Fișă tehnică · Metorthrit Rompharm 10 mg/ml, soluţie injectabilă în seringă preumplută

Metotrexatul trebuie prescris doar de către medici cu experienţă în utilizarea metotrexatului şi care înţeleg pe deplin riscurile terapiei cu metotrexat.

Avertisment important cu privire la dozarea Metorthrit Rompharm (metotrexat):

În tratamentul artritei reumatoide, al artritei juvenile idiopatice active, al psoriazisului și al artritei psoriazice, care necesită administrarea dozei o dată pe săptămână, Metorthrit Rompharm (metotrexat) trebuie să fie utilizat o dată pe săptămână. Erorile de administrare a Metorthrit (metotrexat) pot provoca reacţii adverse grave, inclusiv deces. Vă rugăm să citiţi cu multă atenţie această secţiune a Rezumatului caracteristicilor produsului.

Metorthrit Rompharm se administrează injectabil o dată pe săptămână.

Trebuie comunicat pacientului în mod explicit că tratamentul cu Metorthrit Rompharm se administrează numai o dată pe săptămână.

Se recomandă precizarea unei anumite zile din săptămână ca „zi pentru administrarea injecţiei”.

Administrarea de rutină trebuie făcută de personal medical. Dacă starea clinică permite, în anumite situaţii, medicul poate decide ca pacientul să-şi autoadministreze medicamentul. În aceste cazuri, în vederea administrării medicamentului, este obligatorie instruirea detaliată a pacientului efectuată de către medic

Doze

1

Doze la pacienţi adulţi cu poliartrită reumatoidă:

Se recomandă efectuarea unei doze test, administrată parenteral cu o săptămână înainte de iniţierea terapiei, pentru a decela reacţiile adverse idiosincrazice.

Doza iniţială recomandată este 7,5 mg metotrexat o dată pe săptămână, administrată fie subcutanat, fie intramuscular sau intravenos. În funcţie de modul individual de manifestare a bolii şi de tolerabilitatea manifestată de către pacient, doza iniţială poate fi crescută treptat cu 2,5 mg pe săptămână. Nu trebuie depăşită doza de 25 mg pe săptămână. Totuşi, dozele care depăşesc 20 mg pe săptămână pot fi asociate cu o creştere semnificativă a toxicităţii, în special cu supresia măduvei osoase. Răspunsul la tratament este de aşteptat după aproximativ 4-8 săptămâni. După ce s-au obţinut rezultatele terapeutice dorite, doza trebuie redusă treptat până la doza minimă eficace de întreţinere posibilă.

Simptomatologia se poate reinstala după întreruperea tratamentului.

Tratamentul cu metotrexat al poliartritei reumatoide constituie un tratament de lungă durată.

Doze la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani, cu forme poliartritice ale artritei juvenile idiopatice (AIJ):

mg/m2Doza recomandată este 10-15 suprafaţă corporală (SC)/o dată pe săptămână. În cazurile refractare la tratament, doza săptămânală poate fi crescută până la 20 mg/m2 suprafaţă corporală (SC) / o dată pe săptămână.

Cu toate acestea, în cazul creşterii dozei este indicată o creştere a frecvenţei monitorizării tratamentului.

Datorită datelor limitate privind administrarea intravenoasă la copii şi adolescenţi, administrarea parenterală este limitată la injectarea pe cale subcutanată şi intramusculară.

Pacienţii cu AIJ trebuie să se adreseze totdeauna unităţilor de reumatologie specializate în tratamentul copiilor/adolescenţilor.

Utilizarea la copii cu vârsta < 3 ani nu este recomandată, datorită datelor insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea administrării la această grupă de pacienţi (vezi pct. 4.4).

Doza la pacienţi cu forme severe de psoriazis vulgar şi artrită psoriazică:

Se recomandă administrarea unei doze de testare de 5-10 mg, pe cale parenterală, cu o săptămână înainte de iniţierea terapiei, pentru a decela reacţiile adverse idiosincrazice.

Doza iniţială recomandată este 7,5 mg metotrexat o dată pe săptămână, administrată fie subcutanat, fie intramuscular sau intravenos. Doza trebuie crescută treptat în funcţie de necesităţi dar nu trebuie depăşită o doză săptămânală maximă de 25 mg metotrexat. Dozele care depăşesc 20 mg pe săptămână pot fi asociate cu o creştere semnificativă a toxicităţii, în special cu supresia măduvei osoase. Răspunsul la tratament este de aşteptat, în general, după aproximativ 2-6 săptămâni. . Tratamentul este continuat sau întrerupt în funcţie de tabloul clinic şi de modificările parametrilor de laborator. După obţinerea răspunsului terapeutic dorit, doza trebuie redusă treptat până la doza minimă eficace de întreţinere. Doza mai mare de 25 mg poate fi justificată din punct de vedere clinic numai în unele cazuri excepţionale, însă ea nu trebuie să depăşească doza săptămânală maximă de 30 mg metotrexat deoarece toxicitatea va creşte foarte mult.

Tratamentul cu metotrexat al psoriazisului vulgar şi al artritei psoriazice constituie un tratament de lungă durată.

Pacienţi cu insuficienţă renală:

Metorthrit Rompharm trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală.

Dozele trebuie ajustate după cum urmează:

Pacienţi cu insuficienţă hepatică:

2

Dacă este absolut necesar, metotrexatul trebuie administrat cu mare prudenţă la pacienţii cu boală hepatică semnificativă activă sau în antecedente, în special datorată consumului de alcool etilic. Metotrexatul este contraindicat dacă valorile bilirubinei sunt >5 mg/dl (85,5 μmol/l).

Vârstnici

Trebuie luată în considerare reducerea dozelor la pacienţii vârstnici datorită reducerii funcţiilor hepatice şi renale, precum şi a scăderii rezervelor de folaţi care se produc odată cu înaintarea în vârstă.

Utilizarea la pacienţi cu al treilea spaţiu de distribuţie (revărsat pleural, ascită) Deoarece timpul de înjumătăţire plasmatică al Metorthrit Rompharm poate fi prelungit de 4 ori faţă de valoarea normală, la pacienţii cu al treilea spaţiu de distribuţie, pot fi necesare reducerea dozei sau în unele cazuri, întreruperea administrării metotrexatului (vezi pct.5.2 şi 4.4).

Mod de administrare şi durată:

Medicamentul este numai pentru o singură utilizare.

Metorthrit Rompharm soluţie injectabilă poate fi injectat pe cale subcutanată, intramusculară sau intravenoasă.

La adulţi, administrarea intravenoasă trebuie efectuată în bolus.

Vă rugăm, vedeţi de asemenea şi pct. 6.6.

Durata totală a tratamentului este decisă de către medic.

Soluţia injectabilă trebuie inspectată vizual înainte de utilizare.

Trebuie utilizată numai soluţia limpede, practic fără particule.

Trebuie evitat orice contact al metotrexatului cu tegumentele sau mucoasele! În caz de contaminare, zona afectată trebuie clătită imediat cu multă apă! Vă rugăm, vedeţi de asemenea şi pct. 6.6.

Notă

Când se face trecerea de la administrarea orală la administrarea parenterală, poate fi necesară o reducere a dozelor, datorită biodisponibilităţii variabile după administrare pe cale orală.

Conform ghidurilor actuale de tratament trebuie luată în considerare administrarea de suplimente cu acid folic sau folinic.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
În studiile la animale, antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) incluzând acidul salicilic au produs
scăderea secreţiei tubulare de metotrexat şi ca o consecinţă creşterea efectului toxic al acestuia. Totuşi,
în studii clinice, în care AINS şi acidul salicilic au fost administrate pacienţilor cu poliartrită
reumatoidă concomitent cu medicaţia, nu s-a remarcat creşterea efectelor adverse. Tratamentul
poliartritei reumatoide cu astfel de medicamente poate fi continuat în timpul terapiei cu doze mici de
metotrexat, dar numai sub o atentă supraveghere medicală.
Consumul periodic de alcool etilic şi administrarea suplimentară de medicamente hepatotoxice creşte
probabilitatea efectelor toxice ale metotrexatului.
Pacienţii care utilizează în cursul terapiei cu metotrexat medicamente potenţial hepatotoxice (de
exemplu leflunomidă, azatioprină, sulfasalazină şi retinoizi) trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru
posibila creştere a hepatotoxicităţii. Consumul de alcool etilic trebuie evitat în timpul tratamentului cu
Metorthrit Rompharm.
Asocierea terapeutică dintre metotrexat şi retinoizi, cum sunt acitretinul şi etretinatul, creşte riscul de
hepatotoxicitate.
Administrarea medicamentelor cu efect hematotoxic adiţional (de exemplu metamizol) creşte
posibilitatea efectelor hematotoxice severe ale metotrexatului.
Trebuie avute în vedere interacţiunile farmacocinetice între metotrexat, medicamentele
anticonvulsivante (scad concentraţia metotrexatului în sânge) şi 5-fluorouracil (creşte t1/2 al 5fluorouracilului).
Salicilaţii, fenilbutazona, fenitoina, barbituricele, tranchilizantele, contraceptivele orale, tetraciclinele,
derivaţii de amidopirină, sulfonamidele şi acidul p-aminobenzoic deplasează metotrexatul de pe
locurile de legare de pe albumina serică şi cresc astfel biodisponibilitatea acestuia (creştere indirectă a
dozei).
Probenecidul şi acizii organici slabi pot, de asemenea, să reducă secreţia tubulară de metotrexat şi
astfel să determine de asemenea o creştere indirectă a dozei.

Antibioticele, cum sunt penicilinele, glicopeptidele, sulfonamidele, ciprofloxacina şi cefalotina pot - în
cazuri izolate - să reducă clearance-ul metotrexatului şi astfel pot determina creşterea concentraţiei
serice de metotrexat, cu toxicitate simultană hematologică şi gastro-intestinală.
Antibioticele cu administrare pe cale orală, cum sunt tetraciclinele, cloramfenicolul şi antibioticele
neabsorbabile cu spectru larg pot reduce absorbţia intestinală de metotrexat sau să interfere cu
circulaţia enterohepatică prin inhibarea florei intestinale sau supresia metabolismului bacterian.
În cazul administrării de medicamente care pot avea efecte adverse asupra măduvei osoase (de
exemplu sulfonamide, trimetoprim/sulfametoxazol, cloramfenicol, pirimetamină), trebuie avut în
vedere riscul major de tulburări hematopoietice.
Administrarea concomitentă de medicamente care determină deficit de folaţi (de exemplu
sulfonamide, trimetoprim/sulfametoxazol) poate determina creşterea toxicităţii metotrexatului. De
aceea, trebuie acordată o atenţie deosebită pacienţilor cu deficit preexistent de acid folic. Pe de altă
parte, administrarea concomitentă de medicamente conţinând acid folinic sau preparate cu vitamine
care conţin acid folic sau derivaţi, poate afecta eficacitatea metotrexatului.
În cazul administrării concomitente de Metorthrit Rompharm şi alte medicamente antireumatice (de
exemplu compuşi cu aur, penicilamină, hidroxiclorochină, sulfasalazină, azatioprină, ciclosporină), în
general nu sunt anticipate creşteri ale efectelor toxice ale metotrexatului.
În cazul asocierii metotrexatului cu sulfasalazină poate să crească eficacitatea metotrexatului prin
inhibarea sintezei acidului folic de către sulfasalazină rezultând creşterea riscului de efecte adverse,
ceea ce s-a observat în câteva studii la un număr redus de pacienţi.
Administrarea concomitentă de inhibitori ai pompei protonice ca omeprazol sau pantoprazol poate
determina interacţiuni. Administrarea concomitentă de metotrexat şi omeprazol a cauzat o întârziere a
eliminării renale de metotrexat. Într-un singur caz, când metotrexat s-a administrat în asociere cu
pantoprazol, s-a observat inhibarea eliminării renale a metabolitului 7- hidroximetotrexat, care s-a
manifestat prin mialgii şi tremurături.
Metotrexatul poate determina scăderea clearance-ului teofilinei, de aceea concentrațiile teofilinei
trebuie monitorizate în cazul utilizării concomitente cu metotrexat.
Consumul excesiv de băuturi care conţin cafeină sau teofilină (cafea, băuturi conţinând cafeină, ceai
negru) trebuie evitat pe durata tratamentului cu metotrexat, deoarece eficacitatea metotrexatului poate
fi redusă prin posibilele interacţiuni între metotrexat şi metilxantine la nivelul receptorilor adenozinici.
Utilizarea asociată de metotrexat şi leflunomidă poate creşte riscul de pancitopenie. Metotrexatul
determină creşterea concentraţiei plasmatice de mercaptopurine. De aceea, asocierea acestora poate
necesita ajustarea dozelor.
În special în intervenţiile chirurgicale ortopedice în care susceptibilitatea la infecţii este mare,
asocierea de metotrexat cu imunomodulatoare trebuie utilizată cu precauţie.
Utilizarea protoxidului de azot potențează efectul metotrexatului asupra folatului, ducând la creșterea
toxicității, cum ar fi forme severe și imprevizibile de mielosupresie și stomatită. Deși acest efect poate
fi redus prin administrarea de folinat de calciu, utilizarea concomitentă trebuie evitată.
Colestiramina poate creşte eliminarea non-renală a metotrexatului prin întreruperea circulaţiei enterohepatice.
Trebuie luată în considerare diminuarea clearance-ului metotrexatului în cazul asocierii cu alte
medicamente citostatice.
Radioterapia efectuată pe parcursul tratamentului cu metotrexat poate creşte riscul de necroză a
ţesuturilor moi sau a oaselor.
8

Având în vedere posibilul efect asupra sistemului imunitar, metotrexatul poate modifica rezultatele
vaccinărilor şi ale testelor (procedurilor imunologice pentru înregistrarea reacţiilor imune). În cursul
tratamentului cu metotrexat nu trebuie efectuată vaccinarea cu vaccinuri vii (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament.
Sarcina
Nu trebuie să luați Metorthrit Rompharm în timpul sarcinii sau dacă încercați să rămâneți gravidă.
Metotrexatul poate produce anomalii congenitale, poate să dăuneze fătului sau să producă avorturi. Se
poate asocia cu malformații la nivelul craniului, feței, a inimii și a vaselor de sânge, a creierului și a
membrelor. De aceea, este foarte important ca metotrexatul să nu fie administrat la pacientele gravide
sau la cele care intenționează să rămână gravide. La femeile cu potenţial fertil, înainte de iniţierea
tratamentului trebuie exclusă cu certitudine prezenţa sarcinii, folosind mijloace adecvate, cum sunt
testele de sarcină. Trebuie să utilizați o metodă de contracepție eficace pe parcursul tratamentului cu
metotrexat și încă cel puțin 6 luni după ce opriți tratamentul pentru a evita să rămâneți gravidă (citiți și
capitolul ⹂Atenționăi și precauții”).
Dacă totuși rămâneți gravidă pe parcursul tratamentului sau suspectați o sarcină, discutați cât mai
curând cu medicul. Vi se va oferi consiliere cu privire la riscul efectelor dăunătoare asupra fătului în
timpul tratamentului.
Dacă doriți să rămâneți gravidă, adresați-vă medicului dumneavoastră care vă poate recomanda să
cereți consilierea unui specialist înainte de începerea tratamentului.
Alăptarea
Nu alăptaţi în timpul tratamentului, deoarece metotrexatul trece în laptele matern. Dacă medicul
dumneavoastră curant consideră tratamentul cu metotrexat absolut necesar în perioada de alăptare,
trebuie să întrerupeţi alăptarea.
Fertilitatea la bărbaţi
Dovezile actuale nu arată o creștere a riscului de malformații sau de avort dacă tatăl primește o doză
de metotrexat mai mică de 30 mg/săptămână. Însă, riscul nu poate fi exclus în totalitate. Metotrexatul
poate fi genotoxic. Acest lucru înseamnă că medicamentul poate produce mutații genetice.
Metotrexatul poate afecta producția de spermă, ceea ce poate cauza anomalii congenitale. De aceea ar
trebui să evitați să procreați sau să donați spermă pe parcursul tratamentului cu metotrexat și încă cel
puțin 6 luni după oprirea tratamentului.