Fișă tehnică · Rifampicin/Isoniazid 150 mg/75 mg, comprimate filmate

Doze

Rifampicin/Isoniazid se administrează o dată pe zi.

Doza recomandată atât pentru tratament propriu-zis, cât și pentru tratamentul preventiv la adolescenți și adulți cu vârsta de 10 ani și peste și cu o greutate de cel puțin 25 kg este

• Izoniazidă: 5 mg/kg (4–6 mg/kg) zilnic

• Rifampicină: 10 mg/kg (8–12 mg/kg) zilnic

Este necesar de a consulta recomandările ghidurilor oficiale, cum ar fi cele ale OMS, sau alte ghiduri naționale sau internaționale.

Durata tratamentului se determină în mod individual în funcţie de protocoalele de tratament stabilite şi severitatea maladiei.

Rifampicin/Isoniazid nu trebuie utilizat în schemele de tratament intermitent.

Rifampicin/Isoniazid se administrează pe stomacul gol (cu cel puțin 1 oră înainte de masă sau 2 ore după masă). Biodisponibilitatea poate fi afectată dacă Rifampicin/Isoniazid se administrează împreună cu alimente în scopul îmbunătățirii toleranței gastrointestinale.

Pentru cazurile în care este necesară întreruperea sau reducerea dozei uneia dintre substanțele active ale acestui medicament, trebuie utilizate preparate separate de rifampicină și/sau izoniazidă.

Adolescenți și copii cu vârsta mai mică de 10 ani sau cu o greutate mai mică de 25 kg Rifampicin/Isoniazid nu este recomandat pacienților cu vârsta mai mică de 10 ani sau cu o greutate corporală sub 25 kg, deoarece nu se pot face ajustări adecvate ale dozei. Pentru acești pacienți sunt disponibile alte formulări.

Insuficiență renală:

În general, nu este necesară ajustarea dozei pacienților cu insuficiență renală. Cu toate acestea, pacienții trebuie monitorizați îndeaproape privind simptomele de toxicitate la izoniazidă, în special neuropatie periferică. O reducere a dozei la 2/3 din doza zilnică recomandată poate fi luată în considerare la acetilatorii lenți cu insuficiență renală severă (ClCr <25 ml/min) sau la cei cu simptome de toxicitate la izoniazidă. Dacă da, trebuie administrate preparate separate de rifampicină și izoniazidă (vezi pct. 4.4).

Insuficiență hepatică:

Datele limitate indică faptul că farmacocinetica rifampicinei și izoniazidei este modificată la pacienții cu insuficiență hepatică. Prin urmare, pacienții cu insuficiență hepatică trebuie monitorizați cu atenție privind simptomele de toxicitate. Rifampicin/Isoniazid nu trebuie administrat pacienților cu boală hepatică severă (vezi pct. 4.3).

Doze pierdute

Este important ca pacientul să ia medicamentul în mod regulat conform prescripției. Dozele lipsă pot crește riscul apariție a rezistenței la Rifampicin/Isoniazid și pot reduce eficacitatea acestuia. În cazul în care se omite o doză, aceasta trebuie luată cât mai curând posibil. Cu toate acestea, dacă următoarea doză obișnuită ar trebui să fie administrată în 6 ore, doza pierdută trebuie omisă. Mod de administrare

Rifampicin/Isoniazid se administrează pe cale orală și trebuie administrat pe stomacul gol (cu cel puțin 1 oră înainte sau 2 ore după masă). Biodisponibilitatea poate fi afectată dacă Rifampicin/Isoniazid se administrează împreună cu alimente în scopul îmbunătățirii toleranței gastrointestinale.

cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Rifampicina este un inductor foarte puternic al sistemului enzimatic al citocromului P-450 hepatic și
intestinal, precum și al glucuronidării și al sistemului de transport al glicoproteinei P. Administrarea
rifampicinei cu medicamente care suferă biotransformare prin aceste căi metabolice duce, probabil la
accelerarea eliminării medicamentelor administrate concomitent. Aceste efecte ating pragul maxim
după aproximativ 10 zile de tratament și revin treptat la normal în decurs de 2 sau mai multe săptămâni
după întreruperea tratamentului. Acest lucru trebuie luat în considerare atunci când are loc
administrarea concomitentă cu alte medicamente. Pentru a menține niveluri sanguine terapeutice
optime, dozele de medicamente metabolizate de aceste enzime pot necesita ajustare la inițierea sau
oprirea Rifampicin/Isoniazid.
In vitro, izoniazida acționează ca un inhibitor al CYP2C19 și CYP3A4. Astfel, poate crește expunerea
la medicamentele eliminate în principal prin oricare dintre aceste căi. Cu toate acestea, atunci când se
administrează împreună cu rifampicină, ca și atunci când se utilizează Rifampicin/Isoniazid, este
posibil ca aceste efecte să fie compensate de inducerea enzimei hepatice datorată rifampicinei. În
măsura în care a fost investigat, efectul net asupra clearance-ului medicamentului al rifampicinei și
al izoniazidei va fi o creștere mai degrabă datorată rifampicinei decât o scădere datorată izoniazidei.
Utilizarea concomitentă a izoniazidei cu alte medicamente hepatotoxice sau neurotoxice poate crește
hepatotoxicitatea și neurotoxicitatea izoniazidei, de aceea trebuie evitată.
În principal datorită rifampicinei, Rifampicin/Isoniazid poate interacționa cu un număr foarte mare
de alte medicamente, în primul rând prin reducerea expunerii la agenți administrați concomitent,
reducerea eficacității acestora și creșterea riscului de eșec terapeutic. Pentru mulți agenți terapeutici
importanți, nu sunt disponibile date privind interacțiunile cu rifampicina. Cu toate acestea, pot apărea
reduceri semnificative clinic ale expunerii la medicamente. Ori de câte ori are loc prescrierea
concomitentă a oricărui medicament împreună cu Rifampicin/Isoniazid, trebuie luată în considerare

posibilitatea unei interacțiuni medicament-medicament. Următoarea listă de interacțiuni
medicamentoase cu Rifampicin/Isoniazid nu este exhaustivă, ci este o selecție de interacțiuni de
importanță presupusă. Domeniul de aplicare al tabelului se bazează în mare parte pe Lista de
medicamente esențiale a OMS.
Utilizarea izoniazidei trebuie monitorizată cu atenție la pacienții cu boală hepatică cronică actuală.
Hepatita asociată terapiei cu izoniazidă poate fi severă, uneori fatală, și poate să apară și să se
dezvolte chiar și după multe luni de tratament.

Medicamente în funcție de arie Interacțiuni
terapeutică
INFECŢIE
Antiretrovirale
Analogi nucleozidici
Zidovudină ASC ↓ 47%
Zidovudină/rifampicină

Stavudină
Didanozină
Lamivudină
Emtricitabină
Tenofovir
alafenamidă/
emtricitabină/ rifampicină

Tenofovir disoproxil/rifampicină
Abacavir/rifampicină

Analogi non-nucleozidici
Efavirenz/rifampicină

Nu se așteaptă
interacțiune

Recomandări privind coadministrarea

Semnificația
clinică
a
expunerii
scăzute
la
zidovudină
nu
este
cunoscută.
Modificările
dozei de zidovudină în
această situație nu au fost
evaluate în mod oficial.
nicio Nu este necesară ajustarea
dozei.

Interacțiunea nu a fost Administrarea concomitentă
studiată.
Administrarea nu este recomandată.
concomitentă
de
rifampicină, un inductor Pgp,
poate
scădea
concentrațiile plasmatice de
tenofovir alafenamidă, ceea
ce poate duce la pierderea
efectului
terapeutic
și
dezvoltarea rezistenței.
Nu este necesară ajustarea
ASC tenofovir ↓ 13%
dozei.
Datele empirice lipsesc, dar Eficacitatea
abacavirului
rifampicina poate reduce trebuie
monitorizată
expunerea la abacavir prin îndeaproape
în
timpul
inducerea glucuronidării.
tratamentului concomitent.
Atunci când se administrează
ASC efavirenz ↓ 26%
concomitent
cu
Rifampicin/Isoniazid,
se
poate lua în considerare

Nevirapină/rifampicină

Etravirină/rifampicină

Inhibitori de protează
Fosamprenavir / rifampicină
Saquinavir
Indinavir
Ritonavir
Lopinavir
Atazanavir
Tipranavir
Darunavir
Boceprevir

creșterea dozei de efavirenz
la 800 mg pe zi.
Deoarece
nici
dozele
Nevirapină: ASC ↓ 58%
adecvate de nevirapină,
atunci când se administrează
concomitent cu rifampicină,
nici siguranța acestei asocieri
nu au fost stabilite, utilizarea
concomitentă
a
Rifampicin/Isoniazid
și
nevirapină
nu
este
recomandată.
Este probabil ca rifampicina Tratamentul concomitent cu
să
reducă
în
mod Rifampicin/Isoniazid
și
semnificativ expunerea la etravirină trebuie evitat.
etravirină.
Expunerea la inhibitori de Rifampicin/Isoniazid
nu
protează va fi redusă la un trebuie
administrat
nivel subterapeutic datorită concomitent cu inhibitori de
interacțiunii cu rifampicina. protează HIV sau VHC (vezi
Încercările de ajustare a pct. 4.3).
dozei prin creșterea dozelor
sau o creștere a stimulării
ritonavirului
au
fost
ineficiente sau netolerate cu
o
rată
ridicată
de
hepatotoxicitate.

Alte medicamente
Raltegravir / rifampicină

Raltegravir ASC ↓ 40%

Dolutegravir / rifampicină

Dolutegravir ASC ↓ 54%

Trebuie evitat tratamentul
concomitent.
Dacă
se
consideră necesar, se va lua
în considerare o creștere a
dozei de raltegravir la 600
mg de 2 ori în zi.
Atunci când este administrat
concomitent
cu
Rifampicin/Isoniazid,
în
absența rezistenței la clasa
integrazelor,
este
recomandată o ajustare a
dozei de dolutegravir la 50
mg de două ori pe zi. În
prezența rezistenței la clasa
integrazelor,
această
combinație trebuie evitată.

Elvitegravir/cobicistat/rifampicină

Maraviroc / rifampicină

Antivirale Infecția cu hepatita C
Daclatasvir
Elbasvir/Grazoprevir
Glecaprevir/Pibrentasvir
Ledipasvir/Sofosbuvir
Ombitasvir/paritaprevir/ritonavir
(cu sau fără dasabuvir)
Simeprevir
Sofosbuvir
(cu
sau
fără
velpatasvir
cu
sau
fără
voxilaprevir)/
Rifampicină
Isoniazidă

Antimicotice
Ketoconazol/rifampicină

Administrarea
Administrarea concomitentă
concomitentă nu a fost este contraindicată.
studiată. Rifampicina este
un inductor puternic al
metabolismului CYP450 și
poate determina scăderea
semnificativă
a
concentrației plasmatice de
elvitegravir și cobicistat,
ducând
la
pierderea
efectului terapeutic.
Maraviroc ASC ↓ 63%
Tratamentul
concomitent
trebuie evitat. Dacă se
consideră necesar, doza de
maraviroc trebuie crescută la
600 mg de 2 ori în zi.
Rifampicină:
Administrarea
concomitentă nu a fost
studiată, dar este de așteptat
faptul
ca
să
scadă
concentrațiile
acestor
preparate antivirale VHC
datorită inducerii CYP3A4
de către rifampicină și, prin
urmare, să reducă efectul lor
terapeutic.

Administrarea concomitentă
de Rifampicin/Isoniazid cu
aceste
antivirale
este
contraindicată (pentru detalii
suplimentare,
consultați
Rezumatul caracteristicilor
produsului medicamentelor
pentru terapia HCV).

Izoniazidă:
Administrarea
concomitentă nu a fost
studiată. Pacienții cu boală
hepatică cronică actuală
trebuie monitorizați cu
atenție. Hepatita severă și
uneori fatală asociată cu
terapia cu izoniazidă se
poate dezvolta chiar și după
multe luni de tratament.
ASC ketoconazol ↓ 80%

Ar
trebui
evitată
administrarea concomitentă.
Dacă se consideră, poate fi
necesară o creștere a dozei de
ketoconazol.

Fluconazol/rifampicină

Itraconazol/rifampicină
Voriconazol/rifampicină

Antibacteriene/Antiberculoase
Claritromicină/rifampicină

Cloramfenicol / rifampicină

Ciprofloxacină/rifampicină
Doxiciclină / rifampicină

Metronidazol/rifampicină

Sulfametoxazol/rifampicină

Trimetoprim / rifampicină

Etionamidă/rifampicină

Antimalaricele

Fluconazol ASC ↓ 23%

E necesar de a monitoriza
efectul terapeutic. Poate fi
necesară o doză crescută de
fluconazol.
ASC itraconazol ↓ >64-88% Administrarea concomitentă
ar trebui s fie evitată.
Voriconazol ASC ↓ 96%
Administrarea concomitentă
este contraindicată. Dacă este
necesar, rifabutina trebuie
înlocuită cu rifampicină.
Concentrația serică medie a
claritromicinei ↓ 85%.
Nivelurile
de
14-OH
claritromicină
rămân
neschimbate.
Rapoartele de caz indică o
reducer
>60-80%
a
expunerii la cloramfenicol.
Nicio
interacțiune
semnificativă
Doxiciclina ASC ↓ 50-60%

Administrarea concomitentă
ar trebui s fie evitată.

Administrarea concomitentă
ar trebui s fie evitată.

Nu este necesară ajustarea
dozei.
Dacă
tratamentul
concomitent este considerat
necesar, doza de doxiciclină
trebuie dublată.
Metronidazol ASC i.v.↓ Relevanța
clinică
a
33%
interacțiunii
este
necunoscută. În mod obișnuit
nu se recomandă ajustarea
dozei. Eficacitatea trebuie
monitorizată.
Sulfametoxazol ASC ↓ Probabil interacțiunea nu
este semnificativă din punct
23%
de vedere clinic. Eficacitatea
sulfametoxazolului trebuie
monitorizată.
Poate fi necesară o creștere a
Trimetoprim ASC ↓ 47%
dozei
de
trimetoprim.
Trebuie
monitorizată
eficacitatea.
Din cauza riscului crescut
de
hepatotoxicitate,
rifampicina și etionamida
nu trebuie administrate
concomitent.

Clorochină/rifampicină

Nu sunt disponibile date
empirice.
Deoarece
clorochina
suferă
un
metabolism
hepatic
polimorf, este posibil să aibă
niveluri mai scăzute în
timpul terapiei concomitente
cu
rifampicină.
Administrarea concomitentă
ar trebui evitată.
Atovaquona/rifampicină
Atovaquona ASC ↓ 50% Administrarea concomitentă
Rifampicină ASC ↑ 30%
ar trebui evitată.
Meflochină/rifampicină
Meflochină ASC ↓ 68%
Administrarea concomitentă
ar trebui evitată.
Amodiachină/rifampicină
Nu sunt disponibile date Administrarea concomitentă
empirice.
Deoarece ar trebui evitată.
amodiachina este supusă
metabolismului
hepatic,
este probabil ca clearanceul să fie crescut în cazul
tratamentului concomitent
cu rifampicină.
Chinină/rifampicină
Chinină ASC ↓  80%. Administrarea concomitentă
Acest lucru a fost asociat cu ar trebui evitată. Dacă
rate
de
recrudescență administrarea concomitentă
este considerată necesară,
semnificativ mai mari.
trebuie luată în considerare o
creștere a dozei de chinină.
Lumefantrină / rifampicină
Lumefantrină ASC ↓ 68%
Administrarea concomitentă
ar trebui evitată.
Artemisinina și derivații săi / Artemeter ASC ↓ 89% Administrarea concomitentă
rifampicină
Dihidroarthemisinin ASC ↓ ar trebui evitată.
85%
ANALGEZICE,
ANTIPIRETICE,
ANTIINFLAMATOARE
NESTEROIDIENE
Morfină / rifampicină
Morfina ASC p.o ↓ 30%, Tratamentul asociat ar trebui
pierderea
efectului evitat. Dacă se consideră
necesar, eficacitatea trebuie
analgezic.
monitorizată și poate fi
necesară creșterea dozei.
Codeină / rifampicină
Nivelurile plasmatice de Trebuie
monitorizată
morfină, partea activă a eficacitatea și, dacă este
codeinei, sunt susceptibile necesar, doza de codeină
să fie substanțial reduse.
trebuie crescută.

Metadonă/rifampicină

Metadona ASC ↓ 33-66%

Acetaminofen (paracetamol)
/ rifampicină
/ izoniazidă

Rifampicina poate stimula
procesul de glucuronidare a
paracetamolului și poate
reduce eficacitatea acestuia.
În
cazul
administrării
concomitente, poate exista
un
risc
crescut
de
hepatotoxicitate dar datele
nu
sunt
concludente.
Administrarea
concomitentă cu izoniazidă
poate
crește
hepatotoxicitatea.

ANTICONVULSIVANTE
Carbamazepină/rifampicină
/ izoniazidă

Fenobarbital / rifampicină
/ izoniazidă

Fenitoină/rifampicină
/izoniazidă

Este
de
așteptat
ca
rifampicina
să
scadă
concentrația
serică
a
carbamazepinei, în timp ce
izoniazida le poate crește.
Efectele
secundare
neurologice și riscul de
hepatotoxicitate cresc în
cazul
tratamentului
concomitent
cu
carbamazepină.
Fenobarbitalul
și
rifampicina sunt ambele
inductori
puternici
ai
enzimelor
hepatice
și
fiecare medicament poate
scădea
concentrațiile
plasmatice ale celuilalt. De
asemenea,
tratamentul
concomitent cu fenobarbital
și izoniazidă poate crește
riscul de hepatotoxicitate.
Fenitoină ASC i.v. ↓ 42%
Tratamentul concomitent cu
fenitoină și izoniazidă poate
duce la un risc crescut de
hepatotoxicitate.

Pacienții trebuie monitorizați
pentru posibile efecte de
sevraj, și după caz trebuie
crescută doza de metadonă
(de până la 2-3 ori).
Ar
trebui
evitată
administrarea concomitentă
de Rifampicin/Isoniazid și
acetaminofen (paracetamol).

Ar
trebui
evitată
administrarea concomitentă
de Rifampicin/Isoniazid și
carbamazepină.

Administrarea concomitentă
a Rifampicin/Isoniazid și
fenobarbital trebuie efectuată
cu
precauție,
inclusiv
monitorizarea
efectelor
clinice și, dacă este posibil, a
concentrațiilor plasmatice ale
medicamentului.

Tratamentul concomitent cu
fenitoină
și
Rifampicin/Isoniazid
ar
trebui evitat.

Acid valproic/rifampicină

Lamotrigină/rifampicină

IMUNOSUPRESOARE
Ciclosporină/rifampicină

Lipsesc
studii
de
interacțiune.
Deoarece
acidul valproic este eliminat
prin metabolizare hepatică,
inclusiv prin glucuronidare,
este
posibilă
scăderea
concentrațiilor plasmatice
ale acidului valproic în
cazul
administrării
concomitente.
Lamotrigină ASC ↓ 45%

Mai multe studii și rapoarte
de caz au arătat o creștere
substanțială a clearance-ului
ciclosporinei atunci când
este
administrată
concomitent cu rifampicină.

Tratamentul
concomitent
trebuie evitat. Dacă se
consideră
necesar,
eficacitatea și, dacă este
posibil, și concentrațiile
plasmatice ale acidului
valproic trebuie monitorizate
cu atenție.

Tratamentul
concomitent
trebuie evitat. Dacă se
consideră că este necesar,
doza de lamotrigină trebuie
crescută după caz.

Administrarea concomitentă
ar trebui evitată. Dacă se
consideră
necesar,
concentrațiile plasmatice ale
ciclosporinei
trebuie
monitorizate
și
dozele
adaptate corespunzător (au
fost necesare creșteri de 3-5
ori ale dozei de ciclosporină).
Tacrolimus/rifampicină
Tacrolimus ASC i.v. ↓ 35%; Administrarea concomitentă
Sirolimus
ASC p.o ↓ 68-70% de Rifampicin/Isoniazid și
Everolimus
Sirolimus ASC ↓ 82% inhibitori de mTOR trebuie
evitată. Dacă se consideră
Everolimus ASC ↓ 63%
necesar,
concentrațiile
plasmatice
ale
medicamentului
trebuie
monitorizate și doza crescută
după caz.
MEDICAMENTE CARDIOVASCULARE
Warfarină/rifampicină
Warfarină ASC ↓ 85% E necesar de monitorizat
Izoniazida poate inhiba atent și de ajustat doza de
/izoniazidă
metabolizarea hepatică a warfarină după cum este
warfarinei.
necesar și după întreruperea
tratamentului cu rifampicină
de redus doza.
Atenolol/rifampicină
Atenolol ASC ↓ 19%
Nu este necesară ajustarea
dozei.
Verapamil/rifampicină
S-verapamil per os CL/F ↑ Rifampicin/Isoniazid
și
de 32 ori.
verapamilul per-oral nu
trebuie
administrate

S-verapamil i.v., CL ↑ de concomitent.
Dacă
1,3 ori
verapamilul se administrează
i.v., efectul terapeutic trebuie
monitorizat cu atenție; poate
fi necesară ajustarea dozelor.
Digoxină/rifampicină
ASC p.o ↓ 30%
Când
se
administrează
concomitent
Rifampicin/Isoniazid
cu
digoxină,
trebuie
monitorizate eficacitatea și
concentrația plasmatică a
digoxinei. Poate fi necesară
creșterea dozei.
Lidocaină / rifampicină
Lidocaina i.v. CL ↑ 15%
Nu este necesară ajustarea
dozei
Amlodipină/rifampicină
Amlodipina, la fel ca alți Trebuie
monitorizată
blocanți ai canalelor de eficacitatea.
calciu, este metabolizată de
CYP3A; este de așteptat o
expunere mai mică atunci
când se administrează
concomitent cu rifampicină.
Enalapril/rifampicină
Nu se așteaptă nicio Nu este necesară ajustarea
interacțiune
dozei
Simvastatină/rifampicină
Simvastatina ASC ↓ 87% Nu
este
recomandată
Simvastatina acidă ASC ↓ administrarea concomitentă.
93%
Atorvastatină/rifampicină
Atorvastatină ASC ↓ 80%
Nu
este
recomandată
administrarea concomitentă.
MEDICAMENTE GASTROINTESTINALE
Ranitidină/rifampicină
Ranitidină ASC ↓ 52%
Eficacitatea
trebuie
monitorizată și, dacă este
necesar, doza de ranitidină
crescută.
Antiacide/izoniazidă
Antiacidele pot reduce cu Nu se cunoaște importanța
până
la
o
treime clinică.
/ rifampicină
biodisponibilitatea
Dacă
este
necesar
rifampicinei.
tratamentul concomitent cu
Hidroxidul de aluminiu Rifampicin/Isoniazid,
afectează
absorbția trebuie
utilizate
izoniazidei.
medicamente de suprimare a
acidului sau antiacide care nu
conțin hidroxid de aluminiu.
MEDICAMENTE PSIHOTERAPEUTICE
Diazepam /rifampicină
Diazepam ASC ↓ >70% Tratamentul concomitent nu
recomandat.
La
/izoniazidă
Midazolam ASC ↓ 98% este

Midazolam
Triazolam
Alprazolam
Nitrazepam
Zolpidem/rifampicină
Zopiclonă/rifampicină
Clorpromazină / rifampicină
/ izoniazidă

Haloperidol/rifampicină
Clozapină

Amitriptilină/rifampicină
Nortriptilină

Triazolam ASC ↓ 95%
Alprazolam ASC ↓ 88%
Reducerea
concentrației
nitrazepamului, clearanceul crescut.
Zolpidem ASC ↓73%
Zopiclonă ASC ↓82%
Rifampicina poate reduce
expunerea
la
clorpromazină.
De
asemenea,
utilizarea
concomitentă
a
clorpromazinei
cu
izoniazida poate afecta
metabolismul izoniazidei.
Clearance-ul
haloperidolului este crescut
substanțial de rifampicină,
considerentele
teoretice
sugerează că același lucru
este valabil și pentru
clozapină.
Rapoartele de caz (susținute
de considerații teoretice)
sugerează
faptul
că
rifampicina
crește
considerabil clearance-ul
antidepresivelor triciclice.

persoanele dependente poate
să
apară
sevrajul
benzodiazepinelor.

Administrarea concomitentă
ar trebui evitată.
Administrarea concomitentă
ar trebui evitată. Dacă se
consideră necesar, pacienții
trebuie
monitorizați
cu
atenție pentru toxicitatea la
izoniazidă.

Dacă se consideră necesar
tratamentul
concomitent
Rifampicin/Isoniazid
cu
haloperidol sau clozapină, e
necesar de a monitoriza
eficacitatea clinică. Poate fi
necesară creșterea dozei.
Tratamentul
concomitent
trebuie evitat. Dacă este
necesar, de monitorizat
clinic, efectele secundare și,
dacă
este
posibil,
concentrațiile plasmatice.

HORMONI; ALTE MEDICAMENTE ȘI CONTRACEPTIVE HORMONALE
Prednisolonă/rifampicină
Prednisolon ASC ↓ 66%
Ar
trebui
evitată
Și alți corticosteroizi administrați La fel ca și în cazul altor administrarea concomitentă
sistemic
corticosteroizi,
este de Rifampicin/Isoniazid cu
probabil ca expunerea să fie corticosteroizi. Dacă se
substanțial redusă atunci consideră necesar, starea
când se administrează clinică a pacientului trebuie
concomitent cu rifampicină. monitorizată cu atenție, iar
dozele de corticosteroizi
trebuie ajustate după cum
este necesar.
Glibenclamidă/rifampicină
Glibenclamidă ASC ↓ 39% Trebuie
monitorizate
Glimepiridă
Glimepiridă ASC ↓ 34% îndeaproape
nivelurile
Repaglinidă ASC ↓ 57%
glicemiei în sânge. Poate fi
Repaglinidă
necesară o creștere a dozei de
medicamente antidiabetice.

Insulină

Etinilestradiol/rifampicină

Nu se așteaptă nicio
interacțiune
Rapoartele de caz indică
faptul că rifampicina poate
reduce efectul levotiroxinei.
Etinilestradiol ASC ↓ 66%

Noretindronă/rifampicină

Noretindronă ASC ↓ 51%

Levotiroxină/rifampicină

ALTE MEDICAMENTE
Praziquantel/rifampicină
Disulfiram/izoniazidă

Teofilină / Izoniazidă
/ Rifampicină

Enfluran / Izoniazidă

Praziquantel ASC ↓ 8099%
Utilizarea concomitentă a
disulfiramului împreună cu
izoniazida poate duce la o
incidență
crescută
a
efectelor adverse asupra
sistemului nervos central.
Izoniazida și rifampicina
pot crește concentrația
serică a teofilinei. Efectele
combinației
sunt
necunoscute.
Izoniazida poate crește
formarea
metabolitului
fluoruric
anorganic
al
enfluranului cu potențial
nefrotoxic.

Nu este necesară ajustarea
dozei.
Nivelurile de TSH trebuie
monitorizate.
Administrarea concomitentă
cu
Rifampicin/Isoniazid
poate fi asociată cu scăderea
eficacității
contraceptive.
Trebuie folosite metode de
contracepție de barieră sau
alte metode non-hormonale.
Administrarea concomitentă
cu
Rifampicin/Isoniazid
poate fi asociată cu scăderea
eficacității
contraceptive.
Trebuie folosite metode de
contracepție de barieră sau
alte metode non-hormonale.
Administrarea concomitentă
ar trebui evitată.
În timpul tratamentului cu
Rifampicin/Isoniazid poate fi
necesară reducerea dozei sau
întreruperea tratamentului cu
disulfiram.
Poate fi necesară ajustarea
dozei de teofilină.

Administrarea concomitentă
ar trebui evitată.

Interacțiuni cu alimente și băuturi:
Alcool: utilizarea zilnică concomitentă de alcool poate duce la o incidență crescută a hepatotoxicității
induse de izoniazidă. Pacienții trebuie monitorizați îndeaproape privind semnele de hepatotoxicitate
și trebuie sfătuiți cu fermitate să restricționeze consumul de băuturi alcoolice (vezi pct. 4.4).

Brânză și pește (alimente bogate în histamină sau tiramină): ingestia concomitentă cu izoniazidă poate
duce la inhibarea mono-/diaminooxidazelor de către izoniazidă, astfel interferând cu metabolismul
histaminei și tiraminei. Din punct de vedere clinic, aceasta poate duce la roșeață sau mâncărime a
pielii, senzație de căldură, bătăi rapide sau puternice ale inimii, transpirație, frisoane sau senzație de
transpirații reci, dureri de cap sau amețeală.
Interferență cu testele de laborator și de diagnosticare
Izoniazida poate provoca un răspuns fals pozitiv la testele de glucoză cu sulfat de cupru; testele de
glucoză enzimatică nu sunt afectate.

Sarcina și alăptarea
Dacă sunteţi gravidă, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă
medicului sau farmacistului pentru a discuta despre beneficiile și riscurile potențiale ale terapiei de
tuberculoză pentru dumneavoastră și copilul dumneavoastră.
Izoniazida și rifampicina se excretă în laptele matern al mamelor care alăptează. Nu au fost raportate
efecte negative la sugarii alăptați ai căror mame au primit aceste medicamente. Cu toate acestea,
concentrațiile de medicament din laptele matern sunt atât de scăzute încât nu vă puteți baza pe alăptare
pentru profilaxia sau terapia adecvată împotriva tuberculozei pentru copilul dumneavoastră.