Fișă tehnică · Metotrexat-BP 10 mg/ml, soluţie injectabilă

Metotrexatul trebuie prescris doar de către medici cu experiență în utilizarea metotrexatului și care înțeleg pe deplin riscurile terapiei cu metotrexat.

Atenționare importantă privind administrarea Metotrexat-BP

Pentru tratamentul artritei reumatoide, al artritei juvenile idiopatice active, al psoriazisului, al artritei psoriazice care necesită administrare o dată pe săptămână, Metotrexat-BP trebuie administrat doar o dată pe săptămână. Erorile de administrare a Metotrexat-BP pot duce la reacții adverse grave, inclusiv deces. Vă rugăm să citiți cu foarte multă atenție această secțiune din Rezumatul caracteristicilor produsului.

Metotrexat-BP 10 mg/ml se administrează intramuscular, intravenos, intraarterial sau intratecal.

Trebuie luată în considerare administrarea de suplimente de acid folic sau folinic conform ghidurilor de tratament aflate în vigoare.

Utilizarea metotrexatului pentru tratamentul patologiilor non-oncologice la copii cu vârsta <3 ani nu este 1 recomandată, din cauza insuficienței datelor privind eficacitatea şi siguranţa la acest grup de pacienți.

2

Tratamentul afecţiunilor maligne

Doza se individualizează în funcţie de tipul tumorii, stadiul afecţiunii, eficacitatea terapiei, toleranţă. În corespundere cu schemele de tratament se divizează în terapie cu doze mici (doza la o priză sub 100 mg/m2), mg/m2) mg/m2).medii (doza la o priză sub 100-1000 şi înalte (doza la o prizăpeste 1000

Terapia cu doze mici:

mg/m2 mg/m2Intravenos 15-20 de 3 ori pe săptămână sau 30-50 o dată pe săptămână; intramuscular sau mg/m2intravenos 15 zilnic, timp de 5 zile consecutiv cu repetare peste 2-3 săptămâni.

mg/m2Terapia cu doze medii: intravenos 50-150 cu repetare peste 2-3 săptămâni.

Leucemia limfatică acută mg/m2-3,3 în combinație cu alți agenți citostatici o dată pe zi timp de 4-6 săptămâni.

- 2,5 mg/kg la fiecare două săptămâni.

mg/m2/săptămână30 ca terapie de întreținere.

mg/m2-20 în combinație cu alți agenți citostatici o dată pe săptămână.

Copii:

mg/m2Doze între 1.000 și 5.000 suprafață corporală i.v. se utilizează secvenţial (cu administrare ulterioară de acid folinic) pentru consolidarea remisiunii și tratament de întreținere. Tratamentul oral cu mg/m2/săptămânădoze de până la 20 se utilizează împreună cu administrare intravenoasă și profilaxia SNC intratecală ca tratament de întreținere.

Coriocarcinom

Intramuscular, 15-30 mg pe zi, timp de 5 zile, la intervale de o săptămână sau mai mult. Astfel de cursuri pot fi repetate de 3-5 ori după necesitate, cu perioade de repaus de una sau mai multe săptămâni interpuse între cursuri până la dispariția oricăror simptome de toxicitate.

Limfoame non-Hodgkiniene

Stadiile I sau II ale limfomului Burkitt sunt tratate cu metotrexat (pe cale orală).

Limfoame și limfosarcoame în stadiul III pot răspunde la tratamentul cu metotrexat administrat în doze mg/m2de 0,625-2,5 mg/kg greutate corporală zilnic ca parte a polichimioterapiei și 90-900 sub formă de perfuzie intravenoasă, urmată de administrare de folinat de calciu.

În limfoamele non-Hodgkin la copii, metotrexatul este utilizat în funcție de faza bolii și de tipul histologic în cadrul diferitor polichimioterapii în doze corespunzătoare. Intervale de dozare în terapia cu metotrexat, mg/m2doze medii sau mari: doze unice de la 300-5.000 sub formă de perfuzie intravenoasă.

Cancere cap și gât mg/m2Monoterapie: 40-60 administrate o dată pe săptămână ca injecție intravenoasă în bolus. mg/m2Tratamentul tumorilor metastatice sau recurente: perfuzii intravenoase de 240-1080 cu administrarea folinatului de calciu. Pot fi utilizate, de asemenea, perfuzii intra-arteriale de metotrexat.

Cancer mamar mg/m240 intravenos în asociere cu alte citostatice în ziua 1 şi 8 a ciclului de tratament. Metotrexat, în mg/m2,doze intravenoase de 10-60 este de obicei inclus în regimurile combinate ciclice cu alte medicamente citotoxice în tratamentul cancerului de sân avansat.

Neuroleucemia

3 mg/m2Intratecal 0,2-0,5 mg/kg corp sau 8-12 peste fiecare 2-3 zile. Înainte de administrare se va înlătura lichidul cefalorahidian în volumul, echivalent cu volumul medicamentului administrat. Doza maximă mg/m2.pentru administrarea intratecală – 15 După reducerea simptomelor, intervalele între curele de tratament constituie o săptămână, apoi – o lună, până când nu se normalizează indicii lichidului cefalorahidian. Administrări intratecale profilactice sunt indicate fiecare 6-8 săptămâni.

Artrită reumatoidă

Doza uzuală constituie 7,5-15 mg o dată pe săptămână, administrată intramuscular sau intravenos în jet. Doza poate fi crescută cu 5 mg metotrexat pe săptămână, până la o doză maximă săptămânală de 25 mg metotrexat. Ulterior doza se reduce, cu cât este posibil, corespunzător cu reacţia terapeutică, care în majoritatea cazurilor se atinge timp de 6 săptămâni.

Poliartrită idiopatică juvenilă mg/m2Pentru copii cu vârsta până la 16 ani doza constituie 0,3-1,0 mg/kg = 10-30 o dată pe săptămână. mg/m2Doza recomandată constituie 10-15 o dată pe săptămână. Dacă efectul este insuficient, doza totală mg/m2săptămânală poate fi crescută până la 20-30 o dată pe săptămână.

Psoriazis

Înainte de tratament se recomandă de efectuat testare cu administrarea dozei de 2,5-5 mg, pentru a exclude efecte toxice neprevăzute. Dacă peste o săptămână indicii de laborator vor fi în limitele normei, tratamentul poate fi început.

Doza uzuală constituie 7,5-15 mg o dată pe săptămână, administrată intramuscular sau intravenos în jet. La necesitate doza totală poate fi mărită până la 25 mg. Ulterior doza se reduce, cu cât este posibil, corespunzător cu reacţia terapeutică, care în majoritatea cazurilor se atinge timp de 4-8 săptămâni.

Populația pediatrică

Metotrexatul trebuie utilizat cu precauție la copii și adolescenți. Trebuie să se respecte protocoalele de tratament publicate în prezent pentru copii.

Vârstnici

La pacienții în vârstă se va lua în considerare reducerea dozei din cauza funcțiilor hepatică și renală reduse, precum și a reducerii rezervelor de folat care apar pe măsura înaintării în vârstă.

Pacienți cu insuficiență renală

Metotrexatul trebuie administrat cu prudență la pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 4.3 și 4.4). Doza trebuie să fie ajustată după cum urmează:

Pacienți cu insuficiență hepatică

În cazul în care bilirubina este > 5 mg/dl (85,5 μmol/l), administrarea metotrexatului este contraindicată (vezi pct. 4.3).

cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Riscul de interacțiune între medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene și metotrexat trebuie luat în
considerare la pacienți tratați cu doză redusă de metotrexat, în special în cazul insuficienței funcției
renale. Dacă este necesar un tratament asociat, trebuie monitorizate hemoleucograma și funcția renală.
9

Trebuie procedat cu precauție în cazul în care medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene și
metotrexatul se administrează concomitent în decurs de 24 de ore, deoarece în acest caz concentrațiile
plasmatice de metotrexat pot să crească și, drept urmare, toxicitatea poate crește. Studiile la animale au
arătat că administrarea medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv a acidului salicilic, a dus
la o secreție tubulară renală redusă a metotrexatului și, în consecință, a potențat efectele sale toxice.
Cu toate acestea, în cadrul unor teste clinice în care s-au administrat ca adjuvant medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene și acid salicilic pacienților cu poliartrită reumatoidă nu s-a observat o
creștere a incidenței reacțiilor adverse. Tratamentul poliartritei reumatoide cu astfel de medicamente
poate fi continuat în timpul terapiei cu metotrexat în doză redusă, dar numai sub supraveghere medicală
strictă.
Pacienții care utilizează medicamente potențial hepatotoxice în timpul tratamentului cu metotrexat (de
exemplu leflunomidă, azatioprină, sulfasalazină și retinoizi) trebuie monitorizați atent pentru
hepatotoxicitate crescută. Consumul de alcool trebuie evitat în timpul tratamentului cu metotrexat.
Consumul regulat de alcool și administrarea suplimentară de medicamente hepatotoxice măresc
probabilitatea unor reacții adverse hepatotoxice la metotrexat.
Administrarea suplimentară a unor medicamente hematotoxice (de exemplu metamizol) crește
probabilitatea efectelor toxice hematologice severe ale metotrexatului.
Trebuie avute în vedere interacțiunile farmacocinetice între metotrexat, anticonvulsive (concentrații
plasmatice reduse de metotrexat) și 5-fluoruracil (timp de înjumătățire plasmatică crescut al 5fluoruracil).
Salicilații, fenilbutazona, difenilhidantoina (=fenitoina), barbituricele, tranchilizantele, contraceptivele
orale, tetraciclinele, derivatele de amidopirină, sulfonamidele, diureticele tiazide, hipoglicemiantele cu
administrare orală, doxorubicina și acidul p-aminobenzoic deplasează metotrexatul din legătura cu
albumina serică și astfel măresc biodisponibilitatea și, prin urmare, toxicitatea (creștere indirectă a dozei).
Probenecidul și acizii organici slabi pot reduce, de asemenea, secreția tubulară a metotrexatului,
cauzând și o creștere indirectă a dozei.
Ciclosporina poate potența eficacitatea și toxicitatea metotrexatului.
Antibioticele cum sunt penicilinele, glicopeptidele, sulfonamidele, ciprofloxacina și cefalotina pot, în
cazuri individuale, reduce clearance-ul renal al metotrexatului, astfel încât pot apărea concentrații
plasmatice crescute de metotrexat, însoțite de toxicitate hematologică și gastrointestinală.
Antibioticele cu administrare orală, cum sunt
tetraciclinele, cloramfenicolul și antibioticele
neabsorbabile cu spectru larg pot reduce absorbția intestinală a metotrexatului sau pot interfera cu
circulația enterohepatică, prin inhibarea florei intestinale sau suprimarea metabolismului bacterian.
În cazul unui tratament (anterior) cu medicamente care pot avea reacții adverse asupra măduvei osoase
(de exemplu sulfamide, trimetoprim/sulfametoxazol, cloramfenicol, pirimetamină), trebuie luată în
considerare posibilitatea unor tulburări hematopoietice.
Administrarea concomitentă de medicamente care provoacă deficit de folat (de exemplu sulfonamide,
trimetoprim-sulfametoxazol) poate duce la creşterea toxicităţii metotrexatului. Prin urmare, se
recomandă o deosebită prudenţă în condiţiile existenţei unui deficit de acid folic.
10

Pe de altă parte, administrarea concomitentă a medicamentelor conţinând acid folinic sau a preparatelor
cu vitamine care conțin acid folic sau alți derivaţi ai acestora pot scădea eficacitatea metotrexatului.
Deşi asocierea metotrexatului cu sulfasalazina poate cauza o creştere a eficacităţii metotrexatului şi, prin
urmare, o creştere a reacţiilor adverse cauzate de inhibarea sintezei de acid folic pe care o exercită
sulfasalazina, asemenea reacţii adverse au fost observate numai în cazuri individuale rare, în cadrul
câtorva studii.
Administrarea concomitentă a inhibitorilor pompei de protoni cum sunt omeprazolul sau pantoprazolul
poate genera interacţiuni medicamentoase: administrarea concomitentă a metotrexatului şi
omeprazolului a dus la o întârziere a eliminării renale a metotrexatului. Într-un caz, a fost raportată
inhibarea eliminării renale a metabolitului 7-hidroximetotrexat, cu mialgie şi
frisoane, în condiţiile asocierii cu pantoprazolul.
Metotrexatul poate determina scăderea clearance-ului teofilinei, de aceea concentraţiile teofilinei trebuie
monitorizate în cazul utilizării concomitente cu metotrexatul.
În timpul tratamentului cu metotrexat, trebuie să se evite consumul excesiv de băuturi care conţin cafeină
sau teofilină (cafea, băuturi răcoritoare care conţin cafeină, ceai negru) deoarece eficacitatea
metotrexatului poate fi redusă din cauza posibilei interacțiuni dintre acesta și metilxantine la nivelul
receptorului adenozinic.
Utilizarea combinată a metotrexatului și leflunomidei poate crește riscul de pancitopenie.
Metotrexatul creşte concentraţiile plasmatice ale mercaptopurinelor. Prin urmare, asocierea
metotrexatului cu mercaptopurina poate necesita ajustarea dozei.
În mod particular în cazul intervențiilor chirurgicale ortopedice în care susceptibilitatea la infecție este
mare, se recomandă precauție în utilizarea în combinație a metotrexatului cu medicamente
imunomodulatoare.
Utilizarea oxidului de azot potențează efectul metotrexatului asupra metabolismului folatului, ducând la
creșterea toxicității, așa cum sunt mielosupresia și stomatita severe, survenite în mod imprevizibil. Cu
toate că această situație poate fi atenuată prin administrarea de folinat de calciu, trebuie evitată utilizarea
concomitentă a oxidului de azot cu metotrexat.
Colestiramina poate determina creșterea eliminării metotrexatului pe alte căi decât cea renală prin
blocarea circulației enterohepatice. Clearance-ul întârziat al metotrexatului poate apărea în cazul asocierii
acestuia cu ale medicamente citostatice. Radioterapia concomitentă cu utilizarea metotrexatului poate
crește riscul necrozei de țesut moale sau a celei osoase.
Din cauza efectelor sale asupra sistemului imunitar, metotrexatul poate afecta răspunsul la vaccinare şi
poate influenţa rezultatele testelor imunologice (procedee imunologice de înregistrare a reacției imune).
În timpul tratamentului cu metotrexat nu trebuie efectuată vaccinare cu vaccinuri cu virusuri vii (vezi
pct. 4.3 și 4.4).

Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Nu trebuie să luați Metotrexat-BP în timpul sarcinii sau dacă încercați să rămâneți gravidă. Metotrexatul
poate produce anomalii congenitale, poate să dăuneze fătului sau să producă avorturi. Se poate asocia cu
malformații la nivelul craniului, feței, a inimii și a vaselor de sânge, a creierului și a membrelor. De
aceea, este foarte important ca metotrexatul să nu fie administrat la pacientele gravide sau la cele care
intenționează să rămână gravide. La femeile cu potenţial fertil, înainte de iniţierea tratamentului trebuie
exclusă cu certitudine prezenţa sarcinii, folosind mijloace adecvate, cum sunt testele de sarcină. Trebuie
să utilizați o metodă de contracepție eficace pe parcursul tratamentului cu metotrexat și încă cel puțin 6
luni după ce opriți tratamentul pentru a evita să rămâneți gravidă (citiți și capitolul “Atenționări și
precauții”).
Dacă totuși rămâneți gravidă pe parcursul tratamentului sau suspectați o sarcină, discutați cât mai curând
cu medicul. Vi se va oferi consiliere cu privire la riscul efectelor dăunătoare asupra fătului în timpul
tratamentului.
Dacă doriți să rămâneți gravidă, adresați-vă medicului dumneavoastră care vă poate recomanda să cereți
consilierea unui specialist înainte de începerea tratamentului.
5
Alăptarea
Metotrexatul trece în laptele matern, de aceea nu trebuie să alăptați pe parcursul tratamentului. Va trebui
să întrerupeți alăptarea dacă medicul dumneavoastră consideră că tratamentul cu metotrexat este absolut
necesar în timpul perioadei de lactație.
Fertilitatea masculină
Dovezile actuale nu arată o creștere a riscului de malformații sau de avort dacă tatăl primește o doză de
metotrexat mai mică de 30 mg/săptămână. Însă, riscul nu poate fi exclus în totalitate. Metotrexatul poate
fi genotoxic. Acest lucru înseamnă că medicamentul poate produce mutații genetice. Metotrexatul poate
afecta producția de spermă, ceea ce poate cauza anomalii congenitale. De aceea ar trebui să evitați să
procreați sau să donați spermă pe parcursul tratamentului cu metotrexat și încă cel puțin 6 luni după
oprirea tratamentului.