Fișă tehnică · Mycosyst® 100 mg, capsule

Doze

Doza de fluconazol trebuie stabilită în funcţie de natura şi severitatea infecţiei fungice. Tratamentul infecţiilor care necesită administrarea unor doze multiple trebuie continuat, până în momentul în care parametrii clinici sau rezultatele investigaţiilor de laborator demonstrează faptul că infecţia fungică activă a fost oprită. O perioadă de tratament insuficientă poate duce la recidiva infecţiei active.

Adulţi

mm3.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

Dozele se vor ajusta după funcţia renală (vezi pct. “Pacienţi cu insuficienţă renală”). În cazul în care nu există dovezi de insuficiență renală, trebuie adoptate recomandări de doze normale.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Fluconazolul se elimină în preponderent pe cale renală sub formă nemodificată.

Nu sunt necesare modificări ale dozelor în cazul tratamentului cu doză unică.

La pacienţii cu insuficienţă renală (inclusiv copii şi adolescenţi) la care se administrează doze multiple de fluconazol, poate fi administrată doza iniţială de încărcare de 50 mg până la 400 mg, bazată pe doza zilnică recomandată conform indicaţiilor terapeutice. După această doză iniţială de încărcare, dozele zilnice, conform indicaţiilor terapeutice, vor urma indicaţiile din tabel:

În cazul pacienţilor care efectuează hemodializă, se administrează 100% din doza recomandată după fiecare şedintă de hemodializă; în zilele în care nu se efectuează dializă, se administrează doze reduse, corespunzătoare clearance-ului creatininei.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Nu sunt disponibile date suficiente privind pacienţii cu insuficienţă hepatică, prin urmare fluconazolul trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8).

Populația pediatrică

La populația pediatrică nu trebuie depășită o doză maximă de 400 mg pe zi.

Similar altor infecţii asemănătoare la adulţi, durata tratamentului este în funcţie de răspunsul clinic şi micologic. Mycosyst se administrează o dată pe zi.

Pentru pacienții pediatrici cu afecţiuni renale, vezi dozele recomandate la pct. „Pacienţi cu insuficienţă renală”. Farmacocinetica fluconazolului nu a fost studiată la copii şi adolescenţi cu insuficienţă renală (pentru “Nounăscuţi la termen” care, frecvent, prezintă imaturitate renală primară, vezi mai jos).

Sugari, copii mici şi copii (cu vârstă cuprinsă între 28 de zile şi 11 ani):

Copii și adolescenţi (cu vârstă cuprinsă între 12 şi 17 ani):

În funcţie de greutate şi dezvoltarea la pubertate, medicul va stabili schema de administrare corespunzătoare (cea pentru adulţi sau cea pentru copii). Din datele clinice s-a observat un clearance mai mare al fluconazolului la copii faţă de adulţi. Doze de 100, 200 şi 400 mg la adulţi corespund la doze de 3, 6 şi 12 mg/kg la copii pentru a obține efecte sistemice comparabile.

Siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite în indicaţia candidozei genitale. Datele privind siguranţa disponibile în prezent pentru alte indicaţii la copii şi adolescenţi sunt prezentate la pct. 4.8. Dacă este absolut necesar tratamentul candidozei genitale la copii și adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani), trebuie utilizate aceleaşi doze ca în cazul adulţilor.

Nou-născuţi la termen (0 până la 27 de zile):

Fluconazolul se excretă mai lent la nou-născuţi. Există un număr mic de date farmacocinetice care susţin această posologie la nou-născuţii la termen (vezi pct. 5.2).

Mod de administrare

Administrare orală.

Capsulele trebuie înghiţite întregi şi independent de momentul alimentar.

Fluconazolul poate fi administrat atât pe cale orală, cât și în perfuzie intravenoasă (soluție perfuzabilă), alegerea căii de administrare depinzând de starea clinică a pacientului. La trecerea de la calea intravenoasă la cea orală sau invers, nu este necesară modificarea dozei zilnice.

Medicul trebuie să prescrie cea mai adecvată formă farmaceutică și concentrație în funcție de vârstă, greutate și doză. Capsula nu este o formă farmaceutică adecvată pentru utilizare la sugari și copii mici. Formele lichide orale disponibile de fluconazol sunt mai potrivite pentru această grupă de pacienți.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente este contraindicată:
Cisapridă: La pacienţii la care s-au administrat concomitent fluconazol şi cisapridă au fost
raportate cazuri de reacţii adverse cardiovasculare, inclusiv torsada vârfurilor. Într-un studiu
controlat, administrarea de fluconazol în doză de 200 mg o dată pe zi, concomitent cu cisapridă în
doză de 20 mg de patru ori pe zi a determinat o creştere semnificativă a concentraţiei plasmatice a
cisapridei şi prelungirea intervalului QTc. Tratamentul asociat cu fluconazol şi cisapridă este
contraindicat (vezi pct. 4.3).
Terfenadină: S-au desfăşurat studii de interacţiune datorită apariţiei unor aritmii grave, secundare
alungirii intervalului QTc la pacienţi care erau în tratament cu azoli antifungici şi concomitent
utilizau terfenadină. Într-un studiu în care s-a administrat fluconazol în doză zilnică de 200 mg nu
s-a observat alungirea intervalului QTc. Într-un alt studiu în care s-a administrat fluconazol în doze

zilnice de 400 mg şi 800 mg s-a demonstrat că administrarea concomitentă de terfenadină şi
fluconazol în doze de 400 mg pe zi sau mai mari, determină creşterea semnificativă a concentraţiei
plasmatice a terfenadinei. Este contraindicată folosirea concomitentă de fluconazol, în doze de 400
mg sau mai mari (vezi pct. 4.3), cu terfenadină. Administrarea concomitentă de fluconazol în doze
zilnice mai mici de 400 mg şi terfenadină trebuie monitorizată cu atenţie.
Astemizol: Administrarea concomitentă de fluconazol şi astemizol poate determina scăderea
clearance-ului astemizolului. Creşterea concentraţiei plasmatice a astemizolului rezultată poate
determina alungirea intervalului QT şi apariţia, în cazuri rare, a torsadei vârfurilor. Administrarea
concomitentă de fluconazol şi astemizol este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Pimozidă: Deşi nu s-au desfăşurat studii in vitro sau in vivo, administrarea concomitentă de
fluconazol şi pimozidă poate determina inhibarea metabolizării pimozidei. Creşterea concentraţiei
plasmatice a pimozidei poate determina alungirea intervalului QT şi, în cazuri rare, apariţia
torsadei vârfurilor. Administrarea concomitentă de fluconazol şi pimozidă este contraindicată
(vezi pct. 4.3).
Chinidină: Deşi nu s-au desfăşurat studii in vitro sau in vivo, administrarea concomitentă de
fluconazol şi chinidină poate determina inhibarea metabolizării chinidinei. Tratamentul cu
chinidină a fost asociat cu alungirea intervalului QT şi, în cazuri rare, cu apariţia torsadei
vârfurilor. Administrarea concomitentă de fluconazol şi chinidină este contraindicată (vezi pct.
4.3).
Eritromicină: Administrarea concomitentă de fluconazol şi eritromicină poate creşte riscul
apariţiei cardiotoxicităţii (alungirea intervalului QT, torsada vârfurilor) şi poate conduce la moarte
subită de origine cardiacă. Administrarea concomitentă de fluconazol şi eritromicină este
contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente nu este recomandată:
Halofantrină: Fluconazolul poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a halofantrinei,
datorită efectului inhibitor asupra CYP3A4. Administrarea concomitentă de fluconazol şi
halofantrină poate creşte riscul apariţiei cardiotoxicităţii (alungirea intervalului QT, torsada
vârfurilor) şi poate conduce la moarte subită de origine cardiacă. Tratamentul asociat trebuie evitat
(vezi pct. 4.4).
Administrare concomitentă cu următoarele medicamente care necestă o precauție sporită
Amiodaronă: Administrarea concomitentă a fluconazolului și amiodaronei poate determina
inhibarea metabolizării amiodaronei, în special la doze mari de fluconazol (800 mg). Utilizarea
amiodaronei a fost asociată cu prelungirea intervalului QT.
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente necesită precauţie şi ajustarea
dozelor:
Efectul altor medicamente asupra fluconazolului
Rifampicină: Administrarea concomitentă de fluconazol şi rifampicină a determinat o scădere cu
25% a ASC şi o scădere cu 20% a timpului de înjumătăţire plasmatică ale fluconazolului. În cazul
tratamentului asociat cu rifampicină, trebuie luată în considerare creşterea dozei de fluconazol.
Studii de interacţiune au arătat că absorbţia fluconazolului nu este afectată clinic semnificativ, în

cazul administrării concomitente cu alimente, cimetidină, antiacide sau în urma iradierii totale a
organismului pentru transplant de măduvă hematogenă.
Hidroclorotiazidă: Într-un studiu de interacțiune farmacocinetică, la voluntari sănătoși la care s-a
administrat fluconazole, administrarea concomitentă de hidroclorotiazidă în doze multiple a
determinat creșterea concentrațiilor plasmatice de fluconazol cu 40%. Această creștere nu ar trebui
să necesite modificarea dozelor de fluconazol la pacienții care se administrează concomitent
diuretice.
Efectul fluconazolului asupra altor medicamente
Fluconazolul este un inhibitor moderat al izoenzimelor 2C9 și 3A4 ale citocromului P450 (CYP).
Fluconazolul este, de asemenea, un inhibitor puternic al izoenzimei CYP2C19. În plus faţă de
interacţiunile observate/studiate menţionate mai jos, există riscul creşterii concentraţiei plasmatice
a altor compuşi metabolizaţi pe calea CYP2C9 şi CYP3A4, administraţi concomitent cu
fluconazolul. Prin urmare, este necesară prudenţă în cazul utilizării acestor asocieri iar pacienţii
trebuie atent monitorizaţi. Efectul de inhibare enzimatică determinat de fluconazol persistă 4-5 zile
după întreruperea tratamentului cu fluconazol datorită timpului lung de înjumătăţire al acestuia
(vezi pct. 4.3).
Abrocitinib: Fluconazol (inhibitor al CYP2C19, 2C9, 3A4) a crescut expunerea la fracția activă a
abrocitinib cu 155%. Dacă este administrat concomitent cu fluconazol, ajustați doza de abrocitinib
așa cum este indicat în informațiile de prescriere ale abrocitini
Alfentanil: În timpul tratamentulului concomitent cu fluconazol (400 mg) şi alfentanil administrat
pe cale intravenoasă (20 µg/kg) la voluntari sănătoşi, AUC10 a alfentanilului a crescut de 2 ori,
probabil prin inhibarea CYP3A4. Poate fi necesară ajustarea dozei de alfentanil.
Amitriptilină, nortriptilină: fluconazolul potenţează efectul amitriptilinei şi nortriptilinei. Trebuie
luată în considerare determinarea concentraţiilor plasmatice ale 5-nortriptilinei şi/sau Samitriptilinei la începutul tratamentului asociat şi apoi după o săptămână. Poate fi necesară
ajustarea dozei de amitriptilină/nortriptilină.
Amfotericină B: Administrarea concomitentă de fluconazol şi amfotericină B la şoareci infectaţi,
cu imunitate normală şi deprimată, a determinat: potenţarea uşoară a efectului antifungic în cazul
infecţiilor sistemice cu C. albicans, nicio interacţiune în cazul infecţiei intracraniene cu
Cryptococcus neoformans şi antagonizarea acţiunii celor două medicamente în infecţia sistemică cu
Aspergillus fumigatus. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a rezultatelor obţinute în aceste studii.
Anticoagulante: similar altor antifungice de tip azolic, după lansarea pe piaţă a produsului au fost
raportate evenimente hemoragice (hematoame, epistaxis, hemoragii gastrointestinale, hematurie şi
melenă) asociate cu creşterea timpului de protrombină, la pacienţii la care s-a administrat
fluconazol în asociere cu warfarina. În timpul tratamentului asociat cu fluconazol şi warfarină,
timpul de protrombină a crescut de până la două ori, probabil datorită inhibării metabolizării
warfarinei pe calea CYP2C9. Se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină la
pacienţii care primesc anticoagulante de tip cumarinic. Poate fi necesară ajustarea dozei de
warfarină.
Benzodiazepine (cu acţiune de scurtă durată), de exemplu midazolam, triazolam: În urma
administrării orale de midazolam, fluconazolul a determinat creşterea semnificativă a
concentraţiilor acestuia şi a efectelor sale psihomotorii. Administrarea concomitentă de fluconazol
în doză de 200 mg şi de midazolam în doză de 7,5 mg pe cale orală a determinat creşterea de 3,7

ori a ASC şi de 2,2 ori a timpului de înjumătăţire al midazolamului. Administrarea concomitentă
de fluconazol în doză zilnică de 200 mg şi de triazolam în doză de 0,25 mg pe cale orală a
determinat creşterea de 4,4 ori a ASC şi de 2,3 ori a timpului de înjumătăţire al triazolamului. Dacă
este necesar tratament concomitent cu benzodiazepine la pacienţii trataţi cu fluconazol, trebuie
luată în considerare reducerea dozelor de benzodiazepine iar pacienţii trebuie atent supravegheaţi.
Carbamazepină: fluconazolul inhibă metabolizarea carbamazepinei, fiind observată o creştere cu
30% a concentraţiilor serice ale carbamazepinei. Există riscul apariţiei toxicităţii carbamazepinei.
Poate fi necesară ajustarea dozei de carbamazepină în funcţie de valorile concentraţie/efect.
Blocante ale canalelor de calciu: anumite blocante ale canalelor de calciu (nifedipină, isradipină,
amlodipină verapamil şi felodipină) sunt metabolizate pe calea CYP3A4. Fluconazolul poate creşte
expunerea sistemică a blocantelor canalelor de calciu. Este recomandată monitorizarea frecventă
pentru detectarea reacţiilor adverse.
Celecoxib: în timpul tratamentului concomitent cu fluconazol (200 mg pe zi) şi celecoxib (200
mg), Cmax şi ASC ale celecoxibului au crescut cu 68% şi, respectiv, cu 134%. În cazul
tratamentului asociat cu fluconazol, poate fi necesară doar jumătate din doza de celecoxib.
Ciclofosfamidă: tratamentul asociat cu ciclofosfamidă şi fluconazol determină creşterea bilirubinei
serice şi a creatininei serice. Cele două medicamente pot fi administrare concomitent dacă se acordă
atenţie deosebită riscului de creştere a concentraţiilor bilirubinei serice şi a creatininei serice.
Fentanil: a fost raportat un caz letal, posibil datorat unei interacţiuni între fentanil şi fluconazol. În
plus, fluconazolul a determinat întârzierea semnificativă a eliminarii fentanilului la voluntari
sănătoşi. Concentraţii crescute de fentanil pot determina apariţia deprimării respiratorii. Pacienţii
trebuie monitorizaţi atent pentru eventualele simptome de deprimare respiratorie. Poate fi necesară
ajustarea dozei de fentanil.
Inhibitori de HMG CoA reductază: În cazul administrării concomitente de fluconazol şi inhibitori
de HMGCoA reductază metabolizaţi pe calea CYP3A4, precum atorvastatină şi simvastatină sau
pe calea CYP2C9, precum fluvastatină (metabolismul hepatic al statinei este scăzut), creşte riscul
apariţiei miopatiei şi rabdomiolizei (doză-dependent). Dacă tratamentul concomitent este necesar,
trebuie urmărită la pacient apariţia simptomelor de miopatie şi rabdomioliză şi trebuie monitorizată
concentraţia de creatinkinaza. Tratamentul cu inhibitori de HMG CoA reductază trebuie întrerupt
dacă se observă o creştere semnificativă a creatinkinazei sau dacă este diagnosticată sau se
suspectează apariţia miopatiei /rabdomiolizei.Reducerea dozei de inhibitori de HMG-CoA
reductază poate fi necesară conform informațiilor de prescriere ale statinelor
Ibrutinib: Inhibitorii moderați ai CYP3A4, cum ar fi fluconazolul, cresc concentrațiile plasmatice
de ibrutinib și pot crește riscul de toxicitate. Dacă combinația nu poate fi evitată, reduceți doza de
ibrutinib la 280 mg o dată pe zi (două capsule) pe durata utilizării inhibitorului și asigurați o
monitorizare clinică atentă.
Ivacaftor: (singur sau combinat cu medicamente din aceeași clasă terapeutică):Administrarea
concomitentă cu ivacaftor, un regulator potențial al conductanței transmembranare a fibrozei
chistice (CFTR), a crescut efectul ivacaftorului de 3 ori și efectul la hidroximetil-ivacaftor (M1)
de 1,9 ori. Reducerea dozei de ivacaftor (utilizat singur sau combinat) este necesară conform
informațiilor de prescriere ale ivacaftorului (utilizat singur sau combinat).
Olaparib: Inhibitorii moderati ai CYP3A4, precum fluconazolul, cresc concentratiile plasmatice
de olaparib; nu este recomandată utilizarea concomitentă. Dacă nu poate fi evitată combinația,

limitați doza de olaparib la 200 mg de două ori pe zi.
Medicamente imunosupersoare (de exemplu ciclosporină, everolimus, sirolimus şi tacrolimus):
Ciclosporină: Fluconazolul determină creşterea semnificativă a concentraţiei plasmatice şi a ASC
ale ciclosporinei. În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol în doză de 200 mg pe zi şi
ciclosporină (2,7 mg/kg pe zi), ASC a ciclosporinei a crescut de 1,8 ori. Această asociere se poate
utiliza dacă se reduce doza de ciclosporină în funcţie de concentraţia plasmatică a ciclosporinei.
Everolimus: deşi nu s-au desfăşurat studii in vivo sau in vitro, fluconazolul poate creşte concentraţia
plasmatică a everolimusului prin inhibarea CYP3A4.
Sirolimus: Fluconazolul creşte concentraţia plasmatică a sirolimusului, probabil prin inhibarea
metabolizării sirolimusului pe calea CYP3A4 şi glicoproteinei P. Această asociere se poate utiliza
dacă se ajustează doza de sirolimus în funcţie de raportul efect/concentraţie plasmatică.
Tacrolimus: fluconazolul poate determina creşterea cu până la 5 ori a concentraţiei plasmatice a
tacrolimusului administrat pe cale orală deoarece inhibă metabolismul acestuia pe calea CYPA34
la nivel intestinal. Nu au fost observate modificări farmacocinetice semnificative în cazul
administrării tacrolimusului pe cale intravenoasă. Concentraţii plasmatice crescute de tacrolimus
au fost asociate cu nefrotoxicitate. Se recomandă scăderea dozei orale de tacrolimus în funcţie de
concentraţia plasmatică.
Losartan: fluconazolul inhibă metabolizarea losartanului la metabolitul său activ (E-31 74),
principalul responsabil de blocarea receptorilor angiotensinei II care apare în timpul tratamentului
cu losartan. Se recomandă monitorizarea continuă a tensiunii arteriale.
Lurasidonă: Inhibitorii moderați ai CYP3A4 cum este fluconazolul, pot crește concetratia
plasmatică a lurasidonei. Dacă utilizarea concomitentă nu poate fi evitată, se reduce doza de
lurasidonă conform informațiilor de prescriere ale lurasidonei.
Metadonă: fluconazolul poate determina creşterea concentraţiei serice a metadonei. Poate fi
necesară ajustarea dozei de metadonă.
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene: Administrarea concomitentă de fluconazol şi
flurbiprofen a determinat creşterea cu 23%, respectiv cu 81% a Cmax şi ASC ale flurbiprofenului
comparativ cu administrarea doar a flurbiprofenului. În mod asemănător, administrarea
concomitentă de fluconazol şi ibuprofen racemic (400 mg) a determinat creşterea cu 15%, respectiv
cu 82% a Cmax şi ASC ale izomerului activ din punct de vedere farmacologic [S-(+)-ibuprofen]
comparativ cu administrarea doar a ibuprofenului racemic.
Deşi nu s-a studiat în mod specific, fluconazolul poate determina creşterea expunerii sistemice a
altor AINS metabolizate pe calea CYP2C9 (ex: naproxen, lornoxicam, meloxicam, diclofenac).
Este recomandată monitorizarea frecventă pentru depista reacţiilor adverse şi a toxicităţii AINS.
Poate fi necesară ajustarea dozelor AINS.
Fenitoină: Fluconazolul inhibă metabolizarea hepatică a fenitoinei. Administrarea concomitentă
repetată de 200 mg fluconazol şi 250 mg fenitoină pe cale intravenoasă a determinat creşterea cu
75% a ASC24 şi cu 128% a Cmin ale fenitoinei. În cazul administrării concomitente, pentru evitarea
intoxicaţiei cu fenitoină, trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a fenitoinei.
Prednison: a fost raportat cazul unui pacient cu transplant hepatic tratat cu prednison care a

dezvoltat insuficienţă acută corticosuprarenală la întreruperea unui tratament cu fluconazol cu
durată de 3 luni. Oprirea administrării fluconazolului a determinat, probabil, o creştere a activităţii
CYP3A4 şi creşterea metabolizării prednisonului. La întreruperea administrării fluconazolului,
pacienţii care urmează tratament de lungă durată cu fluconazol şi prednison trebuie monitorizaţi atent
pentru a depista apariţia semnelor de insuficienţă corticosuprerenală.
Rifabutină: Fluconazolul creşte concentraţia plasmatică a rifabutinei, determinând creşterea ASC
a rifabutinei cu până la 80%. În cazul administrării concomitente de fluconazol şi rifabutină au fost
raportate cazuri de uveită. În cazul tratamentului asociat, trebuie monitorizate simptomele de
apariţie a toxicităţii rifabutinei.
Saquinavir: Fluconazolul determină creşterea cu aproximativ 50% a ASC, cu aproximativ 55% a
Cmax şi scăderea cu aproximativ 50% clearance-ul saquinavirului datorită inhibării metabolizării
hepatice a saquinavirului pe calea CYP3A4 şi inhibării glicoproteinei P. Nu s-a studiat
interacţiunea cu saquinavir/ritonavir, care poate fi mai însemnată. Poate fi necesară ajustarea dozei
de saquinavir.
Sulfonilureice: S-a demonstrat că fluconazolul prelungeşte timpul de înjumătăţire plasmatic al
sulfonilureicelor orale (de exemplu clorpropamidă, glibenclamidă, glipizidă, tolbutamidă)
administrate concomitent, la voluntari sănătoşi. În timpul administrării concomitente se recomandă
monitorizarea frecventă a glicemiei şi scăderea corespunzătoare a dozei de sulfoniluree.
Teofilină: Într-un studiu de interacţiune placebo-controlat, administrarea a 200 mg fluconazol timp
de 14 zile a avut ca rezultat scăderea cu 18% a ratei medii a clearance-ului plasmatic al teofilinei.
Pacienţii care primesc doze mari de teofilină sau la care din alte motive există un risc crescut de
toxicitate la teofilină, trebuie supravegheaţi pentru a evidenţia semnele de toxicitate în timpul
tratamentului concomitent cu fluconazol. Terapia trebuie modificată corespunzător, dacă aceste
semne apar.
Tofacitinib: Expunerea la tofacitinib este crescută atunci când tofacitinibul este administrat
concomitent cu medicamente care au ca rezultat atât inhibarea moderată a CYP3A4, cât și
inhibarea puternică a CYP2C19 (de exemplu, fluconazol). Prin urmare, se recomandă reducerea
dozei de tofacitinib la 5 mg o dată pe zi când este combinată cu aceste medicamente.
Tolvaptan: Expunerea la tolvaptan este semnificativ crescută (200% în ASC; 80% în Cmax) atunci
când tolvaptanul, un substrat CYP3A4, este administrat concomitent cu fluconazol, un inhibitor
moderat al CYP3A4, cu risc de creștere semnificativă a reacțiilor adverse, în special diureză
semnificativă, deshidratare și insuficiență renală acută. În cazul utilizării concomitente, doza de
tolvaptan trebuie redusă conform instrucțiunilor din informațiile de prescriere a tolvaptanului și
pacientul trebuie monitorizat frecvent pentru orice reacție adversă asociate cu tolvaptan.
Alcaloizi din Vinca: deşi nu există studii derulate, fluconazolul poate creşte concentraţia plasmatică
a alcaloizilor din Vinca (de exemplu vincristină şi vinblastină) şi poate determina apariţia
neurotoxicităţii, posibil prin inhibarea CYP3A4.
Vitamina A: a fost raportat cazul unui pacient care a urmat tratament asociat cu acid all-trans
retinoic (o formă acidă a vitaminei A) şi fluconazol şi a prezentat reacţii adverse la nivelul SNC
sub forma pseudotumorii cerebri, care au dispărut după întreruperea tratamentului cu fluconazol.
Această asociere se poate utiliza dar trebuie avută în vedere incidenţa reacţiilor adverse la nivelul
SNC.
Voriconazol (inhibitor al CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4): Administrarea concomitentă a

voriconazolului pe cale orală (400 mg la 12 ore în prima zi, urmată de 200 mg la 12 ore timp de
2,5 zile) şi a fluconazolului pe cale orală (400 mg pe zi în prima zi, urmată de 200 mg la 24 de ore,
timp de 4 zile) la 8 voluntari sănătoşi de sex masculine a determinat creşterea a Cmax ;I a ASC a
voriconazolului cu o medie de 57% (90% IÎ: 20%, 107%), respectiv 79% (90% IÎ: 40%, 128%).
Nu au fost stabilite dozele mai mici şi/sau frecvenţa mai mică a administrării voriconazolului şi
fluconazolului care să elimine acest efect. Se recomandă monitorizarea pentru a depista reacţiilor
adverse asociate voriconazolului dacă voriconazolul se administrează după fluconazol.
Zidovudină: fluconazolul determină creşterea cu 84% a Cmax, respectiv cu 74% a ASC ale
zidovudinei, datorită unei scăderi cu aproximativ 45% a clearance-ului zidovudinei administrată
pe cale orală. Tratamentul asociat cu fluconazol a determinat, de asemenea, prelungirea timpului
de înjumătăţire al zidovudinei cu aproximativ 128%. În cazul administrării concomitente, se
recomandă monitorizarea pacienţilor pentru a observa din timp apariţia eventualelor reacţii adverse
caracteristice zidovudinei. Se poate lua în considerare reducerea dozei de zidovudină.
Azitromicină: într-un studiu deschis, randomizat, încrucişat, cu trei braţe la 18 subiecţi sănătoşi sa evaluat efectul administrării unei doze orale unice de 1200 mg azitromicină asupra
farmacocineticii fluconazolului administrat pe cale orală în doză unică de 800 mg, precum şi
efectul fluconazolului asupra farmacocineticii azitromicinei. Nu au existat interacţiuni
farmacocinetice semnificative între fluconazol şi azitromicină.
Contraceptive orale: au fost efectuate două studii de farmacocinetică, în care s-au administrat un
contraceptiv oral combinat concomitent cu doze multiple de fluconazol. Nu s-au constatat efecte
relevante asupra concentraţiilor ambilor hormoni în studiul cu 50 mg fluconazol, în timp ce la 200
mg/zi, ASC ale etinilestradiolului şi levonorgestrelului au crescut cu 40%, şi respectiv, cu 24%.
Aceasta denotă că este puţin probabil ca administrările repetate de fluconazol, în aceste doze, să
aibă vre-un efect asupra eficacităţii contraceptivelor combinate orale.

Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă,
adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament.
Dacă intenționați să rămâneți gravidă, se recomandă să așteptați o săptămână după o doză unică de
fluconazol înainte de a rămâne gravidă.
Pentru tratament cu fluconazol pe termen mai lung, discutați cu medicul dumneavoastră despre
necesitatea folosirii unei metode contraceptive adecvate în timpul tratamentului, care trebuie folosită
timp de o săptămână după ultima doză.
Nu trebuie să luați Mycosyst dacă sunteți gravidă, credeți că ați putea fi gravidă sau încercați să
rămâneți gravidă, cu excepția cazului în care medicul dumneavoastră v-a spus acest lucru. Dacă
rămâneți gravidă în timpul tratamentului cu acest medicament sau în mai puțin de o săptămână de la
ultima doză, adresați-vă medicului dumneavoastră.
Fluconazolul administrat în primul sau al doilea trimestru de sarcină poate crește riscul de avort
spontan. Fluconazolul administrat în doze mici în primul trimestru poate crește ușor riscul ca un copil
să se nască cu malformații congenitale care afectează, inima, oasele și/sau mușchii.
Au fost raportate cazuri de copii născuți cu malformații care afectează craniul, urechile și oasele
coapsei și cotului la femeile tratate timp de trei luni sau mai mult cu doze mari de fluconazol (400800 mg pe zi) pentru coccidioidomicoză. Legătura dintre fluconazol și aceste cazuri nu este clară.
Puteți continua alăptarea după ce ați luat o singura doza de Mycosyst de 150 mg.
Nu trebui să alăptați dacă luați o doză repetată de Mycosyst.