Fișă tehnică · Metadone Cloridrato Molteni Sugar Free 5 mg/ml, soluţie orală

Tratamentul simptomelor de sevraj

Este de preferat ca metadona să se prescrie în centre de tratament specializate, având în vedere riscurile semnificative asociate tratamentului.

Dacă acest lucru nu este posibil, este necesar de consultat cel mai apropiat centru specializat de narcologie.

Doza inițială poate fi stabilită în funcție de intensitatea simptomelor de sevraj. Acesta constituie 20 mg clorhidrat de metadonă (mai des de preferință ca soluție orală). În funcție de reducerea simptomelor de sevraj, în special de reducerea frecvenței pulsului, dilatării pupilei, peristaltismului excesiv și a erecției părului corporal, se pot administra oral încă 20 mg peste 3-4 ore. Tratamentul poate fi continuat cu o doză orală zilnică de 30-50 mg clorhidrat de metadonă (dacă se preferă, de asemenea, sub formă de comprimate) și poate fi apoi redusă treptat pe o perioadă de aproximativ 3 săptămâni.

Tratament de întreținere

Doza inițială poate fi stabilită în același mod ca și în tratamentul simptomelor de sevraj. Doza zilnică (sub formă de soluție orală) este de 50-100 mg clorhidrat de metadonă, de obicei aproximativ 60 mg. Perioada de tratament este în general de 6 luni. Atunci când condițiile fizice, igienice și psiho-sociale se îmbunătățesc, poate fi luat în considerare tratamentul simptomelor de sevraj.

Insuficiență hepatică:

Hepatita virală cronică este mai frecventă la consumatorii de droguri, care folosesc calea intravenoasă. La pacienţii cu insuficienţă hepatică este necesară prudenţă atunci când se administrează metadona. Metabolizarea metadonei la pacienţii cu ciroză hepatică este mai lentă şi efectul de prim-pasaj este scăzut. Acest fapt conduce la un nivel plasmatic crescut de metadonă. Metadona trebuie să fie administrată în doze mai mici decât cele recomandate în mod normal, iar răspunsul pacientului trebuie să fie luat ca o măsură pentru dozele ulterioare.

Insuficiență renală:

Se recomandă prudență la utilizarea metadonei la pacienții cu insuficiență renală. Intervalul dintre doze trebuie să fie prelungit până la minim 8 ore în cazul unei rate de filtrare glomerulară (RFG) de 10-50 ml/minut şi până la minim 12 ore în cazul unei rate de filtrare glomerulară sub 10 ml/minut.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacocinetice
Metadona este un substrat al glicoproteinei-P; prin urmare, toate medicamentele care inhibă
glicoproteina P (de exemplu chinidina, verapamilul) pot creşte concentraţia plasmatică a metadonei.
Inductori ai enzimei CYP3A4:
Metadona este un substrat al CYP3A4 (vezi pct. 5.2). Prin inducerea CYP3A4, clearance-ul
metadonei va creşte, iar concentraţiile plasmatice vor scădea. Inductorii acestei enzime (barbiturice,
carbamazepină, fenitoină, nevirapină, rifampicină, efavirenz, amprenavir, spironolactonă,
dexametazonă, Hypericum perforatum (sunătoare) pot induce metabolismul hepatic. De exemplu,
după trei săptămâni de tratament cu efavirenz 600 mg pe zi, valorile medii ale concentraţiei
plasmatice maximale şi ASC au scăzut cu 48% şi, respectiv, cu 57% la pacienţii trataţi cu metadonă
(35-100 mg pe zi). Consecinţele inducţiei enzimatice sunt mai marcate dacă inductorul este
administrat după ce a început tratamentul cu metadonă. În urma acestor interacţiuni au fost raportate
simptome de abstinenţă; prin urmare poate fi necesară creşterea dozei de metadonă. Dacă se
întrerupe tratamentul cu un inductor al CYP3A4, doza de metadonă trebuie redusă.
Inhibitori ai enzimei CYP3A4:
Metadona este un substrat al izoenzimei 3A4 a citocromului P-450 (CYP3A4) (vezi pct. 5.2). Prin
inhibarea CYP3A4, clearance-ul metadonei este scăzut, ceea ce poate determina creșterea
concentrației metadonei. Administrarea concomitentă a inhibitorilor CYP3A4 (de exemplu,
canabinoide, claritromicină, delavirdină, eritromicină, fluconazol, suc de grepfrut, inhibitori
selectivi ai recaptării serotoninei, itraconazol, ketoconazol, fluoxetină, fluvoxamină, nefazodonă şi
telitromicină) poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice de metadonă.
Didanozină şi stavudină
Metadona reduce ASC și Cmax a didanozinei şi stavudinei, ceea ce duce la scăderea
biodisponibilităţii acestor medicamente. În plus, metadona poate întârzia absorbţia şi creşte
metabolismul de prim pasaj al medicamentelor menționate anterior.
Zidovudină
Metadona creşte concentraţiile plasmatice ale zidovudinei la administrare atât orală, cât şi
intravenoasă, de asemenea produce o creșterea a ASC mai evidentă după administrarea orală decât
după administrarea intravenoasă a zidovudinei. Aceste efecte sunt determinate de inhibiţia
glucuronoconjugării zidovudinei şi, prin urmare, de clearance-ul renal scăzut al ei. În timpul
tratamentului cu metadonă, pacienţii trebuie monitorizaţi atent în vederea apariţiei semnelor de
toxicitate provocată de zidovudină, motiv pentru care poate fi necesară scăderea dozei de

zidovudină. Din cauza interacţiunilor reciproce dintre zidovudină şi metadonă (zidovudina este un
inductor al CYP3A4), pot apărea simptome tipice de abstinenţă la opioide în timpul administrării
concomitente (cefalee, mialgie, fatigabilitate şi iritabilitate).
Inhibitorii de protează
Caracteristicile inhibitorilor de protează au fost monitorizate în unele studii efectuate in vitro
(inhibitorii de protează sunt inhibitori puternici ai CYP3A4); conform unor studii clinice la pacienți
aflați în terapie de întreținere cu metadonă, tratați concomitent cu ritonavir în asociere cu alți
inhibitori de protează, cum ar fi nelfinavir, saquanavir, lopinavir, a fost observată o creștere de două
ori a ASC metadonei. Încă nu se știe dacă efectul de inducție al inhibitorilor de protează asupra
metabolismului metadonei este responsabil pentru acest mecanism.
Medicamente care afectează aciditatea urinii:
Metadona este o bază slabă. Acidificanţii urinii (cum sunt clorura de amoniu şi acidul ascorbic) pot
creşte clearance-ul renal al metadonei. În această situație, doza de metadonă trebuie crescută.
Metamizol:
Administrarea concomitentă de metadonă cu metamizol, care este un inductor al enzimelor de
metabolizare, inclusiv CYP2B6 și CYP3A4, poate determina o reducere a concentrațiilor
plasmatice de metadonă cu potențială scădere a eficacității clinice. Prin urmare, se recomandă
prudență atunci când metamizolul și metadona sunt administrate concomitent; răspunsul clinic
și/sau nivelurile de medicamente trebuie monitorizate după caz.
Interacţiuni farmacodinamice
Agoniști/antagonişti opioizi
Agoniștii/antagoniştii opioizi (naloxona şi naltrexona) contracarează acțiunea farmacologică a
metadonei și provoacă sindromul de abstinenţă.
Agoniștii/antagoniștii parțiali (nalbupina și pentazocina) pot bloca parțial analgezia și agrava
deprimarea respiratorie și a sistemului nervos central, provocate de metadonă. La administrarea
concomitentă a acestor medicamente cu metadona pot provoca și intensifica efectele neurologice,
respiratorii și hipotensive. Efectele aditive sau antagoniste depind de doza metadonei și sunt mai
frecvente atunci, când doza de metadonă este scăzută sau moderată. Aceste medicamente pot
provoca sindromul de abstinență la pacienții care urmează terapie cronică.
Medicamentele cu acțiune deprimantă asupra SNC, cum sunt benzodiazepinele sau medicamente
înrudite:
Utilizarea concomitentă de opioide cu medicamente sedative cum sunt benzodiazepinele sau
medicamente înrudite, crește riscul de sedare, deprimare respiratorie, comă și deces din cauza
efectului deprimant suplimentar asupra SNC. Doza și durata utilizării concomitente trebuie limitată
(vezi pct. 4.4).
Medicamente serotoninergice:
Sindromul serotoninergic poate apărea la administrarea concomitentă de metadonă cu petidină,
inhibitori de monoaminoxidază (MAO) și remedii serotoninergice, cum ar fi inhibitorii selectivi ai
recaptării serotoninei (SSRI), inhibitorii recaptării serotoninei și norepinefrinei (SNRI) și
antidepresivele triciclice. Simptomele sindromului serotoninergic pot include modificări ale stării
mentale, instabilitate autonomă, tulburări neuromusculare și/sau simptome gastrointestinale.
Antidiareice:
Administrarea concomitentă a metadonei şi a medicamentelor antidiareice (difenoxilat și
loperamidă) pot duce la constipaţie severă şi creşterea efectelor deprimante asupra SNC.

Analgezicele opioide, în asociere cu antimuscarinice, pot duce la constipaţie severă sau ileus
paralitic, în special în cazul administrării pe termen lung.
Alcool:
Poate induce depresie respiratorie gravă și hipotensiune arterială.

Sarcina și alăptarea
3
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă,
adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de a lua acest medicament.
Nu luaţi Metadone Cloridrato Molteni Sugar Free în timpul travaliului sau naşterii.
Discutați cu medicul dumneavoastră dacă alăptați sau intenționați să alăptați în timp ce luați
metadonă, deoarece poate afecta copilul dumneavoastră. Monitorizați-vă copilul pentru semne și
simptome anormale, cum ar fi somnolență crescută (mai mult decât de obicei), dificultăți de
respirație sau moleșeală. Consultați-vă imediat medicul dacă observați oricare dintre aceste
simptome.