Fișă tehnică · Lorafen 2,5 mg, drajeuri

Doza și durata tratamentului trebuie determinate individual pentru fiecare pacient.

Adulţi şi copii mai mari de 12 ani

În stări de anxietate doza uzuală indicată este de 2 – 3 mg lorazepam pe zi, divizată în 2 - 3 prize și apoi, dacă este necesar, doza poate fi crescută la o doză de întreținere, care ajunge de obicei la 6 mg pe zi, împărțită în 2 sau 3 prize.

Dacă este necesară creşterea dozelor de lorazepam, acestea trebuie crescute treptat. Când sunt necesare doze mai mari, trebuie crescută mai întâi doza administrată seara. Doza maximală - până la 10 mg/zi.

În insomnie produsă de anxietate de obicei se indică 2-4 mg pe zi înainte de culcare.

Vârstnici ( peste 65 ani) și pacienți debilitați

La pacienții vârstnici și debilitați, doza inițială trebuie redusă cu aproximativ 50% și ajustată în funcție de nevoile și tolerabilitatea pacientului (vezi pct. 4.4).

1

Copii cu vârsta sub 12 ani

Siguranța și eficacitatea lorazepamului la copii cu vârsta sub 12 ani nu a fost determinată.

Pacienții cu insuficiență renală și / sau hepatică

Se recomandă evaluarea dozelor individual.

Nu trebuie să opriți brusc administrarea medicamentului, întotdeauna este necesară o scădere treptată a dozei.

Mod de administrare

Drajeurile se administrează oral cu puţin lichid.

Se recomandă utilizarea celor mai mici doze eficiente pentru ameliorarea simptomelor de anxietate. Doza de lorazepam trebuie crescută treptat.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacțiuni farmacocinetice
Lorazepam este metabolizat prin intermediul unor enzime ale citocromului P450, dintre care enzima
principală este CYP3A4. Medicamentele care afectează activitatea acestor enzime pot modifica
efectul lorazepamului.
Inhibitorii enzimelor citocromului P-450 (de exemplu, cimetidină, disulfiram, fluvoxamină,
fluoxetină, omeprazol, eritromicină, ketoconazol) încetinesc biotransformarea lorazepamului și a
altor benzodiazepine și pot amplifica efectul acestora.
Inductorii enzimelor citocromului P-450 (de exemplu, rifampicină, fenitoină, carbamazepină)
accelerează biotransformarea lorazepamului și a altor benzodiazepine și pot atenua efectul lor.
4

Interacțiuni farmacodinamice
Creşterea efectului deprimant central poate să apară în cazul utilizării concomitente cu medicamente
care au efect depresiv asupra sistemului nervos central, cum ar fi neuroleptice, medicamente
antipsihotice, anxiolitice / sedative, antidepresive, hipnotice, medicamente antiepileptice, analgezice
opioide, anestezice, medicamente utilizate pentru anestezie generală, sedative, antihistaminice,
miorelaxante.
Analgezicele opioide utilizate simultan cu lorazepam, pot potența euforia, ceea ce poate duce la o
dezvoltare mai rapidă a dependenței mentale.
Opioide
Utilizarea concomitentă de sedative, cum ar fi benzodiazepinele sau medicamente similare, cum ar
fi Lorafen, cu opioide determină creșterea riscului de sedare, deprimare respiratorie, comă și deces
din cauza efectul aditiv de deprimare a SNC. Trebuie limitate doza și durata (vezi punctul 4.4).
Alcoolul sporește efectul inhibitor al lorazepamului asupra sistemului nervos central. Pacienții care
administrează Lorazepam nu trebuie să consume alcool (a se vedea punctul 4.4).
Contraceptivele orale pot atenua efectul lorazepamului.

sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Medicamentul nu se va administra în timpul sarcinii.
Lorafen pătrunde în laptele matern. Dacă este necesară administrarea medicamentului, alăptarea la
sân se va întrerupe.