Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).
Acțiune farmacologică
Mezaton este un 1-adrenomimetic, acţionează nesemnificativ asupra adrenoreceptorilor inimii. Este utilizat în: Tensiune arterială scăzută în timpul anesteziei spinale, epidurală și generală. Şoc (inclusiv şoc traumatic, toxic). Insuficienţă vasculară pe fondalul supradozajului cu preparatele vasodilatatoare. În calitate de vasoconstrictor la efectuarea anesteziei locale. 2. CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI MEZATON Nu utilizați Mezaton: - Dacă aveți tensiune arterială mărită, - Toate formele de tensiune arterială mărită, scleroza mușchului cardiac, anestezie generală cu halotan sau ciclopropan, cardiomiopatie hipertrofică, feocromocitom, fibrilaţia ventriculară, maladii vasculare ocluzive (tromboembolie arterială, ateroscleroză, trombangeită obliterantă (boala Burger), boala Reynaud, predispoziţia vaselor la spasm în caz de degerătură, endarterită diabetică), tireotoxicoză, tahiaritmia, acidoza metabolică, hipercapnia, hipoxia, glaucomul cu unghi închis, stenoza avansată a istmului aortei, infarct miocardic acut, porfiria, deficit de glucoza-6-fosfatdehidrogenază, diabet zaharat. Pacienţii cu maladii ale prostatei, la care există risc crescut de retenţie urinară. Administrarea concomitentă cu inhibitorii MAO şi timp de 14 zile după sistarea administrării lui. Vârstnici. Copii. Sarcina și alăptarea. Atenționări și precauții Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua acest medicament. Înaintea iniţierii sau în timpul tratamentului stărilor de şoc este obligatorie corijarea diminuării a volumului de sânge circulant, în scăderea cantității de oxigen în țesuturi, în creștere a acidității și reducere a rezervei alcaline din sânge şi exces de bioxid de carbon în sînge. Preparatul se administrează cu precauţie în caz de fibrilaţie atrială, mărirea tensiunii pulmonare, corijarea diminuării a volumului de sânge circulant, aritmii ventriculare. În timpul tratamentului se recomandă de controlat ECG-ul, tensiunea arterială, minutvolumul cardiac, circulaţia în extremităţi şi la locul de injecţie. La bolnavii cu hipertensiune arterială în caz de colaps medicamentos este suficient de menţinut tensiunea arterială sistolică la un nivel mai jos decât cel normal 30-40 mmHg. Afectarea funcției renale: pot fi necesare doze mai mici de fenilefrină. Afectarea funcției hepatice: pacienții cu ciroză pot necesita doze mai mari de fenilefrină. Preparatul este contraindicat la copii. Mezaton împreună cu alte medicamente Dacă luaţi acest medicament împreună cu altele, se poate modifica modul lor de acţiune. Micşorează efectul hipotensiv al diureticelor şi remediilor antihipertensive. Neurolepticele, derivaţii de fenotiazină reduc efectul hipertensiv al preparatului. Inhibitorii MAO, oxitocina, alcaloizii de ergot, antidepresivele triciclice, metilfenidatul, adrenomimeticele potenţează efectul presor şi aritmogenitatea fenilefrinei. Beta-adrenoblocantele reduc activitatea cardiostimulantă a preparatului. Administrarea preparatului pe fondal de rezerpină poate determina dezvoltarea crizei hipertensive în rezultatul epuizării rezervelor de catecolamine în terminaţiunile adrenergice şi creşterea sensibilității la adrenomimetice. Anestezicele inhalatorii (cloroform, enfluran, halotan, izofluran, metoxifluran) măresc riscul apariţiei aritmiei atriale şi ventriculare grave, din cauza sensibilităţii mărite a miocardului la simpatomimetice. Ergometrina, ergotamina, metilergometrina, oxitocina, doxapramul sporesc efectul vasoconstrictor. Reduce efectul antianginal al nitraţilor, care la rândul său, pot diminua efectul presor al simpatomimeticelor şi riscul apariţiei hipotensiunii arteriale (administrarea concomitentă este posibilă în dependenţă de realizarea efectul terapeutic scontat). Hormonii tiroidieni măresc (reciproc) efectul şi riscul apariţiei insuficienţei coronariene (îndeosebi în ateroscleroza coronariană). Administrarea de Mezaton în timpul naşterii pentru corijarea hipotensiunii arteriale pe fondalul remediilor, care s
Doze și mod de administrare
Preparatul se administrează intravenos, intramuscular şi subcutanat.
În caz de colaps, doza la o priză la administrare intravenoasă constituie 0,1 - 0,3 - 0,5 ml soluţie 1%. La administrarea intravenoasă doza preparatului se dizolvă în 20 ml soluţie 5% glucoză sau soluţie 0,9% clorură de sodiu, se administrează lent, in jet. La necesitate administrarea preparatului se repetă. În perfuzie intravenoasă se administrează 1 ml soluţie 1% de fenilefrină dizolvată în 250-500 ml soluţie 5% glucoză.
La administrarea subcutanată şi intramusculară doza la o priză constituie 0,3 - 1 ml soluţie 1%. La efectuarea anesteziei locale se adaugă câte 0,3 - 0,5 ml soluţie 1% fenilefrină la fiecare 10 ml soluţie de anestezic.
Pentru a evita sindromul rebound, după o perfuzie intravenoasă prelungită a preparatului (scăderea repetată a tensiunii arteriale după sistarea preparatului) doza trebuie redusă treptat.
Perfuzia intravenoasă se va relua, dacă tensiunea arterială sistolică se reduce până la 70-80 mmHg. Dozele maxime pentru adulţi la administrarea subcutanată şi intramusculară: la o priză – 10 mg, nictemerală – 50 mg. Doza maximă la administrarea intravenoasă: la o priză – 5 mg, nictemerală – 25 mg.
Interacțiuni
cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Micşorează efectul hipotensiv al diureticelor şi remediilor antihipertensive.
Neurolepticele, derivaţii de fenotiazină reduc efectul hipertensiv al preparatului. Inhibitorii MAO,
oxitocina, alcaloizii de ergot, antidepresivele triciclice, metilfenidatul, adrenomimeticele potenţează
efectul presor şi aritmogenitatea fenilefrinei.
Beta-adrenoblocantele reduc activitatea cardiostimulantă a preparatului.
Administrarea preparatului pe fondal de rezerpină poate determina dezvoltarea crizei hipertensive în
rezultatul epuizării rezervelor de catecolamine în terminaţiunile adrenergice şi creşterea sensibilității
la adrenomimetice.
Anestezicele inhalatorii (cloroform, enfluran, halotan, izofluran, metoxifluran) măresc riscul apariţiei
aritmiei atriale şi ventriculare grave, din cauza sensibilităţii mărite a miocardului la simpatomimetice.
Ergometrina, ergotamina, metilergometrina, oxitocina, doxapramul sporesc efectul vasoconstrictor.
Reduce efectul antianginal al nitraţilor, care la rândul său, pot diminua efectul presor al
simpatomimeticelor şi riscul apariţiei hipotensiunii arteriale (administrarea concomitentă este
posibilă în dependenţă de realizarea efectul terapeutic scontat). Hormonii tiroidieni măresc
(reciproc) efectul şi riscul apariţiei insuficienţei coronariene (îndeosebi în ateroscleroza
coronariană).
Administrarea de Mezaton în timpul naşterii pentru corijarea hipotensiunii arteriale pe fondalul
remediilor, care stimulează travaliul (vasopresina, ergotamina, ergometrina, metilergometrina), poate
fi o cauză a creşterii tensiunii arteriale persistente în perioada postoperatorie.