Fișă tehnică · Medapril 10 mg 10 mg, comprimate

Doze şi mod de administrare Doza trebuie individualizată în funcţie de profilul pacientului şi de răspunsul tensiunii arteriale (vezi pct 4.4). Doze Hipertensiune arterială Medapril poate fi utilizat ca monoterapie sau în asociere cu alte clase de medicamente antihipertensive (vezi pct 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).

Doza iniţială: La pacienţii cu hipertensiune arterială, doza iniţială recomandată uzual este de 10 mg. Pacienţii cu stimularea puternică a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (în special hipertensiune renovasculară, depleţie de sare şi/sau volum, decompensare cardiacă sau hipertensiune arterială severă) pot prezenta o scădere marcată a tensiunii arteriale după administrarea dozei iniţiale. La aceşti pacienţi, este recomandată o doză iniţială de 2,5-5 mg, iar iniţierea tratamentului trebuie realizată sub supraveghere medicală. În cazul insuficienţei renale este necesară o doză iniţială mai mică (vezi Tabelul 1 de mai jos). Doza de întreţinere: Doza uzuală de întreţinere eficace este de 20 mg, administrată în doză unică zilnică. În general, dacă efectul terapeutic dorit nu se obţine într-un interval de 2 până la 4 săptămâni la un anumit nivel al dozei, doza poate fi crescută în continuare. Doza maximă folosită în studiile clinice controlate, de lungă durată, a fost de 80 mg/zi. Pacienţii trataţi cu diuretice: După iniţierea tratamentului cu Medapril poate să apară hipotensiunea arterială simptomatică. Aceasta poate să apară mai ales la pacienţii trataţi în mod curent cu diuretice. Prin urmare, se recomandă precauţie, deoarece aceşti pacienţi pot avea depleţie de volum şi/sau de sare. Dacă este posibil, diureticul trebuie întrerupt cu 2 până la 3 zile înainte de iniţierea tratamentului cu Medapril. La pacienţii hipertensivi la care tratamentul cu diuretice nu poate fi întrerupt, tratamentul cu Medapril trebuie început cu o doză de 5 mg. Se recomandă monitorizarea funcţiei renale şi a concentraţiei plasmatice de potasiu. Doza ulterioară de Medapril trebuie ajustată în funcţie de răspunsul tensiunii arteriale. Dacă este necesar, terapia cu diuretice poate fi reluată (vezi pct 4.4 şi pct 4.5). Ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală doza trebuie calculată pe baza clearance-ul creatininei, conform Tabelului 1 de mai jos. Tabelul 1. Ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală Clearance-ul creatininei (ml/min) Doza iniţială (mg/zi) Sub 10 ml/min (inclusiv pacienţii dializaţi)

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Agenţi antihipertensivi Atunci când lisinopril este combinat cu alte medicamente antihipertensive (de exemplu, nitroglicerină şi alţi nitraţi sau alte vasodilatatoare), scăderi suplimentare a tensiunii arteriale pot apărea. Datele provenite din studii clinice au arătat că blocarea dublă a sistemului renină- angiotensinăaldosteron (SRAA), prin utilizarea combinată a inhibitorilor ECA, inhibitorilor receptorilor de angiotensină II sau aliskiren se asociază cu o frecvenţă mai mare a efectelor adverse, cum ar fi hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi scăderea funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu utilizarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct 4.3, 4.4 şi 5.1). Medicamente care cresc riscul de angioedem Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril / valsartan este contraindicată deoarece aceasta crește riscul de angioedem (vezi pct. 4.3 și 4.4). Tratamentul concomitent al inhibitorilor ECA cu ținta mamiferică a inhibitorilor rapamicinei (mTOR) (de exemplu, temsirolimus, sirolimus, everolimus) sau inhibitori ai endopeptidazei neutre (NEP) (de ex. racecadotril), vildagliptina sau activatorul tisular al plasminogenului pot crește riscul de angioedem (vezi pct. 4.4). Diuretice Atunci când un diuretic este adăugat la tratamentul unui pacient care primeşte lisinopril efectul antihipertensiv este de obicei aditiv. Pacienţii care deja utilizează diuretice şi în special a celor în care terapia cu diuretice a fost începută recent, pot prezenta ocazional o reducere excesivă a tensiunii arteriale, atunci când este adăugat lisinopril. Posibilitatea de apariţie a hipotensiunii arterială simptomatice după administrarea lisinopril poate fi redusă la minim prin întreruperea diureticelor înainte de iniţierea tratamentului cu lisinopril (vezi pct 4.4 şi 4.2). Suplimente de potasiu, diuretice care economisesc potasiu sau substituenţi de sare care conţin potasiu şi alte medicamente care pot creşte concentraţiile potasiului seric Cu toate că în studiile clinice, concentraţia plasmatică a potasiului, de obicei, a rămas în limite normale, hiperkaliemia a apărut la unii pacienţi. Utilizarea suplimentelor de potasiu, diureticelor care economisesc potasiu (de exemplu, spironolactona, triamteren sau amilorid) sau substituenţi de sare care conţin potasiu şi alte medicamente care pot creşte concentraţia potasiului seric, în special la pacienţii cu insuficienţă renală, poate duce la o creştere semnificativă a concentraţiei plasmatice de potasiu. Monitorizarea potasiului trebuie efectuată, de asemenea când lisinoprilul este administrat concomitent cu alți agenți care cresc potasiul seric, cum ar fi trimetoprim și

cotrimoxazol (trimetoprim / sulfametoxazol), deoarece se știe că trimetoprimul acționează ca un diuretic care economisește potasiul ca amilorid. Prin urmare, combinația de lisinopril cu cele de mai sus menționate nu sunt recomandate. Dacă este indicată utilizarea concomitentă, acestea trebuie utilizate împreună cu precauție și cu monitorizarea frecventă a potasiului seric. În cazul în care lisinopril este administrat cu un diuretic care duce la pierderea de potasiu, hipokaliemia indusă de diuretice poate fi ameliorată. Ciclosporina În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu ciclosporină poate apărea hiperkaliemie. Se recomandă monitorizarea potasiului seric. Heparină În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu heparină poate apărea hiperkaliemie. Se recomandă monitorizarea potasiului seric. Litiu Creşteri reversibile ale concentraţiilor de litiu seric şi ale toxicităţii au fost raportate în timpul administrării concomitente de litiu cu inhibitori ECA. Utilizarea concomitentă de diuretice tiazidice poate creşte riscul de toxicitate a litiului şi să sporească toxicitatea de litiu deja crescută cu inhibitori ECA. Folosirea lisinopril împreună cu litiu nu este recomandată, dar în cazul în care asocierea este absolut necesară, trebuie monitorizată atent concentraţia plasmatică a litiului (vezi pct 4.4). Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS) incluzând acidul acetilsalicilic ≥3g/zi Când inhibitorii ECA sunt administraţi simultan cu medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene (de exemplu acidul acetilsalicilic în doze terapeutice antiinflamatorii, inhibitorii COX-2 şi AINS neselectivi) poate scădea efectul antihipertensiv. Utilizarea concomitentă de inhibitori ECA şi AINS poate duce la un risc crescut de deteriorare a funcţiei renale, inclusiv o posibilă insuficienţă renală acută, precum şi la o creştere a concentraţiei plasmatice a potasiului, în special la pacienţii cu funcţie renală deteriorată preexistentă. Aceste efecte sunt de obicei reversibile. Combinaţia trebuie administrată cu precauţie, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie luată în considerare monitorizarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului concomitent, iar apoi periodic. Săruri de aur După administrarea injectabilă de săruri de aur (de exemplu, aurotiomalat de sodiu) au fost raportate mai frecvent reacţii similare celor din intoxicaţia cu nitriţi (simptome de vasodilatare, inclusiv eritem al feţei, greaţă, ameţeală şi hipotensiune arterială, care pot fi foarte severe) în cazul pacienţilor care primesc tratament cu inhibitori ECA. Antidepresive triciclice / Antipsihotice / Anestezice Administrarea concomitentă a anumitor medicamente anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice cu inhibitori ECA poate determina o scădere suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct 4.4). Simpatomimetice Simpatomimeticele pot diminua efectele antihipertensive ale inhibitorilor ECA. Antidiabeticile Studiile epidemiologice au arătat că administrarea concomitentă de inhibitori ECA şi medicamente antidiabetice (insulină, antidiabetice orale) poate determina o scădere marcată a glicemiei sanguine cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen pare a fi mai probabil să apară în timpul primelor săptămâni

de tratament combinat şi la pacienţii cu insuficienţă renală. Acid acetilsalicilic, trombolitice, beta-blocanţi, nitraţi Lisinopril poate fi utilizat concomitent cu acidul acetilsalicilic (în doze cardiologice), trombolitice, beta-blocante şi / sau nitraţi.

Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Utilizarea inhibitorilor ECA nu este recomandată în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct 4.4). Utilizarea inhibitorilor ECA este contraindicată în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct 4.3 şi 4.4). Dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitori ECA în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente; totuşi, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. Cu excepţia cazului în care terapia continuă cu inhibitori ECA este considerată esenţială, pacientele care intenţionează să rămână gravide trebuie transferate la tratamente antihipertensive alternative care au un profil de siguranţă stabilit în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu inhibitori ECA trebuie întrerupt imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ. Expunerea la terapia cu inhibitori ECA în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină are efecte fetotoxice la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3). În cazul în care expunerea la inhibitori ECA s-a produs în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului. Nou-născuţii şi sugarii ai căror mame au luat inhibitori ECA trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru hipotensiune arterială (vezi pct 4.3 şi 4.4). Alăptarea Deoarece nu există informaţii disponibile cu privire la utilizarea Medapril în timpul alăptării, Medapril nu este recomandat şi sunt preferate tratamente alternative cu profile de siguranţă mai bine stabilite în timpul alăptării, mai ales în cazul alăptării unui nou-născut sau prematur.