Fișă tehnică · Metoprolol 25 mg, comprimate

Doze

Doza trebuie ajustată individual şi se creşte gradat pentru a evita bradicardia.

Hipertensiune arterială: doza iniţială este de 25-50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara). Dacă nu se atinge efectul terapeutic dorit, se creşte doza progresiv până la 100 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi, sau poate fi asociat cu un alt antihipertensiv.

Pentru profilaxia crizelor de angină pectorală stabilă: doza iniţială este de 25-50 mg tartrat de metoprolol pe zi. Dacă nu se atinge efectul terapeutic dorit, se creşte doza progresiv până la 200 mg tartrat de metoprolol pe zi sau se administrează în asociere cu alte antianginoase.

În infarctul miocardic acut se începe prin administrarea a 50 mg tartrat de metoprolol după 15 minute de la ultima injectare intravenoasă, în cazul în care aceasta a fost bine tolerată. Această doză se repetă la intervale de 6 ore timp de 48 ore. În cazul în care doza introdusă intravenos nu a fost bine tolerată, tratamentul se începe cu precauţie, cu doza de 100 mg tartrat de metoprolol pe zi, după 15 minute de la injectare sau în momentul în care condiţiile (statusul) hemodinamice permit. În caz de intoleranţă gravă la injectare, tratamentul cu metoprolol trebuie întrerupt.

După infarctul miocardic, ca terapie de întreţinere: doza de întreţinere uzuală este de 50-100 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara).

Tulburări cardiace funcţionale: doza uzuală este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara), doză care poate fi crescută progresiv până la 100 mg metoprolol de 2 ori pe zi.

Tahiaritmii: doza uzuală este de 25-50 mg tartrat de metoprolol de 2 –3 ori pe zi. Dacă nu se atinge efectul terapeutic dorit doza zilnică poate fi crescută progresiv până la 200 mg tartrat de metoprolol sau se administrează în asociere cu alte medicamente antiaritmice.

Profilaxia migrenei: doza uzuală este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara), doză care poate fi crescută progresiv până la 100 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi.

Ca adjuvant în tratamentul hipertiroidismului, doza zilnică recomandată este de 150-200 mg tartrat de metoprolol, divizată în 3-4 prize.

Doza va fi redusă treptat odată cu normalizarea concentraţiei hormonilor tiroidieni.

Grupe speciale de pacienți

Insuficienţă renală, pacienţi hemodializaţi sau pacienţi vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală, hemodializaţi sau la pacienţii vârstnici.

Insuficienţă hepatică

În general, nu este necesară ajustarea dozei în cazul cirozei hepatice, chiar dacă legarea de proteinele plasmatice este în proporţie mică (5-10%).

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă este recomandată reducerea dozei.

Copii şi adolescenţi

Experienţa privind administrarea tartratului de metoprolol la copii şi adolescenţi este limitată.

Mod de administrare

Comprimatele se administrează pe cale orală, în timpul sau imediat după masă deoarece alimentele cresc biodisponibilitatea metoprololului.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate:
Floctafenina poate determina şoc cardiogen sau hipotensiune arterială. În cazul administrării
concomitente de beta-blocante acestea reduc reacţiile compensatorii cardiovasculare.
Administrarea concomitentă de sultopridă creşte riscul apariţiei tulburărilor de ritm ventricular, în
special torsada vârfurilor.
Administrarea concomitentă intravenoasă a unor blocante ale canalelor de calciu (diltiazemul şi
verapamilul) –prezintă risc de stop cardiac.
Asocieri nerecomandate:
Administrarea concomitentă cu amiodaronă poate să determine tulburări ale contractilităţii,
automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.
Administrarea orală concomitentă a unor blocante ale canalelor de calciu (diltiazemul şi verapamilul)
determină tulburări ale conducerii atrioventriculare şi deprimarea excesivă a contractilităţii
miocardiace, prin efect sinergic. Asocierea se face sub supraveghere medicală şi este necesară
monitorizare ECG, îndeosebi la vârstnici sau la începutul tratamentului.
Asocieri care necesită precauţii la utilizare:
Asocierea cu anestezicele generale inhalatorii halogenate reduce reacţiile cardiovasculare
compensatorii ale blocantelor beta-adrenergice. Tratamentul cu blocante beta-adrenergice nu trebuie
întrerupt brusc, iar medicul anestezist trebuie informat despre acest tratament (vezi pct 4.4)
În cazul asocierii cu antiaritmice aparţinând clasei IA (chinidină, disopiramidă) pot să apară tulburări
ale contractilităţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.
Se impune supraveghere clinică şi monitorizarea electrocardiogramei.
Baclofenul creşte efectul antihipertensiv al metoprololului. Sunt necesare supravegherea tensiunii
arteriale şi, eventual, adaptarea dozei de metoprolol.
Cimetidina creşte concentraţia plasmatică a metoprololului prin inhibarea metabolizării sale hepatice,
cu creşterea acţiunii şi reacţiilor adverse: de exemplu, bradicardie marcată. Asocierea necesită
supraveghere medicală; dacă este necesar, doza de blocant beta-adrenergic se ajustează în timpul
tratamentului cu cimetidină.

Similar tuturor beta-blocantelor, metoprololul poate determina tulburări ale circulaţiei periferice, aşa
încât se impune prudenţă la administrarea concomitentă cu ergotamina.
Asocierea cu glicozide tonicardiace determină: bradicardie şi tulburări de conducere atrio-ventriculară.
Metoprololul poate să crească concentraţiile plasmatice ale lidocainei cu eventuala creştere a reacţiilor
ei adverse neurologice şi cardiace. Se impune adaptarea dozei de lidocaină, supraveghere clinică,
efectuarea electrocardiogramei şi eventual, determinarea concentraţiilor plasmatice ale lidocainei în
timpul tratamentului şi după oprirea acestuia.
Antiacidele, compuşi de aluminiu, de magneziu şi carbonatul de calciu scad absorbţia metoprololului,
de aceea antiacidele trebuie administrate la distanţă de cel puţin 2 ore faţă de administrarea
metoprololului.
Înainte de efectuarea examenului radiologic cu substanţe de contrast iodate, tratamentul cu blocante
beta-adrenergice trebuie întrerupt. Dacă administrarea metoprololului este absolut necesară şi nu poate
fi întreruptă, aceasta se va face cu precauţie, cu condiţia să fie disponibile măsuri adecvate de
resuscitare.
În cazul în care tratamentul asociat cu clonidină trebuie întrerupt, tratamentul cu beta-blocante trebuie
întrerupt cu câteva zile înainte de clonidină, deoarece creşterea bruscă a tensiunii arteriale la
întreruperea bruscă a tratamentului cu clonidină este potenţată de betablocante.
Asocieri ce trebuie luate in considerare
Antiinflamatoarele nesteroidiene scad efectul hipotensiv al metoprololului prin inhibarea sintezei
prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină.
Asocierea cu blocantele canalelor de calciu de tip dihidropiridinic poate să determine hipotensiune
arterială şi eventual deprimarea excesivă a contractilităţii miocardice la bolnavii cu insuficienţă
cardiacă latentă sau necontrolată prin tratament.
Administrarea concomitentă cu antidepresive imipraminice (triciclice) şi neuroleptice determină
hipotensiune arterială şi risc de hipotensiune arterială ortostatică severă.
Glucocorticoizii şi tetracosactidul scad efectul antihipertensiv al metoprololului datorită retenţiei
hidrosaline pe care o determină.
Fenobarbitalul şi rifampicina scad concentraţiile plasmatice ale metoprololului prin inducţie
enzimatică, reducând astfel efectele acestuia.
Administrarea concomitentă cu alte blocante beta-adrenergice (de exemplu picături oftalmice, care
conţin timolol), antidepresive inhibitoare ale monoaminoxidazei (IMAO), impune precauţie în
administrare.

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Metoprololul se administrează la gravide doar dacă beneficiul potenţial pentru mamă depăşeşte riscul
potenţial pentru făt.
Dacă se administrează metoprolol pe durata sarcinii este posibilă apariţia unor efecte ale beta-blocantelor
la nou-născut, acţiune ce persistă câteva zile după naştere; este posibilă o reducere a contractilităţii
miocardice care necesită instituirea unei terapii intensive; de asemenea, pot să apară bradicardie, detresă
respiratorie, hipoglicemie. Metoprololul traversează bariera feto-placentară, reduce perfuzia placentară,
putând determina moarte intrauterină sau naşteri premature. Determină risc crescut de complicaţii
cardiace şi pulmonare la nou-născut. Nu s-au raportat anomalii fetale.
De aceea, este necesară o supraveghere medicală atentă şi specializată (frecvenţă cardiacă şi glicemie) a
nou-născutului în primele 3-5 zile de viaţă.
Alăptarea
Metoprololul se excretă în laptele matern. Nu se recomandă administrarea de metoprolol în timpul
alăptării. Dacă tratamentul cu metoprolol este totuşi necesar, alăptarea trebuie întreruptă.