Fișă tehnică · Misol 50 mg, comprimate filmate

Iniţierea tratamentului

Depresie şi TOC

Tratamentul cu sertralină trebuie iniţiat la doză de 50 mg pe zi.

Tulburarea de panică, SPT şi tulburarea de anxietate socială

Tratamentul trebuie început cu 25 mg sertralină pe zi. După o săptămână, doza trebuie crescută la 50 mg sertralină o dată pe zi. S-a demonstrat că această schemă de tratament reduce incidenţa reacţiilor adverse caracteristice iniţierii tratamentului tulburării de panică.

Stabilirea dozei

Depresie, TOC, tulburarea de panică, tulburarea de anxietate socială şi SPT Pacienţii care nu răspund la tratamentul cu 50 mg sertralină pe zi pot prezenta efecte benefice ca urmare a creşterii dozei. Modificările de doză trebuie efectuate în etape de 50 mg la intervale de cel puţin o săptămână, până la doza maximă zinică de 200 mg. Modificările de doză nu trebuie efectuate mai frecvent de o dată pe săptămână, având în vedere timpul de înjumătăţire prin eliminare de 24 de ore al sertralinei.

Instalarea efectului terapeutic se poate observa în decurs de 7 zile. Totuşi, de regulă, sunt necesare perioade mai lungi, mai ales în cazul TOC.

Tratamentul de întreţinere

În timpul tratamentului de lungă durată, trebuie administrată doza eficace minimă, cu ajustări ulterioare, în funcţie de răspunsul terapeutic.

Depresie

Pentru prevenirea recurenţei episoadelor de depresie majoră (EDM) poate fi recomandat tratamentul de lungă durată. În majoritatea cazurilor, doza recomandată în prevenirea recurenţei EDM este aceeaşi cu cea folosită în timpul episoadelor curente. Pacienţii cu depresie trebuie trataţi pentru o perioadă suficientă de timp de cel puţin 6 luni pentru a se asigura că nu mai prezintă simptome.

Tulburări de panică şi TOC

Continuarea tratamentului tulburărilor de panică şi al TOC trebuie să fie evaluată cu regularitate, întrucât prevenirea recăderii nu a fost demonstrată pentru aceste tulburări.

Copii şi adolescenţi

Copii şi adolescenţi cu diagnostic de tulburare obsesiv compulsivă

Pentru vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani: tratamentul se iniţiază cu 50 mg pe zi.

Pentru vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani: tratamentul se iniţiază cu 25 mg sertralină pe zi. Doza poate fi crescută la 50 mg sertralină pe zi după o săptămână.

În lipsa unui răspuns satisfăcător, dozele ulterioare pot fi crescute în etape a 50 mg pe o perioadă de câteva săptămâni, după caz. Doza maximă este de 200 mg sertralină pe zi. Totuşi, atunci când se creşte doza de la 50 mg sertralină pe zi trebuie avut în vedere faptul că, în general, greutatea copiilor este mai mică decât cea a adulţilor. Modificările dozei nu trebuie făcute la intervale mai mici de o săptămână.

Nu a fost demonstrată eficacitatea în tratamentul episoadelor de depresie majoră la copii şi adolescenţi. Nu există date disponibile pentru copii cu vârsta sub 6 ani (vezi pct 4.4).

Utilizarea la vârstnici

La vârstnici stabilirea dozei se va face cu atenţie, întrucât la vârstnici poate exista un risc mai mare de apariţie a hiponatremiei (vezi pct. 4.4).

Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică

Utilizarea setralinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie făcută cu precauţie. La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie administrate doze mai mici sau la intervale de timp mai mari (vezi pct. 4.4). Sertralina nu trebuie utilizată în caz de insuficienţă hepatică severă, deoarece nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea (vezi pct. 4.4).

Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei de sertralină la pacienţi cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).

Simptome de întrerupere apărute la oprirea utilizării sertralinei

Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Când se opreşte tratamentul cu sertralină, doza trebuie redusă treptat într-o perioadă de cel puţin o săptămână până la două săptămâni, pentru a se reduce riscul apariţiei simptomelor de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă apar simptome intolerabile ca urmare a scăderii dozei sau după întreruperea tratamentului, atunci poate fi luată în considerare reluarea utilizării dozei prescrise anterior. Ca urmare, medicul poate continua reducerea dozei, dar în etape mai mici.

Mod de administrare

Misol trebuie administrat o dată în zi, dimineaţa sau seara, cu sau fără alimente.

cu alte medicamnte şi alte forme de interacţiune
Combinaţii contraindicate:
Inhibitori de monoaminooxidază
IMAO ireversibili (de exemplu selegilina)
Sertralina nu trebuie să fie utilizată în asociere cu IMAO ireversibili, cum ar fi selegilina. Tratamentul
cu sertralină nu trebuie să fie iniţiat cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu un IMAO
ireversibil. Administrarea sertralinei trebuie să fie întreruptă timp de cel puţin 7 zile înainte de
începerea tratamentului cu un IMAO ireversibil (vezi pct. 4.3)
Inhibitori MAO – A reversibili, selectivi (moclobemida)
Din cauza riscului de sindrom serotoninergic, sertralina nu trebuie asociată cu un IMAO reversibil şi
selectiv, cum este moclobemida. După un tratament cu un inhibitor de MAO reversibil, poate fi
utilizată o perioadă de întrerupere mai scurtă de 14 zile, înainte de iniţierea tratamentului cu sertralină.
Se recomandă ca administrarea sertralinei să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de începerea
tratamentului cu un IMAO reversibil (vezi pct. 4.3).
IMAO reversibili, non-selectivi (linezolid)
Antibioticul linezolid este un slab IMAO reversibil şi non-selectiv şi nu trebuie administrat la pacienţii
trataţi cu sertralină (vezi pct. 4.3).
S-au raportat reacţii adverse severe la pacienţii la care a fost recent întrerupt tratamentul cu IMAO şi
început cel cu sertralină, sau care au avut întrerupt tratamentul cu sertralină, cu puţin înainte de
iniţierea celui cu IMAO. Aceste reacţii au inclus tremor, mioclonii, diaforeză, greaţă, vărsături, eritem
facial, ameţeli, hipertermie şi caracteristici asemănătoare cu sindromul neuroleptic malign, convulsii, şi
deces.
Pimozidă
Într-un studiu folosind o doză unică mică de pimozidă (2 mg), administrată concomitent cu sertralina,
au fost observate concentraţii plasmatice crescute de pimozidă cu aproximativ 35%. Aceste

concentraţii crescute nu au fost asociate cu nici o modificare a ECG. Deoarece nu se cunoaşte
mecanismul de producere al acestei interacţiuni, datorită indicelui terapeutic îngust al pimozidei,
administrarea concomitentă de sertralină şi pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă cu sertralina nu este recomandată pentru:
Medicamente cu acţiune inhibitorie asupra sistemului nervos central şi etanol
Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi nu a potenţat efectele etanolului,
carbamazepinei, haloperidolului sau fenitoinei asupra performanţei cognitive şi psihomotorii la
subiecţii normali; cu toate acestea, nu se recomandă administrarea concomitentă de sertralină şi etanol.
Alte medicamente serotoninergice
Vezi pct. 4.4.
Se recomandă prudenţă la utilizarea fentanyl, în anestezia generală, sau când este administrat pentru
tratamentul durerii cornice, a altor medicamente serotoninergice (inclusiv alte antidepresive
serotoninergice, amfetamine, triptani) și a altor medicamente opioide.
Precauţii speciale
Medicamente care prelungesc intervalul QT
Riscul de prelungire a intervalului QTc și/sau de aritmii ventriculare (de exemplu, TdP) poate fi
crescut la utilizarea concomitentă a altor medicamente care prelungesc intervalul QTc (de exemplu,
unele antipsihotice și antibiotice) (vezi pct. 4.4 și 5.1).
Litiu
Într-un studiu clinic controlat cu placebo efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de
sertralină şi litiu nu a modificat semnificativ farmacocinetica litiului, dar a avut ca rezultat o creştere a
incidenţei tremorului în comparaţie cu placebo, indicând o posibilă interacţiune farmacodinamică. Se
recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor la care se administrează concomitent sertralină şi litiu.
Fenitoină
Într-un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi, controlat cu placebo, s-a arătat că administrarea
cronică de sertralină 200 mg pe zi nu determină inhibarea semnificativă clinic a metabolizării
fenitoinei. Totuşi, au fost raportate câteva cazuri de pacienţi în tratament cu sertralină cu expunere
mare la fenitoină; ca urmare, după iniţierea tratamentului cu sertralină se recomandă monitorizarea
concentraţiilor plasmatice de fenitoină în vederea ajustării corespunzătoare a dozelor de fenitoină. În
plus, administrarea concomitentă de fenitoină poate determina scăderea concentraţiei plasmatice de
sertralină.
Nu se exclude ca şi alţi inductori ai citocromului CYP3A4, de exemplu fenobarbital, carbamazepină,
sunătoare, rifampicină pot determina scăderea concentraţiei plasmatice de sertralină.
Triptani
După punerea pe piaţă, rareori au fost raportate cazuri de pacienţi care au prezentat slăbiciune,
hiperreflexibilitate, incoordonare, confuzie, anxietate şi agitaţie după administrarea de sertralină în
asociere cu sumatriptan. Simptome ale sindromului serotoninergic pot apărea şi la administrarea altor
medicamente din aceeaşi clasă (triptani). Dacă asocierea de sertralină şi triptani este absolut necesară,
se recomandă supravegherea atentă a pacientului (vezi pct 4.4).
Warfarină

Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi şi warfarină a avut ca rezultat o creştere mică,
dar semnificativă statistic a timpului de protrombină, care în câteva cazuri rare a dezechilibrat valoarea
INR. Având în vedere acest lucru, se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină când
se iniţiază sau se întrerupe tratamentul cu sertralină.
Alte interacţiuni medicamentoase, digoxină, atenolol, cimetidină
Administrarea concomitentă cu cimetidina a determinat o scădere substanţială a clearance-ului de
sertralină. Semnificaţia clinică a acestor modificări nu este încă cunoscută. Sertralina nu are nici un
efect asupra capacităţii de beta-blocare adrenergică a atenololului. Nu s-a observat nici un fel de
interacţiune la administrarea concomitentă a 200 mg sertralină zilnic cu digoxină.
Medicamente care afectează funcţia plachetară
Riscul de sângerare poate creşte în cazul administrării concomitente de ISRS, inclusiv sertralină, şi
medicamente care acţionează asupra funcţiei plachetare (cum sunt AINS, acidul acetilsalicilic şi
ticlopidina) sau alte medicamente care pot creşte riscul sângerărilor (vezi pct. 4.4).
Blocante neuromusculare
ISRS pot reduce activitatea colinesterazei plasmatice rezultând o prelungire a blocajului
neuromuscular al mivacurium sau a altor blocante neuromusculare.
Medicamente metabolizate de citocromul P450
Sertralina poate acţiona ca un inhibitor uşor-moderat al CYP 2D6. Administrarea cronică de sertralină
50 mg pe zi a arătat o creştere moderată (în medie 23% - 37%) a concentraţiilor plasmatice la starea de
echilibru ale desipraminei (un marker al activităţii izoenzimei CYP 2D6). Interacţiuni clinice relevante
pot să apară cu alte substraturi ale CYP 2D6 cu un indice terapeutic îngust, care includ clasa 1C de
antiaritmice cum sunt propafenona şi flecainida, antidepresivele triciclice şi antipsihoticele tipice, în
special la doze mai mari de sertralină.
Sertralina nu acţionează ca un inhibitor al CYP 3A4, CYP 2C9, CYP 2C19 şi CYP 1A2 la un nivel
semnificativ clinic. Acest lucru a fost confirmat de studii de interacţiune in-vivo, cu substraturi ale
CYP3A4 (cortizolul endogen, carbamazepina, terfenadina, alprazolamul), cu substratul CYP2C19
diazepam şi substraturile CYP2C9 tolbutamida, fenitoina şi glibenclamidă. Studiile in vitro indică
faptul că sertralina are un potenţial mic sau nu are potenţial de a inhiba CYP 1A2.
Într-un studiu clinic încrucişat desfăşurat la opt voluntari japonezi sănătoşi, care au primit zilnic trei
pahare cu suc de grepfrut, concentraţia plasmatică a sertralinei a crescut până la aproximativ 100%.
Interacţiunea cu alţi inhibitori ai CYP3A4 nu a fost stabilită. De aceea, consumul de suc de grepfrut
trebuie evitat în timpul tratamentului cu sertralină (vezi pct. 4.4).
Pe baza studiilor de interacţiune cu sucul de grapefruit, nu se poate exclude faptul că administrarea
concomitentă de sertralină şi inhibitori potenţi ai CYP3A4, de exemplu, inhibitori de protează,
ketoconazol, itraconazol, posaconazol, voriconazol, claritromicină, telitromicină şi nefazodonă, va
determina creşteri chiar mai mari ale expunerii sertralinei. Această situaţie este aplicabilă şi în cazul
inhibitorilor moderaţi ai CYP3A4, de exemplu aprepitant, eritromicină, fluconazol, verapamil şi
diltiazem. Administrarea de inhibitori potenţi ai CYP3A4 trebuie evitată pe parcursul tratamentului cu
sertralină.
Concentraţiile plasmatice ale sertralinei sunt crescute cu aproximativ 50% în cazul metabolizatorilor
enzimatici lenţi pentru CYP2C19, comparativ cu metabolizatorii enzimatici rapizi (vezi 5.2). Nu poate

fi exclusă interacţiunea cu inhibitorii puternici de CYP2C19, de exemplu omeprazol, lansoprazol,
pantoprazol, rabeprazol, fluoxetină, fluvoxamină.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Siguranţa utilizării sertralinei la femeile gravide nu a fost stabilită pe deplin. Sertralina vă va fi dată în
timpul sarcinii numai dacă medicul dumneavoastră consideră că beneficiile tratamentului pentru
dumneavoastră depăşesc orice riscuri posibile pentru făt.
Dacă luați Misol spre sfârțitul sarcinii, poate exista un risc crescut de sângerare vaginală abundentă la
scurt timp după naștere, mai ales dacă aveți istoric de afecțiuni hemoragice. Medicul dumneavoastră sau
moașa trebuie să știe că luați Misol, astfel încât să vă poată sfătui.
Asiguraţi-vă că medicul şi/sau moaşa dumneavoastră ştiu că luaţi Misol. Medicamentele cum este și
Misol, dacă sunt luate în timpul sarcinii, în special în ultimul trimestru de sarcină, pot să crească riscul
apariţiei unei afecţiuni grave pentru copil, denumită hipertensiune pulmonară persistentă a nounăscutului (HTPPN) care determină nou-născutul să respire repede şi să se învineţească. Aceste
simptome apar, de obicei, în primele 24 de ore de la naşterea copilului. În acest caz, trebuie să vă adresaţi
imediat moaşei sau medicului dumneavoastră.
Copilul dumneavoastră nou-născut poate să prezinte şi alte manifestări care, de obicei, apar în primele
24 de ore de la naştere. Simptomele includ:
•
tulburări de respiraţie,
•
culoare vineţie a pielii sau piele prea caldă sau prea rece,
•
buze vineţii,
•
vărsături sau dificultate la alimentare,
•
stare de oboseală mare, dificultate de a adormi sau plâns intens
•
înţepenire sau relaxare a muşchilor,
•
tremurături, neastâmpăr sau spasme,
•
intensificare a reacţiilor reflexe,
•
iritabilitate,
•
valori scăzute ale zahărului în sânge.
Dacă oricare dintre aceste simptome sunt prezente la naşterea copilului dumneavoastră sau sunteţi
îngrijorată în privinţa sănătăţii copilului, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau moaşei pentru
recomandări.
S-a demonstrat că medicamentul trece în laptele uman. Sertralina nu trebuie utilizată în timpul alăptării
la sân, cu excepţia cazului în care medicul dumneavoastră consideră că beneficiile tratamentului pentru
mama depăşesc orice riscuri posibile pentru sugar.
În studiile la animale, s-a demonstrat că unele medicamente precum sertralina pot reduce calitatea
spermei. Teoretic, acest lucru ar putea afecta fertilitatea, dar impactul asupra fertilității la om nu a fost
observat încă.