Fișă tehnică · Lodigrel® 75 mg, comprimate filmate

Doze

• Adulţi şi vârstnici

Clopidogrelul trebuie administrat în doză de 75 mg pe zi, în priză unică, indiferent de mese. La pacienţii cu sindrom coronarian acut:

- Sindrom coronarian acut fără supradenivelare de segment ST (angină pectorală instabilă sau infarct miocardic non-Q): tratamentul cu clopidogrel trebuie iniţiat cu o doză de încărcare unică, de 300 mg sau 600 mg. La pacienţii cu vârsta sub 75 ani, atunci când se intenţionează efectuarea intervenţiei coronariane percutanate, poate fi avută în vedere o doză de încărcare de 600 mg (vezi pct. 4.4). Tratamentul cu clopidogrel trebuie continuat cu o doză de 75 mg o dată pe zi (în asociere cu acid acetilsalicilic (AAS) 75-325 mg pe zi). Deoarece dozele mai mari de AAS au fost asociate cu un risc crescut de sângerare, se recomandă ca dozele de AAS să nu depăşească 100 mg. Durata optimă a tratamentului nu a fost stabilită cu exactitate. Datele din studiile clinice susţin utilizarea sa până la 12 luni, iar beneficiul maxim a fost observat la 3 luni (vezi pct. 5.1).

- Infarct miocardic acut cu supradenivelare de segment ST: pacienţii care primesc tratament conservator şi admiși la terapie trombolitică/fibrinolitică, clopidogrelul trebuie administrat în doză unică de 75 mg pe zi, pentru început sub formă de doză de încărcare de 300 mg, în asociere cu AAS şi cu sau fără trombolitice. La pacienţii cu vârsta peste 75 de ani, trataţi medical, tratamentul cu clopidogrel trebuie iniţiat fără doză de încărcare. Tratamentul asociat trebuie început cât de curând posibil după debutul simptomelor şi continuat pentru cel puţin patru săptămâni. Beneficiul asocierii clopidogrelului cu AAS mai mult de patru săptămâni nu a fost studiat în acest context (vezi pct. 5.1).

- Atunci când se intenționează efectuarea intervenției coronariene percutane (ICP):

- Tratamentul cu clopidogrel trebuie inițiat la o doză de încărcare de 600 mg la pacienții supuși unei ICP primare și la pacienții care sunt supuși unei ICP la mai mult de 24 de ore de la administrarea tratamentului fibrinolitic. La pacienții cu vârsta ≥ 75 ani doza de încărcare de 600 mg trebuie administrată cu precauție (vezi pct. 4.4)

- Doza de încărcare de 300 mg clopidogrel trebuie administrată la pacienții supuși unei ICP în termen de 24 de ore de la administrarea tratamentului fibrinolitic.

Tratamentul cu clopidogrel trebuie continuat cu o doză de 75 mg o dată pe zi, în asociere cu AAS 75 mg-100 mg pe zi. Terapia combinată trebuie începută cât mai curând posibil după debutul simptomelor și continuată până la 12 luni (vezi pct. 5.1).

Pacienţi adulţi cu AIT cu risc moderat până la crescut sau cu AVC ischemic minor:

La pacienţii adulţi cu AIT cu risc moderat până la crescut (scor ABCD2 ≥4) sau cu AVC ischemic minor (NIHSS ≤3), trebuie administrată o doză de încărcare de 300 mg clopidogrel, urmată de o doză de 75 mg clopidogrel administrată o dată pe zi, şi AAS (75 mg – 100 mg o dată pe zi). Tratamentul cu clopidogrel şi AAS trebuie iniţiat în decurs de 24 ore de la eveniment şi continuat timp de 21 zile, urmat de monoterapie antiagregantă plachetară.

La pacienţii cu fibrilaţie atrială:

Clopidogrelul trebuie administrat în doză zilnică unică de 75 mg. Tratamentul cu AAS (75-100 mg pe zi) trebuie început şi continuat în asociere cu clopidogrel (vezi pct. 5.1)

Dacă este omisă o doză:

- În termen de mai puţin de 12 ore după ora stabilită: pacienţii trebuie să ia doza imediat şi apoi să ia următoarea doză la ora stabilită.

- Pentru mai mult de 12 ore: pacienţii trebuie să ia doza următoare la ora stabilită, iar doza nu trebuie dublată.

Grupe speciale de pacienți

Pacienți vârstnici

Sindrom coronarian acut fără supradenivelare de segment ST (angină pectorală instabilă sau infarct miocardic non-Q) :

- Poate fi luată în considerare o doză de încărcare de 600 mg la pacienții cu vârsta <75 ani atunci când se intenționează efectuarea intervenției coronariene percutane (vezi pct. 4.4).

Infarct miocardic acut cu supradenivelare de segment ST:

- Pentru pacienții tratați medical, eligibili pentru tratament trombolitic/fibrinolitic: la pacienții cu vârsta peste 75 ani, tratamentul cu clopidogrel trebuie inițiat fără o doză de încărcare.

Pentru pacienții care sunt supuși unei ICP primare și la pacienții care sunt supuși unei ICP la mai mult de 24 de ore de la administrarea tratamentului fibrinolitic:

- La pacienții cu vârsta ≥ 75 ani, doza de încărcare de 600 mg trebuie administrată cu precauție (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi

Clopidogrelul nu trebuie utilizat la copii, din motive legate de probleme referitoare la eficacitate (vezi pct. 5.1).

Insuficienţă renală

Experienţa terapeutică la pacienţii cu insuficienţă renală este limitată (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică

Experienţa terapeutică la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată, care pot avea diateză hemoragică, este limitată (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Pentru administrare pe cale orală

Medicamentul poate fi administrat cu sau fără alimente.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente asociate cu risc de sângerare: există un risc crescut de sângerare din cauza unui

potenţial efect aditiv. Administrarea concomitentă cu medicamente asociate cu risc de sângerare
trebuie efectuată cu prudenţă (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante orale: administrarea concomitentă de clopidogrel şi anticoagulante orale nu este
recomandată, deoarece poate creşte intensitatea sângerărilor (vezi pct. 4.4). Cu toate că
administrarea clopidogrelului în doză de 75 mg/zi nu a modificat farmacocinetica warfarinei S sau
International Normalised Ratio (INR) la pacienţii la care s-a administrat tratament cu warfarină pe
termen lung, administrarea concomitentă de clopidogrel şi warfarină creşte riscul de sângerare
datorită efectelor independente asupra hemostazei.
Inhibitori ai glicoproteinei IIb/IIIa: clopidogrelul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu un risc
crescut de sângerare în caz de traumatism, intervenţii chirurgicale sau în cadrul altor condiţii
patologice trataţi concomitent cu inhibitori ai glicoproteinei IIb/IIIa (vezi pct. 4.4).
Acid acetilsalicilic (AAS): AAS nu a modificat efectul clopidogrelului de inhibare a agregării
plachetare induse de ADP, în timp ce clopidogrelul a potenţat efectul AAS asupra agregării
plachetare induse de colagen. Cu toate acestea, administrarea concomitentă a 500 mg de AAS, de 2
ori pe zi, timp de o zi, nu a modificat semnificativ prelungirea timpului de sângerare determinată de
administrarea de clopidogrel. Este posibilă o interacţiune farmacodinamică între clopidogrel şi
acidul acetilsalicilic, ceea ce poate duce la o creştere a riscului de sângerare. Prin urmare,
administrarea concomitentă a acestor două medicamente trebuie efectuată cu prudenţă (vezi pct.
4.4). Cu toate acestea, clopidogrelul şi AAS au fost administrate în asociere pe o durată de până la
un an (vezi pct. 5.1).
Heparină: într-un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea clopidogrelului nu a
necesitat modificarea dozei de heparină şi nu a influenţat efectul heparinei asupra coagulării.
Administrarea concomitentă cu heparina nu a modificat inhibarea agregării plachetare produsă de
clopidogrel. Este posibilă o interacţiune farmacodinamică între clopidogrel şi heparină, care
determină o creştere a riscului de sângerare. Prin urmare, administrarea concomitentă a acestor
două medicamente trebuie efectuată cu prudenţă (vezi pct. 4.4).
Trombolitice: siguranţa administrării concomitente de clopidogrel, medicamente trombolitice
fibrino-specifice sau fibrino-nespecifice şi heparine a fost evaluată la pacienţii cu infarct miocardic
acut. Incidenţa hemoragiilor semnificative clinic a fost similară cu cea observată în cazul
administrării concomitente de AAS cu medicamente trombolitice şi heparină (vezi pct. 4.8).
AINS: un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi a arătat că administrarea concomitentă de
clopidogrel şi naproxen creşte frecvenţa hemoragiilor gastro-intestinale oculte. Cu toate acestea, în
absenţa unor studii privind interacţiunile cu alte AINS, deocamdată nu este clar stabilit dacă riscul
hemoragiilor gastro-intestinale este crescut pentru toate AINS. Prin urmare, administrarea
concomitentă de clopidogrel şi AINS, inclusiv inhibitori ai COX-2, trebuie efectuată cu prudenţă
(vezi pct. 4.4).
ISRS: deoarece ISRS influenţează activarea plachetară şi cresc riscul de sângerare, administrarea
concomitentă a ISRS cu clopidogrel trebuie efectuată cu prudenţă.
Interacţiuni cu alte medicamente:
Inductori ai CYP2C19
Deoarece clopidogrelul este metabolizat parţial prin intermediul CYP2C19 în metabolitul său activ,
este de aşteptat ca administrarea medicamentelor care induc activitatea acestei enzime să determine
concentrații crescute ale metabolitului activ al clopidogrelului.
Rifampicina este un inductor puternic al CYP2C19, care determină atât o creștere a concentrației
metabolitului activ al clopidogrelului, cât și a inhibării agregării plachetare, care poate amplifica, în

special, riscul de sângerare. Ca măsură de precauție, trebuie descurajată administrarea concomitentă
a inductorilor puternici ai CYP2C19 (vezi pct. 4.4).
Inhibitori ai CYP2C19
Deoarece clopidogrelul este metabolizat parţial pe calea CYP2C19 în metabolitul său activ, este de
aşteptat ca utilizarea medicamentelor care inhibă activitatea acestei enzime să determine
concentraţii scăzute de metabolit activ al clopidogrelului. Relevanţa clinică a acestei interacţiuni nu
este clară. Ca măsură de precauţie, trebuie descurajată utilizarea concomitentă a inhibitorilor
puternici sau moderaţi ai CYP2C19 (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Medicamentele care sunt inhibitori puternici sau moderaţi ai CYP2C19 includ: omeprazolul,
esomeprazolul, fluvoxamina, fluoxetina, moclobemida, voriconazolul, fluconazolul, ticlopidina,
ciprofloxacina, cimetidina, carbamazepina şi efavirenzul.
Inhibitori de pompă de protoni (IPP):
Omeprazolul, în doză de 80 mg o dată pe zi, administrat fie în acelaşi timp cu clopidogrelul, fie
într-un interval de 12 ore între administrările celor două medicamente, a scăzut expunerea la
metabolitul activ cu 45% (pentru doza de încărcare) şi 40% (pentru doza de întreţinere). Scăderea a
fost asociată cu o reducere de 39% (pentru doza de încărcare) şi 21% (pentru doza de întreţinere) a
inhibării agregării plachetare. Este de aşteptat ca esomeprazolul să aibă o interacţiune similară cu
clopidogrelul.
Din studiile clinice şi observaţionale au fost raportate date heterogene cu privire la implicaţiile
clinice ale acestei interacţiuni farmacocinetice (FC)/farmacodinamice (FD), în termeni de
evenimente cardiovasculare majore. Ca măsură de precauţie, trebuie descurajată utilizarea
concomitentă de omeprazol sau esomeprazol (vezi pct. 4.4).
O scădere mai puţin pronunţată a expunerii la metabolit a fost observată în cazul administrării
concomitente cu pantoprazol sau lansoprazol.
Concentraţiile plasmatice ale metabolitului activ au fost diminuate cu 20% (pentru doza de
încărcare) şi cu 14% (pentru doza de întreţinere) în timpul tratamentului concomitent cu
pantoprazol 80 mg o dată pe zi. Acest lucru a fost asociat cu o scădere a valorii medii a inhibării
plachetare cu 15% şi, respectiv, 11%. Aceste rezultate au indicat faptul că clopidogrelul poate fi
administrat împreună cu pantoprazol.
Nu există dovezi că alte medicamente care reduc aciditatea gastrică, cum sunt antihistaminicele H2
(cu excepția cimetidinei, care este blocant al CYP2C19) sau antiacidele, influenţează activitatea
antiplachetară a clopidogrelului.
Alte medicamente:
Au fost efectuate numeroase alte studii clinice, pentru a investiga eventualele interacţiuni
farmacodinamice şi farmacocinetice dintre clopidogrel şi alte medicamente administrate
concomitent. Nu au fost observate interacţiuni farmacodinamice semnificative clinic atunci când
clopidogrelul a fost administrat concomitent cu atenolol, nifedipină sau cu ambele, atenolol şi
nifedipină. În plus, activitatea farmacodinamică a clopidogrelului nu a fost influenţată semnificativ
de administrarea concomitentă cu fenobarbital, cimetidină sau estrogeni.
Administrarea concomitentă de clopidogrel nu a modificat parametrii farmacocinetici ai digoxinei
sau ai teofilinei. Antiacidele nu au influenţat gradul de absorbţie a clopidogrelului.
Datele din studiul CAPRIE arată că administrarea concomitentă a clopidogrelului cu fenitoina şi
tolbutamida, care sunt metabolizate pe calea CYP2C9, este bine tolerată.
Medicamente care sunt substraturi ale CYP2C8:
La voluntarii sănătoşi, s-a evidenţiat faptul că clopidogrelul creşte expunerea la repaglinidă. În
studii in vitro s-a demonstrat că creşterea expunerii la repaglinidă este determinată de inhibarea
izoenzimei CYP2C8 de către metabolitul glucuronoconjugat al clopidogrelului. Din cauza riscului
de creştere a concentraţiilor plasmatice, administrarea concomitentă a clopidogrelului cu

medicamente eliminate, în principal, prin metabolizare pe calea CYP2C8 (de exemplu, repaglinidă,
paclitaxel) trebuie efectuată cu prudenţă (vezi pct. 4.4).
În afara informaţiilor despre interacţiunile medicamentoase specifice descrise mai sus, nu au fost
efectuate studii privind interacţiunile dintre clopidogrel şi alte medicamente utilizate în mod curent
la pacienţii cu boală aterotrombotică. Cu toate acestea, pacienţilor incluşi în studiile clinice cu
clopidogrel li s-au administrat concomitent numeroase medicamente, inclusiv diuretice, betablocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), blocante ale canalelor de calciu,
hipocolesterolemiante, vasodilatatoare coronariene, antidiabetice (inclusiv insulina), antiepileptice
şi inhibitori ai GP IIb/IIIa, fără manifestarea unor interacţiuni medicamentoase semnificative clinic.
Terapie anti-retrovirală potențată:
Pacienții infectați cu HIV, care primesc terapie anti-retrovirală potențată (ART) prezintă un risc
crescut de complicații vasculare.
A fost demonstrată o expunere semnificativ mai scăzută la metabolitul activ al clopidogrelului și o
reducere a inhibării agregării plachetare la pacienții infectați cu HIV tratați cu terapii antiretrovirale
(ATR) potențate cu ritonavir sau cobicistat. Cu toate că relevanța clinică a acestor rezultate este
incertă, au existat raportări spontane ale pacienților infectați cu HIV tratați cu ART potențate care
au prezentat evenimente ocluzive repetate dupa îndepărtarea ocluziei sau au prezentat evenimente
trombotice în cursul unei scheme de tratament de încărcare cu clopidogrel. Expunerea la
clopidogrel și inhibarea medie a agregarii plachetare pot fi scăzute în asociere cu utilizarea
concomitentă de ritonavir. Prin urmare, trebuie descurajată utilizarea clopidogrelului concomitent
cu terapiile ART potențate.
Similar altor inhibitori ai P2Y12 administrați pe cale orală, administrarea concomitentă a
agoniștilor opioizi poate întârzia și scădea absorbția clopidogrelului, probabil din cauza întârzierii
golirii gastrice. Nu se cunoaște relevanța clinică. La pacienții cu sindrom coronarian acut care
necesită administrarea concomitentă de morfină sau alți agoniști opioizi, trebuie luată în considerare
utilizarea unui medicament antiagregant plachetar cu administrare parenterală.
Rosuvastatină:
S-a demonstrat faptul că clopidogrelul crește expunerea pacientilor la rosuvastatină de 2 ori (ASC)
și de 1,3 ori (Cmax) după administrarea unei doze de 300 mg de clopidogrel și de 1,4 ori (ASC)
după administrarea repetată a unei doze de 75 mg de clopidogrel, fără efect asupra Cmax.

Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Sarcina
Este preferabil să nu luaţi acest medicament în sarcină sau în perioada de alăptare.
Dacă sunteţi gravidă sau credeţi că sunteţi gravidă, trebuie să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului înainte de a lua acest medicament. Dacă rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu
Lodigrel, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră, deoarece se recomandă să nu luaţi
clopidogrel în timpul sarcinii.
Alăptarea
Nu trebuie să alăptaţi în timpul tratamentului cu acest medicament.
Dacă alăptaţi sau plănuiţi să alăptaţi, discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a lua acest
3
medicament.
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament în sarcină sau perioada de alăptare.