terapeutice şi
toxice, ca urmare a deplasării ritonavir de pe proteinele plasmatice de către medicamentele
administrate concomitent.
Ritonavir ca potenţator farmacocinetic
Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru inhibitorul de protează administrat concomitent
conţine informaţii importante despre interacţiunile medicamentoase atunci când ritonavir se
administrează ca potenţator farmacocinetic.
Inhibitori ai pompei de protoni şi antagonişti ai receptorilor H2
Inhibitorii pompei de protoni şi antagoniştii receptorilor H2 (de exemplu omeprazol sau ranitidină)
pot reduce concentraţiile plasmatice ale inhibitorilor de protează administraţi concomitent. Pentru
24

informaţii specifice în legătură cu efectul administrării concomitente cu medicamentele antiacide, a
se citi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru inhibitorii de protează administraţi
concomitent. Conform studiilor cu ritonavir ca potenţator al inhibitorilor de protează
(lopinavir/ritonavir, atazanavir) privind interacţiunea, administrarea concomitentă de omeprazol sau
ranitidină nu modifică semnificativ eficacitatea ritonavir ca potenţator farmacocinetic, chiar dacă
are loc o modificare redusă a expunerii (aproximativ 6–18%).

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi
5
gravidă, adresaţi-vă medicului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Există multe date în ceea ce priveşte utilizarea ritonavirului (substanţa activă din Ritovir) în timpul
sarcinii. În general, la gravide s-a administrat ritonavir în doză redusă (potenţator) împreună cu alţi
inhibitori de protează, după primele trei luni de sarcină. Se pare că ritonavir nu creşte frecvenţa de
apariţie a malformaţiilor la naştere comparativ cu frecvenţa malformaţiilor la naştere la nivelul
populaţiei generale.
Ritovir se poate elimina în laptele matern. Pentru a evita transmiterea infecţiei, mamele cu HIV nu
trebuie să-şi alăpteze copiii.