Fișă tehnică · Mycophenolate mofetil 500 mg, comprimate filmate

Tratamentul trebuie început şi continuat de către medici specialişti, calificaţi în mod adecvat în abordarea terapeutică a transplantului.

Doze Utilizarea la pacienţii cu transplant renal

Adulţi Tratamentul trebuie început pe cale orală în primele 72 ore după efectuarea transplantului. Doza recomandată la pacienţii cu transplant renal este de 1 g, administrată de două ori pe zi (doză zilnică de 2 g).

Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 18 ani Doza recomandată de micofenolat de mofetil este de 600 mg/m2, administrată oral, de două ori pe zi (până la maximum 2 g pe zi). Comprimatele trebuie prescrise doar la pacienţii cu suprafaţă corporală mai mare de 1,5 m2, în doză de 1 g de două ori pe zi (doză zilnică de 2 g). Deoarece unele reacţii adverse apar cu o frecvenţă mai mare la acest grup de vârstă comparativ cu adulţii (vezi pct. 4.8), pot fi necesare reducerea temporară a dozei sau întreruperea temporară a administrării medicamentului; pentru acestea trebuie avuţi în vedere factorii clinici relevanţi, inclusiv severitatea reacţiei.

Copii cu vârsta < 2 ani Există date limitate privind eficacitatea şi siguranţa administrării la copii cu vârsta sub 2 ani. Acestea sunt insuficiente pentru a formula recomandări de dozaj şi, de aceea, nu este recomandată utilizarea medicamentului la acest grup de vârstă.

Utilizarea la pacienţii cu transplant cardiac

Adulţi Tratamentul trebuie început în primele 5 zile după efectuarea transplantului. Doza recomandată la pacienţii cu transplant cardiac este 1,5 g, administrată de două ori pe zi (doză zilnică de 3 g).

Copii şi adolescenţi Nu sunt disponibile date privind utilizarea medicamentului la copiii şi adolescenţii cu transplant cardiac.

Utilizarea la pacienţii cu transplant hepatic

Adulţi Administrarea intravenoasă (i.v.) a Mycophenolate mofetil trebuie făcută în primele 4 zile după efectuarea transplantului hepatic, iar administrarea orală a Mycophenolate mofetil trebuie începută imediat ce aceasta poate fi tolerată. Doza orală recomandată la pacienţii cu transplant hepatic este de 1,5 g, administrată de două ori pe zi (doză zilnică de 3 g).

Copii şi adolescenţi Nu sunt disponibile date privind utilizarea medicamentului la copiii şi adolescenţii cu transplant hepatic.

Utilizarea la grupe speciale de pacienţi

Vârstnici Doza recomandată de 1 g, administrată de două ori pe zi la pacienţii cu transplant renal, şi de 1,5 g, administrată de două ori pe zi la pacienţii cu transplant cardiac sau hepatic, este adecvată pentru utilizare la pacienţii vârstnici.

Insuficienţă renală Cu excepţia perioadei imediat următoare efectuării transplantului, trebuie evitată utilizarea dozelor mai mari de 1 g, administrate de două ori pe zi, la pacienţii cu transplant renal şi cu insuficienţă renală cronică severă (rata filtrării glomerulare < 25 ml/min şi 1,73 m2). De asemenea, aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi cu atenţie. Nu sunt necesare ajustări ale dozelor la pacienţii care prezintă întârziere post- operatorie a reluării funcţiei grefei renale

2 (vezi pct. 5.2). Nu sunt disponibile date privind utilizarea medicamentului la pacienţii cu transplant cardiac sau hepatic şi cu insuficienţă renală cronică severă.

Insuficienţă hepatică severă Nu sunt necesare ajustări ale dozelor la pacienţii cu transplant renal şi cu boală severă a parenchimului hepatic. Nu sunt disponibile date privind utilizarea medicamentului la pacienţii cu transplant cardiac şi cu boală severă a parenchimului hepatic.

Tratamentul în timpul episoadelor de rejet Acidul micofenolic (AMF) este metabolitul activ al micofenolatului de mofetil. Rejetul transplantului renal nu determină modificări ale farmacocineticii AMF; nu este necesară reducerea dozelor sau întreruperea administrării Mycophenolate mofetil. Nu există motive pentru ajustarea dozei de Mycophenolate mofetil după rejetul transplantului cardiac. Nu sunt disponibile date de farmacocinetică obţinute în timpul rejetului transplantului hepatic.

Copii şi adolescenţi Nu sunt disponibile date pentru tratamentul primului rejet de transplant sau a transplantului refractar la pacienţii copii şi adolescenţi.

Mod de administrare Pentru administrare orală

Măsuri obligatorii de precauţie înainte de manipularea sau administrarea medicamentului. Întrucât micofenolatul de mofetil a demonstrat efecte teratogene la şobolan şi iepure, comprimatele de Mycophenolate mofetil nu trebuie sfărâmate.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Aciclovir
S-au observat concentraţii plasmatice mai mari ale aciclovirului atunci când micofenolatul de
mofetil a fost administrat în asociere cu aciclovir, comparativ cu cele observate în cazul
administrării aciclovir în monoterapie. Modificările farmacocineticii AMFG
(glucuronoconjugatului fenolic al AMF) (creşterea cu 8% a concentraţiei plasmatice a
AMFG) au fost minime şi nu sunt considerate semnificative clinic. Deoarece concentraţiile
plasmatice ale AMFG, precum şi cele ale aciclovirului, sunt crescute în prezenţa insuficienţei
renale, există posibilitatea ca micofenolatul de mofetil şi aciclovirul, sau promedicamentele
acestuia, de exemplu valaciclovir, să intre în competiţie pentru secreţia tubulară şi pot să apară
creşteri suplimentare ale concentraţiilor plasmatice ale ambelor medicamente.
Antiacide şi inhibitori ai pompei de protoni (IPP)
Atunci când au fost administrate, concomitent cu Mycophenolate mofetil, antiacide cum
sunt hidroxizii de magneziu şi aluminiu şi IPP, inclusiv lansoprazol şi pantoprazol, s-a
observat scăderea expunerii la AMF. Nu au fost observate diferenţe semnificative la
compararea ratelor de rejet de transplant sau ratelor de pierdere a grefei la pacienţii trataţi
cu Mycophenolate mofetil, cărora li se administrează IPP, faţă de pacienţii trataţi cu
Mycophenolate mofetil, cărora nu li se administrează IPP. Aceste date permit extrapolarea
acestui rezultat pentru toate antiacidele, deoarece atunci când Mycophenolate mofetil a fost
administrat concomitent cu hidroxizi de magneziu şi aluminiu, scăderea expunerii a fost
considerabil mai mică decât atunci când Mycophenolate mofetil a fost administrat
concomitent cu IPP.
Medicamente care interferează recircularea enterohepatică (de exemplu, colestiramină,
ciclosporină A, antibiotice)
Medicamentele care interferează cu recircularea enterohepatică trebuie administrate cu
precauţie, din cauza potenţialului acestora de a reduce eficacitatea Mycophenolate mofetil.
Colestiramină
După administrarea unei singure doze de 1,5 g de micofenolat de mofetil la voluntarii
sănătoşi cărora li s-a administrat în prealabil colestiramină 4 g de trei ori pe zi, timp de 4
zile, s-a observat o scădere cu 40% a ASC a AMF (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Administrarea
concomitentă trebuie făcută cu prudenţă, din cauza potenţialului de a reduce eficacitatea
Mycophenolate mofetil.

Ciclosporină A
Farmacocinetica ciclosporinei A (CsA) nu este afectată de către micofenolatul de mofetil.
În contrast, dacă tratamentul asociat cu CsA este oprit, se anticipează o creştere de
aproximativ 30% a ASC a AMF. CsA interferează cu circuitul enterohepatic al AMF,
ducând la scăderea cu 30-50% a expunerii la AMF la pacienţii cu transplant renal trataţi cu
Mycophenolate mofetil şi CsA, comparativ cu pacienţii cărora li se administrează sirolimus
sau belatacept şi doze similare de Mycophenolate mofetil (vezi şi pct. 4.4). Invers, trebuie
anticipate modificări ale expunerii la AMF atunci când se decide schimbarea terapiei cu CsA
cu unul dintre imunosupresoarele care nu interferează cu circuitul enterohepatic al AMF.
Antibioticele care elimină bacteria ce produce β-glucuronidaza în intestine (de exemplu,
aminoglicozide, cefalosporine, fluorochinolone şi peniciline din clasele de antibiotice) pot
interfera cu recircularea enterohepatică a AMFG /AMF, ducând astfel la o reducere a
expunerii sistemice a AMF. Sunt disponibile informaţii referitoare la următoarele antibiotice:
Ciprofloxacină sau amoxicilină plus acid clavulanic
La pacienţii cu transplant renal au fost raportate scăderi de aproximativ 50% ale
concentraţiilor de AMF minime, înregistrate înaintea administrării dozei, în zilele imediat
următoare iniţierii tratamentului oral cu ciprofloxacină sau amoxicilină plus acid
clavulanic. Acest efect a avut tendinţa de a se diminua pe parcursul perioadei de
administrare a antibioticului şi a dispărut în câteva zile de la încetarea tratamentului cu
antibiotic. Modificarea concentraţiilor minime, înregistrate înaintea administrării dozei,
poate să nu exprime cu acurateţe modificările expunerii totale la AMF. De aceea, o
modificare a dozei de Mycophenolate mofetil nu este în mod normal necesară în absenţa
evidenţierii clinice a disfuncţiei grefei. Cu toate acestea, trebuie efectuată monitorizare
clinică atentă în timpul administrării asociate şi imediat după tratamentul antibiotic.
Norfloxacină şi metronidazol
La voluntarii sănătoşi, nu s-au observat interacţiuni semnificative atunci când
Mycophenolate mofetil a fost administrat în asociere cu norfloxacină sau, separat, cu
metronidazol. Cu toate acestea, asocierea norfloxacină şi metronidazol scade expunerea la
AMF cu aproximativ 30%, după o singură doză de Mycophenolate mofetil.
Trimetoprim/sulfametoxazol
Nu s-au observat efecte asupra biodisponibilităţii AMF.
Medicamente care afectează glucuronidarea (de exemplu, isavuconazol, telmisartan)
Administrarea concomitentă a AMF cu medicamente care afectează glucuronidarea poate
modifica expunerea AMF. Ca urmare, se recomandă preacuţie, atunci când se administrează
aceste medicamente concomitent cu Mycophenolate mofetil.
Isavuconazol
A fost observată o creştere a expunerii AMF (ASC0-∞) cu 35% în cazul administrării
concomitente cu isavuconazol.

Telmisartan
Administrarea concomitentă a telmisartan şi Mycophenolate mofetil a determinat o reducere
de aproximativ 30% a concentraţiilor AMF. Telmisartan modifică eliminarea AMF prin
amplificarea expresiei PPAR gama (receptorul gama activat al proliferării peroxizomale),
care la rândul său duce la creşterea expresiei şi activităţii uridin difosfatglucuroniltransferazei
izoforma 1A9 (UGT1A9). Comparând ratele rejetului de transplant, ratele de pierdere a grefei
sau profilul reacţiilor adverse la pacienţii trataţi cu Mycophenolate mofetil cu şi fără
medicaţie concomitentă cu telmisartan, nu s-au observat consecinţe clinice ale interacţiunilor
medicamentoase farmacocinetice.
Ganciclovir
Pe baza rezultatelor unui studiu de administrare a dozei unice în care s-au utilizat dozele
orale recomandate de micofenolat de mofetil în asociere cu ganciclovir, administrat i.v., şi
cunoscând efectele insuficienţei renale asupra farmacocineticii Mycophenolate mofetil (vezi
pct. 4.2) şi asupra farmacocineticii ganciclovirului, se poate anticipa că administrarea în
asociere a acestor medicamente (care intră în competiţie pentru mecanismele de secreţie
tubulară renală) determină creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale AMFG şi
ganciclovirului. Nu se anticipează modificări substanţiale ale farmacocineticii AMF şi nu
sunt necesare ajustări ale dozelor de Mycophenolate mofetil. La pacienţii cu insuficienţă
renală cărora li se administrează în asociere Mycophenolate mofetil şi ganciclovir sau
promedicamentele acestuia, de exemplu valganciclovir, trebuie respectate dozele
recomandate de ganciclovir, iar pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Contraceptive orale
Farmacodinamia și farmacocinetica contraceptivelor orale nu au fost afectate într-un grad
relevant din punct de vedere clinic de administrarea în asociere a Mycophenolate mofetil (vezi
de asemenea pct. 5.2).
Rifampicina
La pacienţii care nu iau şi ciclosporină, administrarea concomitentă de Mycophenolate
mofetil şi rifampicină determină o scădere în expunerea la AMF (ASC0-12h) de 18% până la
70%. De aceea, se recomandă monitorizarea nivelurilor expunerii la AMF şi ajustarea
corespunzătoare a dozelor de Mycophenolate mofetil pentru menţinerea eficacităţii clinice,
atunci când rifampicina este administrată concomitent.
Sevelamer
S-au observat scăderi în Cmax şi ASC0-12h ale AMF de 30% şi respectiv 25%, atunci când
Mycophenolate mofetil a fost administrat în asociere cu sevelamer, fără nicio consecinţă
clinică (de exemplu rejetul grefei). Cu toate acestea, este recomandat să se administreze
Mycophenolate mofetil cu cel puţin o oră înainte sau trei ore după administrarea de
sevelamer pentru a minimiza impactul asupra absorbţiei de AMF. Nu există date referitoare
la administrarea Mycophenolate mofetil concomitent cu alţi agenţi de legare a fosfatului în
afară de sevelamer.
Tacrolimus
La pacienţii cu transplant hepatic la care s-a iniţiat tratamentul cu Mycophenolate mofetil
şi tacrolimus, ASC şi Cmax ale AMF, metabolitul activ al Mycophenolate mofetil, nu au fost
semnificativ afectate prin administrarea în asociere cu tacrolimus. În schimb, s-a observat

o creştere cu aproximativ 20% a ASC a tacrolimus când au fost administrate doze multiple
de Mycophenolate mofetil (1,5 g de două ori pe zi) la pacienţii cu transplant hepatic cărora
li s-a administrat tacrolimus.
Cu toate acestea, la pacienţii cu transplant renal, concentraţiile plasmatice ale tacrolimus nu
par să fie modificate de Mycophenolate mofetil (vezi de asemenea pct. 4.4).
Vaccinuri vii
Vaccinurile vii nu trebuie administrate pacienţilor cu insuficienţă a răspunsului imun.
Răspunsul umoral la administrarea altor vaccinuri poate fi diminuat (vezi de asemenea pct.
4.4).
Copii şi adolescenţi
Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.
Alte posibile interacţiuni
Administrarea concomitentă de probenecid şi micofenolat de mofetil la maimuţe a
determinat creşterea de 3 ori a ASC a AMFG. Astfel, alte substanţe care sunt eliminate prin
secreţie tubulară renală ar putea intra în competiţie cu AMFG şi, prin aceasta, ar putea
determina creşterea concentraţiei plasmatice a AMFG sau a altor substanţe eliminate prin
secreţie tubulară.

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau plănuiţi să rămâneți
gravidă, solicitaţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de a lua acest
medicament. Medicul va discuta cu dumneavoastră despre riscuri în caz de sarcină şi
alternative pe care le puteţi folosi pentru a preveni respingerea organului transplantat în cazul
în care:
•
Plănuiţi să rămâneţi gravidă.
•
Menstruaţia nu a venit sau credeţi că nu a venit, sau aveţi sângerare menstruală
neobişnuită, sau credeţi că sunteți gravidă.
•
Aveţi contact sexual fără să folosiţi metode contraceptive eficiente.
Dacă rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu micofenolat de mofetil, trebuie să îl
informaţi imediat pe medicul dumneavoastră. Cu toate acestea, luaţi în continuare
Mycophenolate mofetil până la consultaţie.
4
Sarcina
Micofenolatul de mofetil provoacă o frecvenţă foarte mare de avorturi (50%) şi malformaţii
congenitale grave (23-27 %) la copiii nenăscuţi. Malformaţiile congenitale care au fost
raportate includ anomalii ale urechilor, ochilor, feţei (cheiloschizis/palatoschizis), sau
defecte de dezvoltare a degetelor, inimii, esofagului (tubul care leagă gâtul de stomac),
rinichilor şi sistemului nervos (de exemplu spina bifida (în cadrul căreia oasele coloanei
vertebrale nu sunt dezvoltate corespunzător). Copilul dumneavoastră poate prezenta una sau
mai multe dintre aceste malformaţii.
În cazul în care sunteţi o femeie care ar putea rămâne gravidă, înainte de a începe tratamentul
trebuie să efectuaţi un test de sarcină al cărui rezultat trebuie să fie negativ şi trebuie să
respectaţi sfaturile privind contracepţia date de medicul dumneavoastră. Medicul vă poate
cere să efectuaţi mai multe teste de sarcină pentru a se asigura că nu sunteţi gravidă înainte
de începerea tratamentului.
Alăptarea
Nu luaţi Mycophenolate mofetil dacă alăptaţi. Aceasta deoarece cantităţi mici de medicament
pot trece în laptele mamei.