Fișă tehnică · Oritaxim 1000 1000 mg, pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).
- Cod ATC: J01DD01
- Forma farmaceutică: pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
- Concentrație: 1000 mg
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Adulți
Doza, modul de administrare și frecvența trebuie determinate în funcţie de severitatea infecţiei, sensibilitatea microorganismului care a cauzat infecţia şi starea pacientului. Terapia poate fi inițiată înainte de a cunoaște rezultatele testelor microbiologice; cu toate acestea, odată ce aceste rezultate devin disponibile, tratamentul cu antibiotice trebuie ajustat corespunzător.
ORITAXIM 1000 se administrează intravenos sau intramuscular după reconstituire.
Doza zilnică maximă nu va depăși 12 g.
| Tipul infecției | Doza zilnică | Frecvența și calea de administrare |
|---|---|---|
| Uretrită/cervicită gonococică la bărbați și femei | 0,5 g | 0,5 g IM (o dată pe zi) |
| Gonoree rectală la femei | 0,5 g | 0,5 g IM (o dată pe zi) |
| Gonoree rectală la bărbați | 1 g | 1 g IM (o dată pe zi) |
| Infecții necomplicate | 2 g | 1 g fiecare 12 ore IM sau IV |
| Infecții moderate până la severe | 3-6 g | 1-2 g fiecare 8 ore IM sau IV |
| Infecții care necesită de obicei antibiotice în doze mai mari (de exemplu, septicemie) | 6-8 g | 2 g fiecare 6-8 ore IV |
| Infecții cu pericol pentru viață | până la 12 g | 2 g fiecare 4 ore IV |
Dacă C. trachomatis este un agent patogen suspectat, trebuie adăugată o acoperire adecvată împotriva chlamidiei, deoarece cefotaxima nu are activitate față de acest microorganism.
Profilaxia infecțiilor postoperatorii
Pentru profilaxia infecțiilor postoperatorii în intervenții chirurgicale contaminate sau potențial contaminate se recomandă administrarea unei doze unice de 1 g cefotaximă intramuscular sau intravenos cu 30-90 minute înainte de intervenția chirurgicală.
Paciente cu operație cezariană
Prima doză de 1 g se administrează intravenos de îndată ce cordonul ombilical este clampat. A doua și a treia doză trebuie administrate ca 1 g intravenos sau intramuscular la 6 și 12 ore după prima doză.
Nou-născuți, sugari și copii
Se recomandă următoarele doze:
Nou-născuți (de la naștere până la 1 lună) 0-1 săptămână de viață 50 mg/kg la fiecare 12 ore IV 1-4 săptămâni de viață 50 mg/kg la fiecare 8 ore IV
Nu este necesar să se facă diferența între nou-născuții prematuri și cei de vârstă gestațională normală.
Sugari și copii (1 lună până la 12 ani):
Pentru sugari și copii cu greutatea corporală sub 50 kg doza zilnică recomandată este de 50-180 mg/kg greutate corporală IM sau IV, divizată în 4-6 prize egale. În infecții mai severe, inclusiv meningită, trebuie utilizate doze mai mari. La copii cu greutatea corporală de 50 kg sau mai mare trebuie utilizată doza uzuală pentru adulți; doza zilnică maximă nu trebuie să depășească 12 g.
Vârstnici
Deoarece cefotaxima este excretată în mod substanțial pe cale renală, riscul de reacții toxice la acest medicament poate fi mai mare la pacienții cu insuficiență renală. Deoarece pacienții vârstnici sunt mai susceptibili de a avea funcție renală scăzută, este necesară precauție la selectarea dozei și poate fi utilă monitorizarea funcției renale.
Pacienți cu afectarea funcției renale
La pacienții cu clearance-ul creatininei sub 20 ml/min doza de cefotaximă este redusă la jumătate din doza normală.
Atunci când este disponibilă doar creatinina serică, următoarea formulă (pe baza sexului, greutății corporale și vârstei pacientului) poate fi utilizată pentru a converti această valoare în clearance-ul creatininei.
Bărbați: ClCr (ml/min) = greutatea corporală (kg) x (140 - vârsta) 72 x creatinină serică
Femei: ClCr (ml/min) = 0,85 x valoarea de mai sus
Durata tratamentului
Ca și în cazul terapiei cu antibiotice în general, administrarea ORITAXIM 1000 trebuie continuată timp de cel puțin 48-72 de ore după dispariția febrei sau după ce s-a obținut dovada eradicării bacteriene; se recomanda minim 10 zile de tratament pentru infecțiile cauzate de streptococi betahemolitici de grupa A pentru prevenirea riscului de febră reumatismală sau glomerulonefrită; o evaluare bacteriologică și clinică frecventă este necesară în timpul terapiei infecției cronice a tractului urinar și poate fi necesară timp de câteva luni după finisarea terapiei; infecțiile persistente pot necesita tratament de câteva săptămâni și nu trebuie utilizate doze mai mici decât cele indicate mai sus.
Mod de administrare
ORITAXIM 1000 poate fi administrat prin injectare intravenoasă în bolus sau în perfuzie sau prin injecție intramusculară.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea şi diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Interacțiuni
cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Ca și în cazul altor cefalosporine, cefotaxima poate potența efectele nefrotoxice ale medicamentelor
nefrotoxice, cum ar fi aminoglicozidele, AINS și furosemidul.
Probenecidul interferează cu transferul tubular renal al cefotaximei, reducând clearance-ul total al
cefotaximei cu aproximativ 50% și crescând concentrațiile plasmatice ale cefotaximei.
La pacienții cărora li se administrează probenecid trebuie evitată administrarea de cefotaximă mai
mare de 6 g/zi.
Interferarea testelor de laborator
Similar altor cefalosporine, cefotaxima induce ocazional un test Coombs direct pozitiv.
O reacție fals pozitivă pentru glucoză în urină poate apărea cu testele de reducere a cuprului (soluția
Benedict sau Fehling sau cu comprimatele Clinitest), dar nu și cu testele enzimatice pentru glicozurie
(de exemplu, Clinistix sau TesTape). Nu există rapoarte în literatura de specialitate care să
demonstreze legătura dintre creșterea nivelului glucozei plasmatice cu utilizarea cefotaximei.
Sarcină și alăptare
Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi
gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament.
În timpul sarcinii, medicul dumneavoastră vă va prescrie cefotaximă doar dacă este absolut
necesar.
Cefotaxima trece în cantităţi mici în laptele matern, prin urmare este necesară prudență atunci
când cefotaxima este administrată unei femei care alăptează.