Fișă tehnică · Neoflazon 150 mg, capsule

Doze

Adulți

Doză unică de 150 mg

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici

Dozele se vor ajusta după funcţia renală (vezi pct. “Pacienţi cu insuficienţă renală”).

Dacă nu este insuficiență renală, doza obisnuită ar putea fi recomandată.

Insuficiență renală

Fluconazolul este excretat predominant prin urină ca substanță activă nemodificată Nu sunt necesare ajustări în cazul administrării dozei unică.

Insuficiență hepatică

Prin urmare, sunt disponibile date limitate la pacienții cu insuficiență hepatică fluconazolul trebuie administrat cu prudență la pacienții cu disfuncție hepatică

Copii

Siguranța și eficacitatea în tratamentul candidozei genitale la copii nu a fost stabilit. Datele actuale disponibile pentru alte indicații la copii sunt descrise în secțiune. Dacă tratamentul este important pentru adolescenți (de la 12 la 17 ani), se va administra doze indicate pentru adulți.

Mod de administrare

Capsulele trebuie înghițite întregi, administrarea nu depinde de aportul de alimente Medicul trebuie să prescrie cea mai adecvată formă farmaceutică și concentrație în funcție de vârstă, greutate și doză. Capsulele nu sunt destinate pentru utilizare la sugari și copii mici. Sunt disponibile formulări lichide orale de fluconazol, care sunt mai potrivite pentru această populație.

cu alte medicamente ți alte forme de interacțiuni.
Sistemul hepato-biliar
Fluconazolul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu disfuncţie hepatică.
Tratamentul cu fluconazol a fost asociat cu rare cazuri de toxicitate hepatică severă, uneori letală, în
special la pacienţi cu afecţiuni de fond grave. În aceste cazuri de hepatotoxicitate asociată
tratamentului cu fluconazol, nu s-a observat nicio relaţie evidentă cu doza zilnică totală, cu durata
tratamentului, cu sexul sau cu vârsta pacienţilor. Hepatotoxicitatea fluconazolului, în general, a fost
reversibilă la întreruperea tratamentului.
Dacă în timpul tratamentului cu fluconazol sunt depistate teste funcționale hepatice anormale în acești
pacienți trebuie monitorizat amănunțit pentru a verifica prezența afecțiunilor hepatice mai grave.
Pacientul vor fi informați referitor la simptomele în caz de efecte negative asupra ficatului (astenie ,
anorexie, greață persistentă, vomă și icter).Tratamentul cu fluconazol se va întrerupe imediat și
pacientul va consulta medicul.
Aparat cardio-vascular
Tratamentul cu anumiţi derivaţi azolici, inclusiv cu fluconazol, a fost asociat cu prelungirea
electrocardiografică a intervalului QT. Fluconazolul determină prelungirea intervalului QT prin
inhibarea potențialului canalului de potasiu (Ikr). Prelungirea intervalului QT cauzat de alte
medicamente (cum ar fi amiodarona) poate fi amplificată prin inhibarea citocromului P450 (CYP)
3A4.
În cadrul activităţii de supraveghere după punerea pe piaţă, au fost raportate foarte rar cazuri de
prelungire a intervalului QT şi torsadă a vârfurilor la pacienţi cărora li s-a administrat fluconazol.
Aceşti pacienţi erau în evidenţele medicale cu afecţiuni grave, cu factori multipli de risc, precum
afecţiuni cardiace organice, dezechilibre eletrolitice şi medicaţie concomitentă cu potenţial iatrogen.

Pacienții cu hipokaliemie și insuficiență cardiacă avansată prezintă un risc crescut de apariție a
aritmiilor ventriculare care pun viața în pericol și a torsadei vârfurilor.
La pacienţii cu astfel de afecţiuni predispozante la tulburări de ritm cardiac, se recomandă
administrarea cu prudenţă a fluconazolului. Este contraindicată administrarea concomitentă a altor
medicamente care alungesc intervalul QT şi care sunt metabolizate pe calea izoenzimei CYP 3A4 a
citocromului P450 (vezi pct. 4.3 şi 4.5).
Halofantrină
S-a demonstrat că halofantrina administrată în dozele terapeutice recomandate prelungeşte intervalul
QTc şi este substrat pentru CYP3A4. Prin urmare, nu se recomandă administrarea concomitentă de
fluconazol şi halofantrină (vezi pct. 4.5).
Reacţii adverse cutanate
Unii pacienţi au dezvoltat rar, în timpul tratamentului cu fluconazol, reacţii cutanate exfoliative, cum
ar fi sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică. Pacienţii cu SIDA prezintă o tendinţă
mai crescută la reacţii cutanate severe la multe medicamente. Dacă apare erupţie cutanată tranzitorie
atribuită fluconazolului, la un pacient tratat pentru o infecţie fungică superficială, se va întrerupe
tratamentul cu fluconazol. Dacă pacienţii cu infecţii fungice invazive sau sistemice dezvoltă erupţie
cutanată tranzitorie, vor fi monitorizaţi cu atenţie şi în cazul apariţiei leziunilor buloase sau a
eritemului polimorf, tratamentul cu fluconazol va fi întrerupt.
A fost raportată reacția medicamentului cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS).
Hipersensibilitate
Au fost raportate cazuri rare de şoc anafilactic (vezi pct. 4.3).
Citocromul P450
Fluconazolul este un inhibitor potent al CYP2C9 şi un inhibitor moderat al CYP3A4. Fluconazolul
este, de asemenea, un inhibitor al CYP2C19. Se recomandă monitorizarea pacienţilor aflaţi în
tratament cu fluconazol, care sunt trataţi concomitent cu medicamente cu indice terapeutic mic,
metabolizate pe calea CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
Terfenadină
În cazul administrării concomitente de fluconazol în doze mai mici de 400 mg pe zi şi terfenadină,
pacienţii trebuie monitorizaţi atent (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.5).
Candidoză
Studiile au arătat o prevalență crescută a infecțiilor cu specii de Candida altele decât C. albicans.
Acestea sunt adesea rezistente în mod inerent (de exemplu, C. krusei și C. auris) sau prezintă
sensibilitate redusă la fluconazol (C. glabrata). Asemenea infecții pot necesita tratament antifungic
alternativ secundar eșecului terapeutic. Prin urmare, cei care prescriu sunt sfătuiți să ia în considerare
prevalența rezistenței la fluconazol a diferitelor specii de Candida.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente este contraindicată:
Cisapridă
La pacienţii la care s-au administrat concomitent fluconazol şi cisapridă au fost raportate cazuri de
evenimente cardiace, inclusiv torsada vârfurilor. Într-un studiu controlat, administrarea de fluconazol
în doză de 200 mg o dată pe zi, concomitent cu cisapridă în doză de 20 mg de patru ori pe zi a
determinat o creştere semnificativă a concentraţiei plasmatice a cisapridei şi prelungirea intervalului
QTc. Tratamentul concomitent cu fluconazol şi cisapridă este contraindicat.
Terfenadină
S-au desfăşurat studii de interacţiune datorită apariţiei unor aritmii grave, secundare prelungirii
intervalului QTc la pacienţi care erau în tratament cu azoli antifungici şi concomitent utilizau
terfenadină.

Într-un studiu în care s-a administrat fluconazol în doză zilnică de 200 mg nu s-a observat prelungirea
intervalului QTc. Într-un alt studiu în care s-a administrat fluconazol în doze zilnice de 400 mg şi 800
mg s-a demonstrat că administrarea concomitentă de terfenadină şi fluconazol în doze de 400 mg pe
zi sau mai mari, determină creşterea semnificativă a concentraţiei plasmatice a terfenadinei. Este
contraindicată folosirea concomitentă de fluconazol, în doze de 400 mg sau mai mari, cu terfenadină.
Administrarea concomitentă de fluconazol în doze zilnice mai mici de 400 mg şi terfenadină trebuie
monitorizată cu atenţie.
Astemizol
Administrarea concomitentă de fluconazol şi astemizol poate determina scăderea clearance-ului
astemizolului. Creşterea concentraţiei plasmatice a astemizolului rezultată poate determina
prelungirea intervalului QT şi apariţia, în cazuri rare, a torsadei vârfurilor. Administrarea
concomitentă de fluconazol şi astemizol este contraindicată.
Pimozidă
Deşi nu s-au desfăşurat studii in vitro sau in vivo, administrarea concomitentă de fluconazol şi
pimozidă poate determina inhibarea metabolizării pimozidei. Creşterea concentraţiei plasmatice a
pimozidei poate determina prelungirea intervalului QT şi, în cazuri rare, apariţia torsadei vârfurilor.
Administrarea concomitentă de fluconazol şi pimozidă este contraindicată.
Chinidină
Deşi nu s-au desfăşurat studii in vitro sau in vivo, administrarea concomitentă de fluconazol şi
chinidină poate determina inhibarea metabolizării chinidinei. Tratamentul cu chinidină a fost asociat
cu prelungirea intervalului QT şi, în cazuri rare, cu apariţia torsadei vârfurilor. Administrarea
concomitentă de fluconazol şi chinidină este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Eritromicină
Administrarea concomitentă de fluconazol şi eritromicină poate creşte riscul apariţiei cardiotoxicităţii
(prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor) şi poate conduce la moarte subită de origine cardiacă.
Administrarea concomitentă de fluconazol şi eritromicină trebuie evitată.
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente nu este recomandată:
Halofantrină
Fluconazolul poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a halofantrinei, datorită efectului
inhibitor asupra CYP3A4. Administrarea concomitentă de fluconazol şi halofantrină poate creşte
riscul apariţiei cardiotoxicităţii (prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor) şi poate conduce la
moarte subită de origine cardiacă. Tratamentul concomitent trebuie evitat (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente necesită precauții:
Amiodaronă
Administrarea concomitentă a fluconazolului și amiodaronei poate determina prelungirea intervalului
QT. De aceea, este necesară precauție la administrarea concomitentă a acetor medicamente, mai ales
în cazul dozelor mari de fluconazol (800 mg).
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente necesită ajustarea dozei şi precauţie:
Hidroclorotiazidă
Într-un studiu clinic de interacțiune farmacocinetică la voluntari sănătoși la care s-a administrat
fluconazol, administrarea concomitentă de hidroclorotiazidă în doze multiple a determinat creșterea

concentrațiilor plasmatice de fluconazole cu 40%. Această creștere nu ar trebui să necesite
modificarea dozelor de fluconazol la pacienții la care se administrează concomitent diuretice.
Rifampicină
Administrarea concomitentă de fluconazol şi rifampicină a determinat o scădere cu 25% a ASC şi o
scădere cu 20% a timpului de înjumătăţire plasmatică ale fluconazolului.
În cazul tratamentului concomitent cu rifampicină, trebuie luată în considerare creşterea dozei de
fluconazol.
Studiile de interacțiune au arătat că, atunci când fluconazolul oral este administrat concomitent cu
alimente, cimetidină, antiacide sau după iradiere totală a corpului pentru transplant de măduvă osoasă,
nu are loc o afectare semnificativă clinic a absorbției fluconazolului.
Efectul fluconazolului asupra altor medicamente
Fluconazolul este un inhibitor moderat al izoenzimelor 2C9 și 3A4 ale citocromului P450 (CYP).
Fluconazolul este, de asemenea, un puternic inhibitor al izozimului CYP2C19. În plus față de
interacțiunile observate / documentate menționate mai jos, există riscul creșterii concentrației
plasmatice a altor compuși metabolizați de CYP2C9, CYP2C19 și CYP3A4, administrat concomitent
cu fluconazol. Prin urmare, trebuie folosită precauție atunci când se utilizează aceste combinații și
pacienții trebuie monitorizați cu atenție. Efectul de inhibare enzimatică determinat de fluconazol
persistă 4-5 zile după întreruperea tratamentului cu fluconazol datorită timpului lung de înjumătăţire
plasmatică al acestuia (vezi pct. 4.3).
Alfentanil
În timpul tratamentulului concomitent cu fluconazol (400 mg) şi alfentanil administrat pe cale
intravenoasă (20 µg/kg) la voluntari sănătoşi, ASC10 a alfentanilului a crescut de 2 ori, probabil prin
inhibarea CYP3A4. Poate fi necesară ajustarea dozei de alfentanil.
Amitriptilină, nortriptilină
Fluconazolul potenţează efectul amitriptilinei şi nortriptilinei. Trebuie luată în considerare
determinarea concentraţiilor plasmatice ale 5-nortriptilinei şi/sau S-amitriptilinei la începutul
tratamentului concomitent şi apoi după o săptămână. Poate fi necesară ajustarea dozei de
amitriptilină/nortriptilină.
Amfotericină B
Administrarea concomitentă de fluconazol şi amfotericină B la şoareci infectaţi, cu imunitate normală
şi deprimată, a determinat: potenţarea uşoară a efectului antifungic în cazul infecţiilor sistemice cu
C. albicans, nicio interacţiune în cazul infecţiei intracraniene cu Cryptococcus neoformans
şiantagonizarea acţiunii celor două medicamente în infecţia sistemică cu A. fumigatus. Nu se cunoaşte
semnificaţia clinică a rezultatelor obţinute în aceste studii.
Anticoagulante
În experiența de după punerea pe piață, ca și în cazul altor antifungice azolice, au fost raportate
evenimente de sângerare (vânătăi, epistaxis, sângerări gastrointestinale, hematurie și melenă), în
asociere cu creșteri ale timpului de protrombină la pacienții cărora li se administrează fluconazol
concomitent cu warfarină. În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol și warfarină, timpul de
protrombină a fost prelungit de până la 2 ori, probabil datorită inhibării metabolismului warfarinei
prin CYP2C9. La pacienții cărora li se administrează anticoagulante de tip cumarină sau
anticoagulante de indanedion concomitent cu fluconazol, timpul de protrombină trebuie monitorizat
cu atenție. Poate fi necesară ajustarea dozei de anticoagulant.
Benzodiazepine (cu durată scurtă de acţiune), de exemplu: midazolam, triazolam

În urma administării orale de midazolam, fluconazolul a determinat creşterea substanţială a
concentraţiilor acestuia, şi a efectelor sale psihomotorii. Administrarea concomitentă de fluconazol
în doză de 200 mg şi de midazolam în doză de 7,5 mg pe cale orală a determinat creşterea de 3,7 ori
a ASC şi de 2,2 ori a timpului de înjumătăţire plasmatică al midazolamului. Administrarea
concomitentă de fluconazol în doză zilnică de 200 mg şi de triazolam în doză de 0,25 mg pe cale orală
a determinat creşterea de 4,4 ori a ASC şi de 2,3 ori a timpului de înjumătăţire plasmatică al
triazolamului. Dacă este necesar tratamentul concomitent cu benzodiazepine la pacienţii trataţi cu
fluconazol, trebuie luată în considerare reducerea dozelor de benzodiazepine, iar pacienţii trebuie
atent supravegheaţi.
Carbamazepină
Fluconazolul inhibă metabolizarea carbamazepinei, fiind observată o creştere cu 30% a
concentraţiilor serice ale carbamazepinei. Există riscul apariţiei toxicităţii carbamazepinei. Poate fi
necesară ajustarea dozei de carbamazepină în funcţie de valorile concentraţie/efect.
Blocante ale canalelor de calciu
Anumite blocante ale canalelor de calciu (nifedipină, isradipină, amlodipină verapamil şi felodipină)
sunt metabolizate pe calea CYP3A4. Fluconazolul poate creşte expunerea sistemică a blocantelor
canalelor de calciu. Este recomandată monitorizarea frecventă a reacţiilor adverse.
Celecoxib
În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol (200 mg pe zi) şi celecoxib (200 mg), Cmax şi
ASC ale celecoxibului au crescut cu 68% şi, respectiv, cu 134%. În cazul tratamentului asociat cu
fluconazol, poate fi necesară doar jumătate din doza de celecoxib.
Ciclofosfamidă
Tratamentul asociat cu ciclofosfamidă şi fluconazol determină creşterea bilirubinei serice şi a
creatininei serice. Cele două medicamente pot fi administrare concomitent dacă se acordă atenţie
deosebită riscului de creştere a concentraţiilor bilirubinei serice şi a creatininei serice.
Fentanil
A fost raportat un caz letal, posibil datorat unei interacţiuni între fentanil şi fluconazol. Mai mult,
într-un studiu randomizat, încrucișat la voluntari sănătoși, s-a demonstrat că fluconazolul a determinat
întârzierea semnificativă a eliminării fentanilului. Concentraţii crescute de fentanil pot determina
apariţia deprimării respiratorii. Poate fi necesară ajustarea dozei de fentanil.
Inhibitori de HMG CoA reductază
Riscul de miopatie și rabdomioliză crește atunci când fluconazolul este administrat concomitent cu
inhibitori de HMG-CoA reductază metabolizați prin CYP3A4, cum ar fi atorvastatina și simvastatina,
sau prin CYP2C9, cum ar fi fluvastatina. Dacă este necesară o terapie concomitentă, pacientul trebuie
observat pentru simptome de miopatie și rabdomioliză, iar creatinin kinaza trebuie monitorizată.
Inhibitorii HMG-CoA reductazei trebuie întrerupți dacă se observă o creștere semnificativă a
creatinin kinazei sau este diagnosticatăsau se suspectează miopatie / rabdomioliză.
Ibrutinib
Inhibitorii moderați ai CYP3A4, cum ar fi fluconazolul, cresc concentrațiile plasmatice de ibrutinib
și pot crește riscul de toxicitate. Dacă combinația nu poate fi evitată, reduceți doza de ibrutinib la 280
mg o dată pe zi (două capsule) pe durata utilizării inhibitorului și asigurați o monitorizare clinică
atentă.
Ivacaftor
Administrarea concomitentă cu ivacaftor, un potenţator al proteinei reglatoare a conductanţei
transmembranare din fibroza chistică (CFTR), a crescut expunerea la ivacaftor de 3 ori şi la
hidroximetil1-ivacaftor (M1) de 1,9 ori. La pacienţii cărora li se administrează concomitent inhibitori

moderaţi ai CYP3A, cum sunt fluconazol şi eritromicină se recomandă reducerea dozei de ivacaftor
la 150 mg, o dată pe zi.
Olaparib
Inhibitori moderați ai CYP3A4, cum ar fi fluconazolul, cresc concentrațiile plasmatice ale
olaparibului; nu se recomandă utilizarea concomitentă. Dacă combinația nu poate fi evitată, limitați
doza de olaparib la 200 mg de două ori pe zi.
Medicamente imunosupresoare (de exemplu ciclosporină, everolimus, sirolimus şi tacrolimus)
Ciclosporină
Fluconazolul determină creşterea semnificativă a concentraţiei plasmatice şi a ASC ale ciclosporinei.
În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol în doză de 200 mg pe zi şi ciclosporină (2,7 mg/kg
şi zi), ASC a ciclosporinei a crescut de 1,8 ori. Această asociere se poate utiliza dacă se reduce doza
de ciclosporină în funcţie de concentraţia plasmatică a ciclosporinei.
Everolimus
Deşi nu s-au desfăşurat studii in vivo sau in vitro, fluconazolul poate creşte concentraţia plasmatică
a everolimusului prin inhibarea CYP3A4.
Sirolimus
Fluconazolul creşte concentraţia plasmatică a sirolimusului, probabil prin inhibarea metabolizării
sirolimusului pe calea CYP3A4 şi glicoproteinei P. Această asociere se poate utiliza dacă se ajustează
doza de sirolimus în funcţie de raportul efect/concentraţie plasmatică.
Tacrolimus
Fluconazolul poate determina creşterea cu până la 5 ori a concentraţiei plasmatice a tacrolimusului
administrat pe cale orală deoarece inhibă metabolizarea acestuia pe calea CYPA34 la nivel intestinal.
Nu au fost observate modificări farmacocinetice semnificative în cazul administrării tacrolimusului
pe cale intravenoasă. Concentraţii plasmatice crescute de tacrolimus au fost asociate cu
nefrotoxicitate. Se recomandă scăderea dozei orale de tacrolimus în funcţie de concentraţia
plasmatică.
Losartan
Fluconazolul inhibă metabolizarea losartanului la metabolitul său activ (E-31 74), principalul
responsabil de blocarea receptorilor angiotensinei II care apare în timpul tratamentului cu losartan.
Se recomandă monitorizarea continuă a tensiunii arteriale.
Metadonă
Fluconazolul poate determina creşterea concentraţiei serice a metadonei. Poate fi necesară ajustarea
dozei de metadonă.
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene
Administrarea concomitentă de fluconazol şi flurbiprofen a determinat creşterea cu 23%, respectiv
cu 81% a C maxşi ASC ale flurbiprofenului comparativ cu administrarea doar a flurbiprofenului. În
mod asemănător, administrarea concomitentă de fluconazol şi ibuprofen racemic (400 mg) a
determinat creşterea cu 15%, respectiv cu 82% a C max şi ASC ale izomerului activ din punct de
vedere farmacologic [S-(+)-ibuprofen] comparativ cu administrarea doar a ibuprofenului racemic.
Deşi nu s-a studiat în mod specific, fluconazolul poate determina creşterea expunerii sistemice a altor
AINS metabolizate pe calea CYP2C9 (de exemplu naproxen, lornoxicam, meloxicam, diclofenac).
Este recomandată monitorizarea frecventă a reacţiilor adverse şi a toxicităţii AINS. Poate fi necesară
ajustarea dozelor AINS.
Fenitoină

Fluconazolul inhibă metabolizarea hepatică a fenitoinei. Administrarea concomitentă repetată de 200
mg fluconazol şi 250 mg fenitoină pe cale intravenoasă a determinat creşterea cu 75% a ASC 24 şi cu
128% a C min ale fenitoinei. În cazul administrării concomitente, pentru evitarea intoxicaţiei cu
fenitoină, trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a fenitoinei
Prednison
A fost raportat cazul unui pacient cu transplant hepatic tratat cu prednison care a dezvoltat insuficienţă
acută corticosuprarenaliană la întreruperea unui tratament cu fluconazol cu durată de 3 luni. Oprirea
administrării fluconazolului a determinat, probabil, o creştere a activităţii CYP3A4 şi creşterea
metabolizării prednisonului. La întreruperea administrării fluconazolului, pacienţii care urmează
tratament de lungă durată cu fluconazol şi prednison trebuie monitorizaţi atent pentru apariţia
semnelor de insuficienţă corticosuprerenaliană.
Rifabutină
Fluconazolul creşte concentraţia plasmatică a rifabutinei, determinând creşterea ASC a rifabutinei cu
până la 80%. În cazul administrării concomitente de fluconazol şi rifabutină au fost raportate cazuri
de uveită. În cazul tratamentului asociat, trebuie monitorizate simptomele de apariţie a toxicităţii
rifabutinei.
Saquinavir
Fluconazolul determină creşterea cu aproximativ 50% a ASC şi aproximativ 55% a C max datorită
inhibării metabolizării hepatice a saquinavirului pe calea CYP3A4 şi inhibării glicoproteinei P. Nu sa studiat interacţiunea cu saquinavir/ritonavir, care poate fi mai însemnată. Poate fi necesară ajustarea
dozei de saquinavir.
Sulfonilureice
S-a demonstrat că fluconazolul prelungeşte timpul de înjumătăţire plasmatică al sulfonilureicelor
orale (de exemplu clorpropamidă, glibenclamidă, glipizidă, tolbutamidă) administrate concomitent,
la voluntarii sănătoşi.
În timpul administrării concomitente se recomandă monitorizarea frecventă a glicemiei şi scăderea
corespunzătoare a dozei de sulfoniluree.
Teofilină
Într-un studiu de interacţiune placebo-controlat, administrarea a 200 mg fluconazol timp de 14 zile a
avut ca rezultat scăderea cu 18% a clearance-ului plasmatic mediu al teofilinei. Pacienţii trataţi cu
doze mari de teofilină sau la care din alte motive există un risc crescut de toxicitate la teofilină, trebuie
supravegheaţi pentru a evidenţia semnele de toxicitate în timpul tratamentului concomitent cu
fluconazol. Terapia trebuie realizată modificată corespunzător, dacă aceste semne apar.
Tofacitinib: Expunerea la tofacitinib este crescută atunci când tofacitinibul este administrat
concomitent cu medicamente care au ca rezultat atât inhibarea moderată a CYP3A4, cât și inhibarea
puternică a CYP2C19 (de exemplu, fluconazol). Prin urmare, se recomandă reducerea dozei de
tofacitinib la 5 mg o dată pe zi când este combinată cu aceste medicamente.
Tolvaptan
Expunerea la tolvaptan este semnificativ crescută (200% în ASC; 80% în Cmax) când tolvaptan, este
administrat concomitent cu fluconazol, un inhibitor moderat al CYP3A4, cu risc de creștere
semnificativă a reacții adverse deosebit de semnificative diureză, deshidratare și disfunctie renală
acută. În cazul utilizării concomitente, doza de tolvaptan trebuie redusă și pacientul trebuie să fie
monitorizat frecvent pentru orice reacții adverse asociate cu tolvaptan.
Alcaloizi din Vinca

Deşi nu există studii derulate, fluconazolul poate creşte concentraţia plasmatică a alcaloizilor din
Vinca (de exemplu vincristină şi vinblastină) şi poate determina apariţia neurotoxicităţii, posibil prin
inhibarea CYP3A4.
Vitamina A
A fost raportat cazul unui pacient care a urmat tratament asociat cu acid all-trans retinoic (o formă
acidă a vitaminei A) şi fluconazol şi a prezentat reacţii adverse la nivelul SNC sub forma
pseudotumorii cerebri, care au dispărut după întreruperea tratamentului cu fluconazol. Această
asociere se poate utiliza dar trebuie avută în vedere incidenţa reacţiilor adverse la nivelul SNC.
Voriconazol (inhibitor al CYP2C9 şi CYP3A4)
Administrarea concomitentă a voriconazolului pe cale orală (400 mg la 12 ore în prima zi, urmată de
200 mg la 12 ore timp de 2,5 zile) şi a fluconazolului pe cale orală (400 mg pe zi în prima zi, urmată
de 200 mg la 24 de ore, timp de 4 zile) la 8 voluntari sănătoşi de sex masculin a determinat creşterea
C max şi a ASCτ a voriconazolului cu o medie de 57% (90% IÎ: 20%, 107%), respectiv 79% (90%
IÎ: 40%, 128%). Nu au fost stabilite dozele mai mici şi/sau frecvenţa mai mică a administrării
voriconazolului şi fluconazolului care să elimine acest efect. Se recomandă monitorizarea reacţiilor
adverse asociate voriconazolului dacă voriconazolul se administrează după fluconazol.
Zidovudină
Fluconazolul determină creşterea cu 84% a C max, respectiv cu 74% a ASC ale zidovudinei, datorită
unei scăderi cu aproximativ 45% a clearance-ului zidovudinei administrată pe cale orală. Tratamentul
asociat cu fluconazol a determinat, de asemenea, prelungirea timpului de înjumătăţire plasmatică al
zidovudinei cu aproximativ 128%. În cazul administrării concomitente, se recomandă monitorizarea
pacienţilor pentru a observa din timp apariţia eventualelor reacţii adverse caracteristice zidovudinei.
Se poate lua în considerare reducerea dozei de zidovudină.
Azitromicină
Într-un studiu deschis, randomizat, triplu încrucişat la 18 subiecţi sănătoşi s-a evaluat efectul
administrării unei doze orale unice de 1200 mg azitromicină asupra farmacocineticii fluconazolului
administrat pe cale orală în doză unică de 800 mg, precum şi efectul fluconazolului asupra
farmacocineticii azitromicinei. Nu au existat interacţiuni farmacocinetice semnificative între
fluconazol şi azitromicină.
Contraceptive orale
Au fost efectuate două studii de farmacocinetică, în care s-au administrat un contraceptiv oral
combinat concomitent cu doze multiple de fluconazol. Nu s-au constatat efecte relevante asupra
concentraţiilor ambilor hormoni în studiul cu 50 mg fluconazol, în timp ce la 200 mg/zi, ASC ale
etinilestradiolului şi levonorgestrelului au crescut cu 40%, şi respectiv, cu 24%. În concluzie, este
puţin probabil ca administrări repetate de fluconazol, în aceste doze, să aibă vreun efect asupra
eficacităţii contraceptivelor combinate orale.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţivă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Nu trebuie să luați Neoflazon dacă sunteți gravidă, credeți că ați putea fi gravidă, încercați să
rămâneți gravidă sau alăptați, cu excepția cazului în care medicul dumneavoastră v-a spus să o
faceți.
Fluconazolul luat în timpul primului trimestru de sarcină poate crește riscul de avort spontan.
Fluconazolul luat în doze reduse în timpul primului trimestru de sarcină poate crește ușor riscul ca
un copil să se nască având defecte congenitale care afectează oasele și/sau mușchii.
Puteţi continua să alăptaţi după ce aţi luat o singură doză de Neoflazon de 150 mg.
Nu trebuie să alăptaţi dacă luaţi o doză repetată de Neoflazon.