Fișă tehnică · Omnopon Neo, soluţie injectabilă

Medicamentul se administrează subcutanat. Regimul de dozare se stabileşte individual. De regulă, la adulţi se administrează câte 1 ml.

Doza trebuie redusă la vârstnici şi pacienţilor cu tulburări psihice; bolnavilor cu insuficienţă hepatică şi renală.

Omnopon-NEO este preparatul de elecţie în cazul afecţiunilor oncologice. Doza corespunzătoare se administrează la fiecare 12 – 24 ore, în funcţie de intensitatea durerii.

Dozele maxime pentru adulţi: unică – 1,5 ml, zilnică – 5 ml.

La întreruperea bruscă a tratamentului se poate intensifica sindromul de abstinență, de aceea doza trebuie micșorată treptat până la stoparea definitivă a tratamentului.

Copii

Este contraindicată administrarea la copii (cu vârsta sub 18 ani) în scopuri de analgezie după tonsilectomii/adenectomii pentru tratamentul apneei obstructive de somn, întru-cât acești pacienți sunt mai sensibili la afecțiunile respiratorii.

Produsul este contraindicat copiilor cu vârsta sub 12 ani.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
În cazul administrării concomitente: cu alte medicamente care au un efect depresiv asupra
sistemului nervos central (benzodiazepine sau medicamente cu efecte similare), este posibil să
crească depresia sistemului nervos central ceea ce crește riscul de sedare, depresie respiratorie,
comă și moarte, prin urmare, doza și durata tratamentului concomitent trebuie reduse (vezi pct. 4.4);
cu beta-adrenoblocante – potenţarea acţiunii inhibitoare asupra sistemului nervos central; cu
butadiona – este posibilă cumularea morfinei; cu dopamina – reducerea acţiunii analgezice a
Omnopon NEO; cu cimetidina – potenţarea inhibării respiraţiei; cu derivaţii de fenotiazină şi
barbituricele – potenţarea efectului hipotensiv şi inhibarea respiraţiei.
Administrarea îndelungată de barbiturice (în special a fenobarbitalului) sau analgezicelor opioide
produce dezvoltarea toleranţei încrucişate. Clorpromazina potenţează efectul analgezic, la fel
efectele miotic şi sedativ al Omnopon NEO.
Naloxona înlătura depresia respiratorie şi analgezia, produsă de analgezicele opioide. Nalorfina
înlătură depresia respiratorie, provocată de analgezicele opioide, menţinând acţiunea lor analgezică.

Acțiunea antispastică a papaverinei intensifică difenhidramina, metamizolul, diclofenacul.
Efectul hipotensiv crește atunci când se adminstrează concomitent cu medicamente antihipertensive,
antidepresive triciclice, procainamidă, rezerpină, chinidină.
La administrarea concomitentă cu glicozide cardiace se observă o creștere pronunțată a funcției
contractile a miocardului.
Papaverina poate reduce efectul antiparkinsonian al levodopei și efectul hipotensiv al metildopa. La
administrarea concomitentă cu alprostadil pentru administrarea intracavernoasă există riscul de
priapism. Fentolamina potențează acțiunea papaverinei asupra corpilor cavernoși al penisului, când
se administrează concomitent.
La utilizarea simultană, papaverina potențează efectul alcoolului.
La pacienții fumători, metabolismul papaverinei este accelerat, iar concentrația sa în plasma
sangvină și efectele farmacocinetice sunt reduse.
Este posibilă reducerea efectului tonic al medicamentelor anticolinergice asupra mușchii netezi sub
influența papaverinei.
Posibilă scăderea activității antispastice a papaverinei sub influența morfinei.
Cu toate acestea, papaverina este utilizată cu morfină pentru a reduce efectul spasmogen al celui din
urmă. Există dovezi ale dezvoltării hepatitei atunci când este administrat împreună cu furadonina.
La administrarea combinată a preparatelor de rezerpină cu papaverină efectul antihipertensiv este
sporit.
Când este combinat cu antidepresive efectul hipotensiv poate fi sporit.
La pacienții cu sindrom coronarian acut, care au primit morfină, au observat o întârziere și o scădere
a efectului terapiei antiplachetare orale cu inhibitori P2Y12 (ex. prasugrel, clopidogrel, ticagrelor).
Această interacțiune poate fi asociată cu scăderea motilității gastro-intestinale și a altor opioide.
Semnificația clinică a acestei interacțiuni este necunoscută, dar datele indică o reducere potențială a
eficacității inhibitorilor P2Y12 la pacienți care le-a utilizat simultan cu morfina (vezi pct. 4.4.).
Pentru pacienții cu sindrom coronarian acut, pentru care este imposibil să fie anulată morfina și
pentru care inhibarea rapidă a P2Y12 este considerată critică, administrarea un inhibitor parenteral
P2Y12 poate fi potrivit.

Sarcina,alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi
gravidă, adresaţi-vă medicul sau farmacistul pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament.
Nu se administrează în timpul sarcinii şi perioadei de alăptare.
Dacă ați utilizat analgezice opioide în timpul sarcinii, starea nou-născutului trebuie monitorizat
pentru apariția simptomelor de sevraj neonatal.
Medicamentul poate săvă reducă fertilitatea.