Fișă tehnică · Oxapin® 300 mg, comprimate filmate

Doze

În monoterapie şi ca terapie adjuvantă, tratamentul cu Oxapin este iniţiat cu o doză clinică eficace administrată fracţionat, în două prize. Doza poate fi crescută în funcţie de răspunsul clinic al pacientului. Când alte medicamente antiepileptice sunt înlocuite cu Oxapin, doza în care acestea se administrează concomitent trebuie redusă progresiv la iniţierea terapiei cu Oxapin. În terapia adjuvantă, întrucât încărcarea totală cu medicamente antiepileptice a pacientului este crescută, poate fi necesar să fie redusă doza celorlalte medicamente antiepileptice administrate concomitent şi/sau să fie crescută doza de Oxapin mai lent (vezi pct. 4.5).

Monitorizarea terapeutică a medicamentului

Efectul terapeutic al oxcarbazepinei este, în principal, exercitat prin metabolitul activ 10monohidroxi derivat (DMH) al oxcarbazepinei.

Monitorizarea concentrațiilor plasmatice ale oxcarbazepinei și DMH nu este, în mod obișnuit, efectuată. Cu toate acestea, poate fi utilă în situațiile în care se anticipează modificarea clearanceului DMH (vezi pct. 4.4). În astfel de situații, doza de Oxapin trebuie ajustată (pe baza concentrațiilor plasmatice determinate la 2-4 ore după administrarea dozei) pentru a menţine concentraţiile plasmatice ale DMH sub 35 mg/l.

Adulţi

Monoterapie

Doza iniţială recomandată

Tratamentul cu Oxapin trebuie iniţiat cu o doză de 600 mg pe zi (8-10 mg/kg pe zi) administrată fracţionat în două prize.

Doza de întreţinere

Dacă este indicat clinic, doza poate fi mărită cu maximum 600 mg pe zi la intervale de aproximativ o săptămână, de la doza inițială, pentru a obţine răspunsul clinic dorit. Efectele terapeutice sunt observate la doze între 600 mg pe zi şi 2400 mg pe zi.

Studiile controlate la pacienţii cu monoterapie, netratați în mod curent cu medicamente antiepileptice, au arătat că doza de 1200 mg pe zi este eficace; totuşi, s-a observat că doza de 2400 mg pe zi este eficace la pacienţii refractari, care au fost trecuți de la tratamentul cu alte medicamente antiepileptice la monoterapie cu Oxapin.

Doza maximă recomandată

În condiţii de spitalizare, creșterile de doză până la 2400 mg pe zi au fost obţinute în decurs de 48 de ore.

Terapie adjuvantă

Doza iniţială recomandată

Tratamentul cu Oxapin trebuie iniţiat cu o doză de 600 mg pe zi (8-10 mg/kg şi zi) administrată fracţionat în două prize.

Doza de întreţinere

Dacă este indicat clinic, doza poate fi mărită cu maximum 600 mg pe zi la intervale de aproximativ o săptămână, de la doza inițială, pentru a obţine răspunsul clinic dorit. Efectele terapeutice sunt observate la doze între 600 mg pe zi şi 2400 mg pe zi.

Doza maximă recomandată

Într-un studiu controlat de terapie adjuvantă, s-a observat că dozele zilnice cuprinse între 600 mg pe zi şi 2400 mg pe zi sunt eficace, deşi majoritatea pacienţilor nu au putut tolera doza de 2400 mg pe zi fără să fie necesară reducerea dozelor medicamentelor antiepileptice administrate concomitent, mai ales datorită evenimentelor adverse de la nivelul sistemului nervos central (SNC). Dozele zilnice de peste 2400 mg pe zi nu au fost studiate sistematic în studiile clinice.

Vârstnici (65 ani şi peste)

Nu sunt necesare recomandări speciale privind dozele la pacienţii vârstnici pentru că dozele terapeutice sunt ajustate individual. Ajustările dozelor sunt recomandate la pacienţii vârstnici cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei <30 ml/min) (vezi informaţiile de mai jos privind dozele la pacienţii cu insuficienţă renală).

Este necesară o monitorizare atentă a concentraţiilor de sodiu la pacienţii cu risc de hiponatremie (vezi pct. 4.4).

Pacienți cu insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară spre moderată nu este necesară ajustarea dozei. Oxapin nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, prin urmare, se recomandă prudență atunci când se administrează pacienților cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 5.2).

Pacienți cu insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance al creatininei <30 ml/min), tratamentul cu Oxapin trebuie început cu jumătate din doza iniţială obișnuită (300 mg pe zi), aceasta fiind crescută la interval de cel puţin o săptămână, pentru a obţine răspunsul clinic dorit (vezi pct. 5.2).

Creşterea importantă a dozei la pacienţii cu insuficienţă renală necesită o monitorizare mult mai atentă.

Populații pediatrice

Doza iniţială recomandată

În monoterapie şi în terapia adjuvantă, tratamentul cu Oxapin trebuie iniţiat cu o doză de 8-10 mg/kg/zi administrată fracţionat, în două prize.

Doza de întreţinere

Într-un studiu de terapie adjuvantă, doza de întreţinere de Oxapin de 30-46 mg/kg/zi, atinsă în decursul a două săptămâni, s-a observat a fi eficientă și bine tolerată la copii. Efectele terapeutice au fost observate la o doză medie de întreţinere de aproximativ 30 mg/kg/zi.

Doza maximă recomandată

Dacă este indicat clinic, doza poate fi mărită cu maximum 10 mg/kg/zi, la intervale de aproximativ o săptămână, de la doza inițială, până la un maxim al dozei de 46 mg/kg/zi, pentru a obţine răspunsul clinic dorit (vezi pct. 5.2).

Oxapin este recomandat pentru utilizarea la copii cu vârsta de 6 ani şi peste. Siguranţa şi eficacitatea au fost evaluate în studii clinice controlate la care au participat aproximativ 230 copii cu vârsta mai mică de 6 ani (până la 1 lună). Oxapin nu este recomandat copiilor cu vârsta mai mică de 6 ani, deoarece siguranţa şi eficacitatea nu au fost suficient demonstrate.

Toate recomandările de dozare de mai sus (la adulți, vârstnici și copii) au la bază dozele studiate în studiile clinice, pentru toate grupele de vârstă. Totuşi, se poate avea în vedere utilizarea unor doze iniţiale mai mici, când se consideră adecvat.

Mod de administrare

Comprimatele sunt secabile și pot fi rupte în jumătăți, pentru a face mai uşoară înghițirea comprimatului de către pacient. Cu toate acestea, comprimatul nu poate fi împărțită în doze egale. La copiii care nu pot înghiți comprimate sau la care doza necesară nu poate fi obținută cu ajutorul comprimatelor, trebuie utilizată o altă formă farmaceutică adecvată cu conținut de oxcarbamazepină.

Oxapin poate fi administrat cu sau fără alimente.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Inducţia enzimatică
Oxcarbazepina şi metabolitul ei farmacologic activ (derivatul monohidroxi, DMH) sunt inductori
slabi in vitro şi in vivo, ai enzimelor CYP3A4 şi CYP3A5 ale citocromului P450, responsabile pentru
metabolizarea unui număr mare de medicamente, de exemplu, imunosupresoare (ex. ciclosporina,
tacrolimus), contraceptive orale (vezi mai jos) şi alte medicamente antiepileptice (de exemplu,
carbamazepina), rezultând o concentrație plasmatică mai mică a acestor medicamente (vezi tabelul
următor ce rezumă interacțiunile cu alte medicamente antiepileptice).
In vitro, oxcarbazepina şi DMH sunt inductori slabi al UDP-glucuronil transferazei (efectele asupra
enzimelor specifice din această clasă sunt necunoscute). Astfel, in vivo, oxcarbazepina şi DMH pot
avea un mic efect inductor asupra metabolismului medicamentelor care sunt eliminate în principal
prin conjugare cu ajutorul UDP-glucuronil transferazelor. În cazul iniţierii tratamentului cu Oxapin
sau în cazul modificării dozelor, poate dura 2 până la 3 săptămâni până la atingerea unui nou grad de
inducție.
În cazul întreruperii tratamentului cu Oxapin, poate fi necesară o reducere a dozei din medicația
administrată concomitent, iar aceasta trebuie decisă în urma monitorizării clinice şi/sau a
7

concentraţiilor plasmatice. Probabil inducția va scădea treptat pe o perioadă de 2 până la 3 săptămâni
după întrerupere.
Contraceptive hormonale
S-a demonstrat că oxcarbazepina prezintă o influenţă asupra celor două componente ale unui
contraceptiv oral, etinilestradiol (EE) şi levonorgestrel (LNG). Valorile medii ale ASC ale EE şi LNG
au scăzut cu 48-52% şi respectiv 32-52%. Astfel, utilizarea concomitentă de Oxapin cu contraceptive
hormonale poate conduce la ineficienţa acestor contraceptive (vezi pct. 4.4). Trebuie utilizată altă
metodă adecvată de contracepţie.
Inhibiţia enzimatică
Oxcarbazepina şi DMH inhibă CYP2C19. Astfel, pot apărea interacţiuni în timpul co-administrării
de doze mari de Oxapin cu alte medicamente ce sunt metabolizate în principal de către CYP2C19
(ex. fenitoina). Concentraţiile plasmatice ale fenitoinei cresc cu până la 40% în cazul administrării
de Oxapin în doze mai mari de 1200 mg/zi (vezi tabelul următor ce rezumă interacţiunile cu alte
anticonvulsivante). În acest caz, poate fi necesară o scădere a fenitoinei co-administrate (vezi pct.
4.2).
Medicamente antiepileptice
Au fost evaluate în studii clinice potenţiale interacţiuni între oxcarbazepina şi alte medicamente
antiepileptice. Efectul acestor interacţiuni asupra valorilor medii ale ariei de sub curba concentraţiei
plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi a Cmin sunt cuprinse în tabelul următor.
Rezumatul interacţiunilor medicamentelor antiepileptice cu Oxapin
Medicament antiepileptic
Influenţa oxcarbazepinei
Influenţa medicamentului
coadministrat
asupra concentraţiei
antiepileptic asupra concentraţiei
medicamentului antiepileptic DMH
Carbamazepina

0-22% scădere (30% creştere a 40% scădere
carbamazepin-epoxidului)

Clobazam

Nestudiat

Fără influenţă

Felbamat

Nestudiat

Fără influenţă

Fenobarbitonă

14-15% creştere

30-31% scădere

Fenitoină

0-40% creştere

29-35% scădere

Acid valproic

Fără influenţă

0-18% scădere

Lamotrigin

Fără influenţă

Fără influenţă

* Rezultatele preliminare indică faptul că oxcarbazepina poate scădea concentraţiile lamotriginului,
un amănunt posibil important în cazul copiilor, dar posibila interacţiune a oxcarbazepinei pare a fi
mai redusă decât cea observată în cazul administrării concomitente a medicamentelor inductoare
enzimatice (carbamazepina, fenobarbitonă şi fenitoină).
La adult, inductorii puternici ai enzimelor citocromului P450 (de exemplu, carbamazepina, fenitoina
şi fenobarbitona) au dovedit că scad concentraţiile plasmatice ale DMH (29-40%); la copii cu vârsta
de 4 până la 12 ani, clearance-ul DMH este crescut cu aproximativ 35%, comparativ cu monoterapia,
atunci când se administrează un medicament antiepileptic inductor al uneia din cele trei enzime.

Terapia concomitentă cu Oxapin şi lamotrigin a fost asociată cu un risc crescut al reacţiilor adverse
(greaţă, somnolenţă, ameţeală şi durere de cap). În cazul în care concomitent administrării de Oxapin
sunt administrate unul sau mai multe medicamente antiepileptice, trebuie avut în vedere o atentă
ajustare a dozelor şi/sau monitorizare a concentraţiilor plasmatice, în funcţie de fiecare caz în parte,
în special la pacienţii pediatrici trataţi concomitent cu lamotrigin.
Nu s-a observat autoinducţie în cazul tratamentului cu Oxapin.
Interacţiuni cu alte medicamente
Cimetidina, eritromicina, viloxazina, warfarina şi dextropropoxifenul nu au nici un efect asupra
farmacocineticii DMH.
Teoretic, este posibilă interacţiunea dintre oxcarbazepină şi IMAO datorită similitudinilor structurale
ale oxcarbazepinei cu antidepresivele triciclice.
Pacienţii aflaţi în tratament cu antidepresive triciclice au fost incluşi în studii clinice şi nu s-au
observat interacţiuni relevante clinic.
Administrarea concomitentă a litiului cu oxcarbazepină poate determina creşterea neurotoxicităţii.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptați, credeţi că sunteţi gravidă sau doriţi să rămâneţi gravidă, adresaţivă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Este important să controlaţi crizele epileptice în timpul sarcinii. Totuşi, există riscul afectării copilului
dumneavoastră dacă utilizaţi medicamente antiepileptice în timpul sarcinii.
Studiile nu au arătat un risc crescut de malformațiile congenitale asociate cu utilizarea oxcarbazepinei
în timpul sarcinii, totuși nu se poate exclude complet un risc de malformațiile congenitale pentru
copilul dumneavoastră nenăscut.
Medicul dumneavoastră vă va spune despre beneficiile şi potenţialele riscuri implicate şi vă va ajuta
să decideţi dacă să utilizaţi Oxapin.
Nu întrerupeţi în timpul sarcinii tratamentul cu Oxapin înainte de a discuta cu medicul
dumneavoastră. Cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de a utiliza orice
medicament pe parcursul sarcinii.
Alăptarea
Substanţa activă din Oxapin este excretată în laptele matern. Acest lucru poate determina reacţii
adverse la copiii alăptaţi. De aceea, Oxapin nu trebuie utilizat în perioada de alăptare. Cereţi sfatul
medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de a utiliza orice medicament pe parcursul
alăptării.
Femei cu potenţial fertil
Dacă sunteţi femeie şi luaţi un contraceptiv hormonal (cum este „pilula pentru controlul sarcinii”),
Oxapin poate face ineficient acest contraceptiv. Prin urmare, trebuie să utilizaţi o altă metodă de
contracepţie sau o metodă nehormonală suplimentară de contracepţie (de exemplu, implanturi
intrauterine) în timp ce luaţi Oxapin.