Fișă tehnică · Maprofen 100 mg, comprimate filmate

Calea de administrare orală. A se administra, preferabil, cu alimente sau după mese.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Adulţi:150 mg – 200 mg zilnic, în două, trei sau patru doze divizate. La pacienţii cu simptome severe sau afecţiune recentă, sau pe parcursul exacerbărilor acute, doza totală poate fi mărită până la 300 mg în doze divizate.

În cazul dismenoreei, doza de 100 mg poate fi administrată iniţial, urmată de 50 mg sau 100 mg administrate cu 4 - 6 intervale între prize. Doza maximă nictemerală nu trebuie să depăşească 300 mg.

Copii: Nu se recomandă administrarea la copii cu vârsta sub 12 ani.

Vârstnici: Această grupă de pacienţi este expusă la un risc crescut de consecinţe serioase ale reacţiilor adverse. Cu toate că flurbiprofenul este bine tolerat la vârstnici, unii pacienţi, în special cu insuficienţă renală, elimină AINS mai încet decât ar fi normal. În acest caz, flurbiprofenul trebuie administrat cu grijă, iar dozarea să fie stabilită individual.

Când AINS sunt considerate necesare, se va administra cea mai mică doză eficientă pentru cea mai scurtă perioadă. Pacientul trebuie monitorizat cu regularitate pe parcursul tratamentului cu AINS, în vederea hemoragiilor gastrointestinale.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Trebuie avut grijă la pacienții tratați cu oricare dintre următoarele medicamente cu care au fost
raportate interacțiuni la unii pacienţi.
Diuretice, inhibitori AEC şi antagoniştii angiotensinei II: AINS pot reduce efectul diureticelor şi al
antihipertensivelor. Diureticele pot crește, de asemenea, riscul de nefrotoxicitate AINS. La unii
pacienţii cu funcţie renală redusă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie
renală redusă), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA sau a unui antagonist de
angiotensină II cu un inhibitor de ciclooxigenază poate conduce la deteriorarea suplimentară a
funcţiei rinichilor până la insuficienţă renală acută. În mod normal, aceasta este reversibilă. Aceste
interacţiuni trebuie avute în vedere la pacienţii care administrează flurbiprofen concomitent cu
inhibitorii ECA sau antagoniştii angiotensinei II. Prin urmare, o astfel de asociere trebuie utilizată
numai cu prudenţă, în special la pacienţii vârstnici. Pacienţii vor fi hidrataţi adecvat şi în perioada
imediat următoare iniţierii terapiei asociate, trebuie luată în considerare monitorizarea periodică a
parametrilor funcţiei renale.
Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduce rata de filtrare glomerulară şi
creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace.
Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor precum warfarina.
Acidul acetilsalicilic: Similar altor preparate ce conţin AINS, administrarea concomitentă de
flurbiprofen și acidul acetilsalicilic nu este recomandată în general, din cauza potențialului crescut
de reacții adverse.
Preparate antiplachetare: La administrarea concomitentă cu AINS creşte riscul de hemoragii
gastrointestinale.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): La administrarea concomitentă cu AINS – risc
crescut de apariţie a hemoragiei gastrointestinale.
Săruri de litiu: Se reduce eliminarea de litiu.

Metotrexat: Se recomandă prudență la administrarea concomitentă de flurbiprofen și metotrexat,
deoarece AINS pot crește nivelurile de metotrexat.
Ciclosporină: Creşte riscul de nefrotoxicitate.
Corticosteroizi: La administrarea concomitentă cu AINS creşte riscul de ulceraţii sau hemoragii
gastrointestinale.
Alte analgezice şi inhibitorii selectivi a ciclooxigenazei 2: Se va evita utilizarea concomitentă a
două sau mai multe AINS, inclusiv inhibitori COX-2, deoarece poate crește riscul de efecte adverse.
Antibiotice chinolone: Datele la animale indică faptul că AINS pot crește riscul de convulsii asociat
cu antibioticele chinolone. Pacienţii care administrează AINS şi chinolone pot prezenta risc crescut
de a dezvolta convulsii.
Mifepristonă: Dacă AINS sunt utilizate în decurs de 8-12 zile după mifepristonă, administrarea lor
poate reduce efectul mifepristonei.
Tacrolimus: La administrarea concomitentă cu AINS – risc crescut de nefrotoxicitate.
Zidovudină: La administrarea concomitentă de zidovudină cu AINS poate creşte riscul de toxicitate
hematologică. Există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la
pacienţii cu hemofilie HIV pozitivi care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi alte AINS.
Studiile nu au reușit să demonstreze orice interacțiune între flurbiprofen și tolbutamidă sau
antiacide.
Nu există dovezi că flurbiprofen interferează cu teste standard de laborator.

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Pe durata primului şi celui de al doilea trimestru de sarcină, se va evita utilizarea acestui medicament.
Maprofen este contraindicat pe parcursul ultimului trimestru de sarcină (în ultimile 3 luni).
2
Flurbiprofenul se excretă în laptele matern în concentrație foarte mică, cu toate acestea, se recomandă
de evitat administrarea preparatului pe parcursul alăptării.