Fișă tehnică · Lipromak-LF 10 mg, comprimate filmate

Doze

Înainte de administrarea LIPROMAK-LF, pacientul trebuie să urmeze un regim alimentar standard de scădere a concentraţiilor plasmatice ale colesterolului, regim alimentar care trebuie continuat în timpul tratamentului.

Dozele trebuie individualizate, corespunzător valorilor iniţiale ale concentraţiilor plasmatice ale LDL-colesterolului, obiectivului terapiei şi răspunsului terapeutic al fiecărui pacient în parte.

Doza iniţială uzuală este de 10 mg atorvastatină o dată pe zi. Ajustarea dozelor trebuie efectuată la intervale de 4 săptămâni sau mai mult. Doza maximă este de 80 mg atorvastatină o dată pe zi.

Hipercolesterolemie primară și hiperlipidemie combinată (mixtă)

În majoritatea cazurilor, este suficient administrarea medicamentului în doză de 10 mg o dată pe zi. Răspunsul terapeutic este evident în decurs de 2 săptămâni, iar efectul terapeutic maxim - după 4 săptămâni. Efectul se menţine în timpul tratamentului de lungă durată.

Hipercolesterolemie familială heterozigotă

Doza inițială de LIPROMAK-LF este de 10 mg o dată pe zi. Dozele trebuie individualizate şi ajustate la fiecare 4 săptămâni, până la doza zilnică de 40 mg atorvastatină. Ulterior, fie se creşte doza până la o doză maximă de 80 mg atorvastatină pe zi, fie se administrează asocierea dintre doza de 40 mg atorvastatină pe zi şi o substanţă fixatoare de acizi biliari.

Hipercolesterolemie familială homozigotă

Datele disponibile sunt limitate (vezi pct. 5.1 „Proprietăți farmacodinamice”). Doza de atorvastatină la pacienţii cu hipercolesterolemie familială homozigotă este de 10 până la 80 mg pe zi (vezi pct. 5.1 „Proprietăți farmacodinamice”). La aceşti pacienţi, atorvastatina trebuie administrată ca terapie adjuvantă la alte tratamente hipolipemiante (de exemplu, afereza LDL) sau dacă aceste tratamente nu sunt disponibile.

Prevenţia afecţiunilor cardiovasculare

În cadrul studiilor de prevenţie primară, doza administrată a fost de 10 mg pe zi. Pentru a obţine valori ale concentraţiilor plasmatice ale LDL-colesterolului în conformitate cu recomandările ghidurilor clinice curente, pot fi necesare doze mai mari.

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.4 „Atenționări și precauții speciale pentru utilizare”).

Insuficienţă hepatică

LIPROMAK-LF trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4 „Atenționări și precauții speciale pentru utilizare” și pct. 5.2 „Proprietăți farmacocinetice”). LIPROMAK-LF este contraindicat la pacienţi cu afecţiuni hepatice active (vezi pct. 4.3 „Contraindicații”).

Administrarea concomitentă cu alte medicamente

La pacienții cărora li se administrează agenții antivirali elbasvir/grazoprevir împotriva pentru tratamentul hepatitei C concomitent cu atorvastatina, doza de atorvastatină nu trebuie să depășească 20 mg/zi (vezi pct. 4.4 „Atenționări și precauții speciale pentru utilizare” și pct. 4.5 „Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune”).

Vârstnici

La pacienţii cu vârsta peste 70 de ani, eficacitatea şi profilul de siguranţă la dozele recomandate sunt similare cu cele observate la populaţia generală.

Copii şi adolescenţi

Hipercolesterolemie

Tratamentul la copii şi adolescenţi se face numai de către medici de specialitate cu experienţă în tratarea hiperlipidemiei la copii şi adolescenţi, iar pacienţii trebuie re-evaluaţi în mod periodic pentru a se aprecia progresul.

Pentru pacienţii cu hipercolesterolemie familială heterozigotă cu vârsta de 10 ani şi peste, doza inţială recomandată este de 10 mg pe zi. Doza poate fi crescută până la 80 mg pe zi, în funcţie de răspuns şi tolerabiliate. Dozele trebuie individualizate în funcţie de obiectivul recomandat al tratamentului. Ajustarea dozelor trebuie efectuată la intervale de 4 săptămâni sau mai mult. Ajustarea dozei la 80 mg pe zi este susţinută de datele de studiu la adulţi şi de datele clinice limitate obţinute în urma studiilor efectuate la copii cu hipercolesterolemie familială heterozigotă.

Datele privind siguranţa şi eficacitatea administrării la copiii cu hipercolesterolemie familială heterozigotă cu vârsta între 6 şi 10 ani sunt limitate, fiind obţinute în urma studiilor în regim deschis. Atorvastatina nu este indicată în tratamentul pacienţilor cu vârsta sub 10 ani. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8 „Reacții adverse”, 5.1 „Proprietăți farmacodinamice” şi 5.2 „Proprietăți farmacocinetice”, însă nu se poate face nicio recomandare privind dozele. Pentru acest grup de vârstă pot fi mai adecvate alte forme farmeceutice/concentraţii.

Modul de administrare

Acest medicament este destinat pentru administrare orală. Fiecare doză zilnică de atorvastatină se administrează nefracţionată şi poate fi utilizată în orice moment al zilei, indiferent de mese.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul medicamentelor administrate concomitent asupra atorvastatinei
6

Atorvastatina este metabolizată prin intermediul citocromului P450 3A4 (CYP3A4) şi este substrat
al proteinelor hepatice de transport, polipeptidului de transport al anionilor organici 1B1
(OATP1B1) și transportorului 1B3 (OATP1B3). Metaboliții atorvastatinei sunt substraturi ale
OATP1B1. Atorvastatina este de asemenea identificată ca substrat al proteinei 1 asociată rezistenței
plurimedicamentoase (MDR1) și al proteinei de rezistență la cancerul mamar (BCRP), care pot
limita absorbția intestinală și clearance-ul biliar al atorvastatinei (vezi pct. 5.2 „proprietăți
farmacodinamice”). Administrarea concomitentă cu medicamente care sunt inhibitori ai CYP3A4
sau ai proteinelor de transport poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a atorvastatinei şi
un risc crescut de miopatie. De asemenea, acest risc poate fi crescut în cazul administrării
concomitente de atorvastatină şi alte medicamente care au un potenţial de a induce miopatie, cum
sunt derivaţi ai acidului fibric şi ezetimibă (vezi pct. 4.3 „Contraindicații” și pct. 4.4 „Atenționări și
precauții speciale pentru utilizare”).
Inhibitori ai CYP3A4
S-a demonstrat că inhibitorii potenţi ai CYP3A4 determină concentraţii plasmatice crescute de
atorvastatină (vezi Tabelul 1 şi informaţii specifice mai jos). Dacă este posibil, trebuie evitată
administrarea concomitentă de inhibitori potenţi ai CYP3A4 (de exemplu, ciclosporină,
telitromicină, claritromicină, delavirdin, stiripentol, unele antivirale utilizate pentru tratamentul
VHC (de exemplu elbasvir/grazoprevir) şi inhibitorii de protează HIV, incluzând ritonavir,
lopinavir, atazanavir, indinavir, darunavir, etc). În cazul în care administrarea concomitentă a
acestor medicamente cu atorvastatină nu poate fi evitată, trebuie luate în considerare utilizarea unor
doze iniţiale şi doze maxime de atorvastatină mai mici şi se recomandă monitorizarea clinică
adecvată a acestor pacienţi (vezi Tabelul 1).
Inhibitorii moderați ai CYP3A4 (eritromicină, diltiazem, verapamil și fluconazol) pot crește
concentrațiile plasmatice ale atorvastatinei (vezi Tabelul 1).
S-a observat un risc crescut de miopatie la utilizarea eritromicinei în asociere cu statine. Nu s-au
efectuat studii de interacţiune care să evalueze efectul amiodaronei și verapamilului asupra
atorvastatinei. Atât amiodarona cât şi verapamilul sunt cunoscute pentru efectul inhibitor asupra
activităţii CYP3A4, iar administrarea concomitentă cu atorvastatină poate determina o creştere a
expunerii la atorvastatină. Prin urmare, la administrarea concomitentă a atorvastatinei cu inhibitori
moderaţi ai CYP3A4, trebuie luată în considerare o doză maximă mai mică de atorvastatină şi se
recomandă monitorizarea clinică adecvată a pacientului. Se recomandă monitorizarea clinică
adecvată a pacienților după iniţiere administrării sau după ajustarea dozei de inhibitor.
Inductori ai CYP3A4
Administrarea concomitentă de atorvastatină cu inductori ai citocromului P450 3A (de exemplu,
efavirenz, rifampicină, sunătoare) poate duce la scăderi variabile ale concentraţiei plasmatice de
atorvastatină. Din cauza mecanismului de interacţiune dual al rifampicinei (inductor al citocromului
P450 3A şi inhibitor al transportorului de captare hepatocitar OATP1B1), se recomandă
administrarea concomitentă a atorvastatinei şi rifampicinei, deoarece întârzierea utilizării
atorvastatinei după administrarea rifampicinei a fost asociată cu o reducere semnificativă a
concentraţiei plasmatice a atorvastatinei. Cu toate acestea, efectul rifampicinei asupra concentraţiei
de atorvastatină în hepatocite este necunoscut. De aceea, dacă administrarea concomitentă a
atorvastatinei și rifampicinei nu poate fi evitată, pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Inhibitori de transport
Administrarea inhibitorilor proteinelor de transport (de exemplu, ciclosporina) poate determina
creşterea expunerii sistemice la atorvastatină (vezi Tabelul 1). Efectul inhibării transportorilor
hepatocitari de captare asupra concentraţiei de atorvastatină în hepatocite este necunoscut. Dacă
administrarea concomitentă nu poate fi evitată, se recomandă reducerea dozei şi monitorizarea
clinică cu privire la eficacitate (vezi Tabelul 1).
Gemfibrozil
Utilizarea fibraţilor în monoterapie este asociată ocazional cu evenimente musculare, incluzând
rabdomioliză. Riscul apariţiei acestor evenimente poate fi crescut în cazul utilizării concomitente de
derivaţi ai acidului fibric cu atorvastatină. Dacă administrarea concomitentă nu poate fi evitată,
trebuie utilizată cea mai mică doză de atorvastatină necesară pentru atingerea obiectivului terapeutic
şi se recomandă monitorizarea clinică adecvată a acestor pacienţi (vezi pct. 4.4).
Ezetimib
Utilizarea de ezetimib în monoterapie este asociată cu evenimente musculare incluzând
rabdomioliză. Ca urmare, riscul apariţiei acestor evenimente poate fi crescut în cazul utilizării
concomitente de ezetimib cu atorvastatină. Se recomandă monitorizarea clinică adecvată a acestor
pacienţi.
Colestipol
În cazul utilizării concomitente de colestipol cu atorvastatină concentraţiile plasmatice ale
atorvastatinei şi ale metaboliţilor săi activi au fost mai mici (raportul concentraţiei de atorvastatină:
0,74). Cu toate acestea, efectele hipolipemiante au fost mai mari la administrarea concomitentă de
colestipol şi atorvastatină, comparativ cu administrarea în monoterapie a fiecărui medicament.
Acid fusidic
Riscul de miopatie, inclusiv rabdomioliză, poate creşte odată cu administrarea concomitentă de acid
fusidic sub formă sistemică şi statine. Mecanismul acestei interacţiuni (fie farmacodinamică, fie
farmacocinetică sau ambele) este încă necunoscut. S-au raportat cazuri de rabdomioliză (inclusiv
decese) la pacienţii care au primit această combinaţie.
Dacă tratamentul cu acid fusidic este necesar, tratamentul cu atorvastatină trebuie întrerupt pe
durata tratamentului cu acid fusidic.
Colchicina
La administrarea concomitentă de atorvastatină și colchicină au fost raportate cazuri de miopatie,
inclusiv rabdomioliză, prin urmare, se recomandă prudență atunci când se prescrie atorvastatină cu
colchicină.
Efectul atorvastatinei asupra medicamentelor administrate concomitent
Digoxină
La administrarea concomitentă de doze repetate de digoxină şi 10 mg atorvastatină, concentraţia
plasmatică la starea de echilibru a digoxinei a avut o uşoară creştere.
Contraceptive orale

Administrarea concomitentă de atorvastatină şi contraceptive orale a determinat creşterea
concentraţiei plasmatice de noretindronă şi etinilestradiol.
Warfarină
Într-un studiu clinic efectuat la pacienţi care urmează un tratament cronic cu warfarină,
administrarea concomitentă de atorvastatină, în doză de 80 mg pe zi, cu warfarină, a determinat o
scădere uşoară, de aproximativ 1,7 secunde, a timpului de protrombină pe parcursul primelor 4 zile
de tratament, cu revenire la valorile normale în decurs de 15 zile de tratament cu atorvastatină. Cu
toate că au fost raportate doar cazuri foarte rare de interacţiuni semnificative clinic cu
anticoagulante, la pacienţii care urmează tratment cu anticoagulante cumarinice, timpul de
protrombină trebuie determinat înainte de începerea administrării de atorvastatină şi apoi în mod
frecvent în perioada de început a tratamentului, pentru a asigura faptul că nu apar modificări
semnificative ale timpului de protrombină.
După atingerea unui timp de protrombină stabil, monitorizarea timpului de protrombină poate fi
realizată la intervalele de timp recomandate în mod obişnuit la pacienţii trataţi cu anticoagulante
cumarinice. Dacă se modifică doza de atorvastatină sau se întrerupe tratamentul, trebuie repetată
aceeaşi procedură. La pacienţii care nu utilizează anticoagulante, tratamentul cu atorvastatină nu a
fost asociat cu sângerări sau modificări ale timpului cu protrombină.
Copii şi adolescenţi
Studii de interacţiune medicamentoasă au fost realizate doar la adulţi. Nu se cunoaşte extinderea
interacţiunilor la copii şi adolescenţi. Interacţiunile menţionate mai sus pentru adulţi şi atenţionările
de la pct. 4.4 „Atenționări și precauții speciale pentru utilizare” trebuie luate în considerare la copii
şi adolescenţi.
Interacţiuni medicamentoase
Tabelul 1: Efectul medicamentelor administrate concomitent asupra farmacocineticii atorvastatinei
Medicamentul administrat
concomitent şi schema terapeutică

Atorvastatină
Raportu
l ASC*

Recomandări clinice****

Glecaprevir 400 mg o dată pe zi/ 10 mg o dată pe zi
pibrentasvir 120 mg o dată pe zi, 7 timp de 7 zile
zile

8,3

Este contraindicată
administrarea concomitentă
cu produse care conțin
glecaprevir sau pibrentasvir.

Tipranavir 500 mg de două ori pe 40 mg în ziua 1,
zi/ritonavir 200 mg de două ori pe 10 mg în ziua 20
zi, 8 zile (zilele 14 -21)

9,4

Telaprevir 750 mg la 8 ore, 10 zile 20 mg, doză unică

7,9

Ciclosporină 5,2 mg/kg şi zi, doză 10 mg o dată pe zi,
stabilă
timp de 28 de zile

8,7

În cazurile în care
administrarea concomitentă
cu atorvastatină este
necesară, a nu se depăşi
doza de 10 mg atorvastină
pe zi. Se recomandă
monitorizarea clinică acestor
pacienţi.

Lopinavir 400 mg de două ori pe 20 mg o dată pe zi,
zi/ritonavir 100 mg de două ori pe timp de 4 zile

5,9

Doză (mg)

În cazurile în care
administrarea concomitentă

zi, 14 zile
Claritromicină 500 mg de două ori 80 mg o dată pe zi,
pe zi, 9 zile
timp de 8 zile

4,54

Saquinavir 400 mg de două ori pe 40 mg o dată pe zi,
zi/ritonavir (300 mg de două ori pe timp de 4 zile
zi de la zilele 5-7, doză crescută
până la 400 mg de două ori pe zi
în ziua 8), zilele 4-18, 30 minute
după administrarea de
atorvastatină

3,9

Darunavir 300 mg de două ori pe 10 mg o dată pe zi,
zi/ritonavir 100 mg de două ori pe timp de 4 zile
zi, 9 zile

3,4

Itraconazol 200 mg o dată pe zi, 4
zile

3,3

40 mg, doză unică

cu atorvastatină este
necesară, se recomandă
utilizarea unor doze de
atorvastatină de întreţinere
mai mici. La doze care
depăşesc 20 mg
atorvastatină, se recomandă
monitorizarea clinică acestor
pacienţi.
În cazurile în care
administrarea concomitentă
cu atorvastatină este
necesară, se recomandă
utilizarea unor doze de
atorvastatină de întreţinere
mai mici. La doze care
depăşesc 40 mg
atorvastatină, se recomandă
monitorizarea clinică a
acestor pacienţi.

Fosamprenavir 700 mg de două 10 mg o dată pe zi,
ori pe zi/ritonavir 100 mg de două timp de 4 zile
ori pe zi, 14 zile

2,5

Fosamprenavir 1400 mg de două 10 mg o dată pe zi,
ori pe zi/ritonavir 100 mg de două timp de 4 zile
ori pe zi, 14 zile

2,3

Elbasvir 50 mg o dată pe 10 mg doză unică
zi/grazoprevir 200 mg o dată pe zi,
13 zile

1,95

Doza de atorvastatină nu
trebuie să depășească o doză
zilnică de 20 mg în timpul
administrării concomitente
cu produse care conțin
elbasvir sau grazoprevir.

Nelfinavir 1250 mg de două ori pe 10 mg o dată pe zi,
zi, 14 zile
timp de 28 zile

1,74

Fără recomandări specifice.

Suc de grepfrut**, 240 ml o dată 40 mg, doză unică
pe zi*

1,37

Nu este recomandată
administrarea concomitentă
de cantităţi mari de suc de
grepfrut şi atorvastatină.

Diltiazem 240 mg o dată pe zi, 28 40 mg, doză unică
de zile

1,51

După iniţierea tratamentului
sau după modificarea
dozelor de diltiazem, se

recomandă monitorizarea
clinică adecvată a acestor
pacienţi.
Eritromicină 500 mg de patru ori 10 mg, doză unică
pe zi, 7 zile

1,33

Se recomandă doze maxime
mai mici şi monitorizarea
clinică acestor pacienţi.

Amlodipină 10 mg, doză unică

1,18

Fără recomandări specifice.

1,00

Fără recomandări specifice.

80 mg, doză unică

Cimetidină 300 mg de patru ori pe 10 mg o dată pe zi,
zi , 2 săptămâni
timp de 2 săptămâni
Colestipol 10 g de două ori pe zi,
24 de săptămâni

40 mg o dată pe
zi, timp de 8
săptămâni

0,74*** Fără recomandări specifice.

Suspensie antiacidă de hidroxid de 10 mg o dată pe zi,
magneziu şi aluminium, 30 ml de timp de 15 zile
patru ori pe zi, 2 săptămâni

0,66

Fără recomandări specifice.

Efavirenz 600 mg o dată pe zi,
14 zile

0,59

Fără recomandări specifice.

1,12

Dacă administrarea
concomitentă nu poate fi
evitată, se recomandă
administrarea simultană de
rifampicină şi atorvastatină
sub monitorizare clinică

10 mg, timp de 3
zile

Rifampicină 600 mg o dată pe zi, 7 40 mg, doză unică
zile (administrare în acelaşi timp)
Rifampicină 600 mg o dată pe zi, 5 40 mg, doză unică
zile (doze separate)

0,20

Gemfibrozil 600 mg de două
ori pe zi, 7 zile

40 mg doză unică

1,35

Fenofibrat 160 mg o dată pe zi, 7 40 mg doză unică
zile

1,03

Boceprevir 800 mg de trei ori pe 40 mg doză unică
zi, 7 zile

2,3

Se recomandă o doză iniţială
mai mică şi monitorizarea
clinică acestor pacienţi.

Se recomandă o doză iniţială
mai mică şi monitorizarea
clinică a acestor pacienţi.
Doza zilnică de
atorvastatină nu trebuie să
depăşească 20 mg în timpul
administrării concomitente
cu boceprevir.
* Reprezintă raportul de tratamente (medicament administrat concomitent plus atorvastatină faţă
de atorvastatină în monoterapie).
**Conţine una sau mai multe componente care inhibă CYP3A4 şi determină creşterea
concentraţiilor plasmatice ale medicamentelor metabolizate prin intermediul CYP3A4. De
asemenea, consumul unui pahar (240 ml) de suc de grepfrut a determinat o descreştere a ASC a
metabolitului orto-hidroxilic activ cu 20,4%. Cantităţile crescute de suc de grepfrut (peste 1,2 l
11

zilnic, timp de 5 zile) au determinat creşterea de 2,5 ori a ASC a atorvastatinei şi de 1,3 ori a
ASC a inhibitorilor activi ai HMG-CoA reductazei (atorvastatină şi metaboliţi).
***Raport bazat pe o singură probă, prelevată la 8-16 ore după administrarea dozei.
****Vezi pct. 4.4 „Atenționări și precauții speciale pentru administrare” şi 4.5 „Interacțiuni cu alte
medicamente și alte forme de interacțiune” pentru relevanţa clinică.
Tabelul 2: Efectul atorvastatinei asupra farmacocineticii medicamentelor administrate concomitent
Doza de atorvastatină şi
schema de administrare

Medicament coadministrat
Medicament/doză (mg)

Raportul
ASC*

Recomandări clinice

80 mg o dată pe zi, timp Digoxină 0,25 mg o dată pe zi,
de 10 zile
20 de zile

1,15

Pacienţii care utilizează
digoxină trebuie
monitorizaţi adecvat.

40 mg o dată pe zi, timp Contraceptiv oral o dată pe zi,
de 22 de zile
2 luni
- noretindronă 1 mg
- etinilestradiolul 35 mcg

1,28
1,19

Fără recomandări
specifice.

80 mg o dată pe zi, timp **Fenazonă, 600 mg doză
de 15 zile
unică

1,03

Fără recomandări
specifice.

10 mg, doză unică

Tipranavir 500 mg de două ori
pe zi/ritonavir 200 mg de două
ori pe zi, 7 zile

1,08

Fără recomandări
specifice.

10 mg, o dată pe zi, timp Fosamprenavir 1400 mg de
de 4 zile
două ori pe zi, 14 zile

0,73

Fără recomandări
specifice.

10 mg o dată pe zi, timp Fosamprenavir 700 mg de
0,99
Fără recomandări
de 4 zile
două ori pe zi/ritonavir 100 mg
specifice.
de două ori pe zi, 14 zile
*Reprezintă raportul de tratamente (medicament administrat concomitent plus atorvastatină faţă de
atorvastatină în monoterapie).
**Administrarea concomitentă de doze repetate de atorvastatină şi fenazonă nu a determinat efecte
detectabile sau a determinat puţine efecte detectabile asupra clearance-ului fenazonei.

, sarcina şi alăptarea
Femei aflate la vârsta fertilă
Pe parcursul tratamentului femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze metode de contracepţie
adecvate.
Sarcina
LIPROMAK-LF este contraindicat în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3 „Contraindicații”). Siguranţa
administrării la gravide nu a fost determinată. Nu au fost efectuate studii clinice controlate cu
atorvastatină la gravide. Au fost înregistrate raportări rare de anomalii congenitale după expunerea

intrauterină la inhibitori de HMG-CoA reductază. Studiile la animale au evidenţiat toxicitate asupra
funcţiei de reproducere.
Tratamentul cu atorvastatină în timpul sarcinii poate reduce valorile fetale ale mevalonatului, care
este un precursor al biosintezei colesterolului. Ateroscleroza este un proces cronic şi astfel
întreruperea de rutină a medicamentelor hipolipemiante pe parcursul sarcinii ar trebui să aibă un
impact scăzut asupra riscurilor pe termen lung asociate hipercolesterolemiei primare.
Ca urmare a acestor considerente, LIPROMAK-LF nu trebuie utilizat la gravide, femei care
încearcă să rămână gravide sau care cred că sunt gravide. Tratamentul cu LIPROMAK-LF trebuie
întrerupt în timpul sarcinii sau până la confimarea faptului că femeia nu este gravidă.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă atorvastatina sau metaboliţi săi se excretă în laptele uman. La şobolani,
concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei şi ale metaboliţilor săi activi sunt similare concentraţiilor
din lapte. Datorită potenţialului de apariţie a reacţiilor adverse grave, femeile care utilizează
LIPROMAK-LF trebuie să întrerupă alăptarea. Atorvastatina este contraindicată în timpul alăptării.
Fertilitatea
În studii efectuate la animale, atorvastatina nu a avut niciun efect asupra fertilităţii masculilor sau
femelelor.