Fișă tehnică · Linelid 2 mg/ml, soluţie perfuzabilă

Doze Ca terapie iniţială, poate fi utilizat linezolidul sub formă de soluţie perfuzabilă, comprimate filmate sau suspensie orală. Pacienţii care încep tratamentul cu linezolid sub formă de soluţie perfuzabilă pot fi trecuţi la terapia cu forme farmaceutice cu administrare orală dacă există indicaţii clinice. În astfel de circumstanţe nu este necesară ajustarea dozei, deoarece linezolidul are o biodisponibilitate orală de aproximativ 100%.

Adulţi: Durata tratamentului depinde de tipul microorganismului patogen, de locul infecţiei şi de severitatea acesteia, precum şi de răspunsul clinic al pacientului.

Următoarele recomandări privind durata tratamentului reflectă datele obţinute în studiile clinice. Durata de tratament poate fi mai scurtă în anumite tipuri de infecţii, dar acest lucru nu a fost evaluat în studiile clinice.

Durata maximă a tratamentului este de 28 zile. Siguranţa şi eficacitatea linezolidului atunci când este administrat pentru perioade mai mari de 28 zile nu au fost stabilite (vezi pct. 4.4).

Nu este necesară o creştere a dozei recomandate sau a duratei tratamentului pentru infecţiile cu bacteriemie concomitentă.

Dozele recomandate în funcție de indicații sunt indicate în tabelul de mai jos:

Infecţii Doze Durata tratamentului Pneumonie nosocomială Pneumonie comunitară dobândită 600 mg de două ori pe zi 10-14 zile consecutive Infecţii complicate cutanate şi ale 600 mg de două ori pe zi ţesuturilor moi

Grupe speciale de pacienți

Insuficiență renală Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficiență renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min) Nu este necesară ajustarea dozei. Deoarece nu se cunoaşte semnificaţia clinică a expunerii mai mari (de până la 10 ori) la cei doi metaboliţi principali ai linezolidului la pacienţii cu insuficienţă renală severă, linezolidul trebuie utilizat cu deosebită precauţie la aceşti pacienţi şi numai atunci când beneficiul anticipat este considerat mai important decât riscul potențial.

Deoarece aproximativ 30% dintr-o doză de linezolid este eliminată în decurs de 3 ore de hemodializă, linezolidul trebuie administrat după dializă la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă. Metaboliţii principali ai linezolidului sunt eliminaţi parţial prin hemodializă, dar după efectuarea dializei, concentraţiile plasmatice ale acestor metaboliţi rămân încă foarte mari, comparativ cu cele observate la pacienţii cu funcţie renală normală sau cu insuficienţă renală uşoară până la moderată. Prin urmare, linezolidul trebuie utilizat cu precauţie specială la pacienţii cu insuficienţă renală severă, care efectuează şedinţe de hemodializă şi numai atunci când beneficiul anticipat este considerat mai important decât riscul potențial.

Până în prezent, nu există experienţă în ceea ce priveşte administrarea linezolidului la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă peritoneală continuă în ambulatoriu (DPCA) sau utilizează tratamente alternative pentru insuficienţă renală (altele decât hemodializa).

Insuficiență hepatică Nu este necesară ajustarea dozei. Cu toate acestea, există date clinice limitate şi se recomandă ca linezolidul să fie utilizat la aceşti pacienţi numai atunci când beneficiul anticipat este considerat mai mare decât riscul potențial (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei.

Copii și adolescenți Siguranța şi eficacitatea administrării linezolidului la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile sunt prezentate la pct. 4.8, 5.1, şi 5.2, dar nu se pot face recomandări privind dozele.

Mod de administrare Administrare intravenoasă. Soluţia perfuzabilă trebuie administrată într-un interval de 30 până la 120 minute, de două ori pe zi.

posibile care pot duce la creşterea tensiunii arteriale
La voluntarii sănătoşi normotensivi, administrarea de linezolid a amplificat creşterile tensiunii arteriale
cauzate de pseudoefedrină şi de clorhidratul de fenilpropanolamină. Administrarea concomitentă de
linezolid fie cu pseudoefedrină, fie cu fenilpropanolamină, a dus la o creştere medie a tensiunii arteriale
sistolice de ordinul a 30-40 mmHg, comparativ cu o creştere medie cu 11-15 mmHg în cazul
administrării de linezolid în monoterapie, cu o creştere medie cu 14-18 mmHg în cazul monoterapiei
fie cu pseudoefedrină, fie cu fenilpropanolamină, şi cu o creştere medie cu 8-11 mmHg în cazul
administrării de placebo. Nu s-au efectuat studii similare la subiecţii hipertensivi. Când sunt
administrate concomitent cu linezolid, dozele medicamentelor cu acţiune vasopresoare, incluzând
medicamentele dopaminergice, trebuie crescute treptat, pentru a se obţine valoarea dorită a tensiunii
arteriale.
Interacţiuni serotoninergice posibile
Posibila interacţiune medicamentoasă cu dextrometorfan a fost studiată la voluntari sănătoşi.
Subiecţilor li s-a administrat dextrometorfan (două doze de 20 mg, la interval de 4 ore) cu sau fără
linezolid. Nu s-au observat semne de sindrom serotoninergic (confuzie, delir, agitaţie, tremor, eritem,
diaforeză, febră cu valori mari) la subiecţii sănătoşi cărora li s-a administrat concomitent linezolid şi
dextrometorfan.

Experienţa după punerea pe piaţă: a fost raportat cazul unui pacient la care au apărut semne
asemănătoare sindromului serotoninergic în timpul tratamentului concomitent cu linezolid şi
dextrometorfan, care au dispărut prin întreruperea tratamentului cu ambele medicamente.
În timpul utilizării clinice a linezolidului concomitent cu medicamente serotoninergice, inclusiv
antidepresive precum inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) și opioide, au fost raportate
cazuri de sindrom serotoninergic. Ca urmare, în timp ce administrarea concomitentă este contraindicată
(vezi pct. 4.3), este necesară o abordare terapeutică corespunzătoare a pacienţilor la care este esenţial
tratamentul concomitent cu linezolid şi medicamente serotoninergice, aşa cum este prezentată la pct.
4.4.
Utilizare cu alimente bogate în tiramină
La subiecţii cărora li s-au administrat concomitent linezolid şi tiramină în doză mai mică de 100 mg nu
a fost observat un răspuns presor semnificativ. Această observaţie arată faptul că este suficient să se
evite ingerarea unor cantităţi excesive de alimente şi băuturi ce conţin cantităţi mari de tiramină (de
exemplu brânză fermentată, extracte din drojdie, băuturi alcoolice nedistilate, produse fermentate din
soia, cum este sosul de soia).
Medicamente metabolizate de citocromul P450
Linezolidul nu este metabolizat în mod detectabil de sistemul enzimatic al citocromului P450 (CYP) şi
nu inhibă niciuna din izoformele CYP cu importanţă clinică la om (1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1, 3A4).
În mod similar, linezolidul nu are acţiune inductoare asupra izoenzimelor citocromului P450 la
şobolani. Ca urmare, pentru linezolid nu sunt aşteptate interacţiuni medicamentoase mediate prin
intermediul CYP450.
Rifampicină
Efectul rifampicinei asupra farmacocineticii linezolidului a fost studiat la şaisprezece voluntari adulţi
sănătoşi de sex masculin cărora li s-a administrat linezolid 600 mg, de două ori pe zi, timp de 2,5 zile,
în monoterapie sau concomitent cu rifampicină în doză de 600 mg o dată pe zi, timp de 8 zile.
Rifampicina a scăzut Cmax şi ASC ale linezolidului cu o medie de 21% [IÎ 90%, 15, 27] şi, respectiv, o
medie de 32% [IÎ 90%, 27, 37]. Mecanismul acestei interacţiuni şi semnificaţia clinică nu sunt
cunoscute.
Warfarină
Adăugarea warfarinei la tratamentul cu linezolid, atunci când concentraţia plasmatică a acestuia a atins
starea de echilibru, a determinat o scădere medie cu 10% a valorii maxime a INR şi de 5% a ASC a
INR. Datele obţinute de la pacienţii la care s-a administrat concomitent warfarină şi linezolid nu sunt
suficiente pentru a putea stabili semnificaţia clinică a acestor observaţii, dacă aceasta există.
Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Există date limitate privind utilizarea de linezolid la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat
efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Există un risc potenţial pentru om.
4.6

Linelid nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar, adică
doar dacă potenţialele beneficii sunt mai mari decât riscul potențial.
Alăptarea
Datele obţinute din studiile efectuate la animale sugerează că linezolidul şi metaboliţii săi pot trece în

laptele matern şi, în consecinţă, alăptarea trebuie întreruptă înainte de administrare şi pe tot parcursul
acesteia.
Fertilitatea
În studiile la animale, linezolidul a cauzat o reducere a fertilităţii (vezi pct. 5.3).
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi că pot prezenta ameţeală sau simptome de tulburări de vedere (aşa cum este
descris la pct. 4.4 şi 4.8) în timpul tratamentului cu linezolid şi trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule
sau să folosească utilaje, dacă apare oricare dintre aceste simptome.
4.7

Reacţii adverse
Informația de mai jos prezintă o listă de reacţii adverse la medicament, cu frecvenţa bazată pe date
privind toate cauzele din studii clinice care au inclus mai mult de 6 000 pacienţi adulţi, trataţi cu dozele
recomandate de linezolid, pe o durată de până la 28 zile.
Cel mai frecvent s-au raportat diaree (8,9%), greaţă (6,9%), vărsături (4,3%) și cefalee (4,2%).
4.8

Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate referitoare la medicament, care au dus la întreruperea
tratamentului, au fost cefaleea, diareea, greaţa şi vărsăturile. Aproximativ 3% dintre pacienţi au
întrerupt tratamentul din cauza unei reacţii adverse induse de medicament.
Reacţiile adverse suplimentare raportate după punerea pe piaţă sunt incluse la categoria de frecvenţă
„Cu frecvenţă necunoscută”, deoarece frecvenţa reală nu poate fi estimată din datele disponibile.
Următoarele reacții adverse au fost observate şi raportate în timpul tratamentului cu linezolid, cu
următoarele frecvenţe: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥
1/1 000 şi < 1/100), rare (≥ 1/ 10 000 şi < 1/1 000), foarte rare (< 1/10 000), cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Infecţii şi infestări
Frecvente: candidoză, candidoză orală, candidoză vaginală, infecţii fungice.
Mai puțin frecvente: colită asociată tratamentului cu antibiotice, inclusiv colită pseudomembranoasă*,
vaginită.
Tulburări hematologice şi ale sistemului limfatic
Frecvente: trombocitopenie*, anemie*†.
Mai puțin frecvente: pancitopenie*, leucopenie*, neutropenie, eozinofilie.
Rare: anemie sideroblastică*.
Cu frecvență necunoscută: mielosupresie*.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: anafilaxie.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puțin frecvente: hiponatremie, hipoglicemie.
Rare: acidoză lactică*.
Tulburări psihice
Frecvente: insomnie.

Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee, disgeuzie (gust metalic), ameţeli.
Mai puțin frecvente: convulsii*, neuropatie periferică*, hipoestezie, parestezie.
Cu frecvență necunoscută: sindrom serotoninergic**.
Tulburări oculare
Mai puțin frecvente: neuropatie optică*, vedere înceţoşată*.
Rare: modificări legate de defectul de câmp vizual*.
Cu frecvență necunoscută: nevrită optică*, pierdere a vederii*, modificări ale acuităţii vizuale*,
modificări în perceperea culorii*.
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puțin frecvente: tinitus.
Tulburări cardiace
Mai puțin frecvente: aritmie (tahicardie).
Tulburări vasculare
Frecvente: hipertensiune arterială.
Mai puțin frecvente: accident vascular cerebral ischemic tranzitoriu, flebită, tromboflebită.
Tulburări gastrointestinale
Frecvente: diaree, greaţă, vărsături, dureri abdominale localizate sau generalizate, constipaţie,
dispepsie.
Mai puțin frecvente: pancreatită, gastrită, distensie abdominală, xerostomie, glosită, scaune moi,
stomatită, modificări ale culorii limbii sau afecţiuni ale limbii.
Rare: modificări de culoare a smalţului dentar, limbă neagră viloasă.
Tulburări hepato-biliare
Frecvente: valori modificate ale testelor funcţiei hepatice, creştere a valorilor serice ale transaminazelor
AST, ALT sau creştere a concentraţiei plasmatice a fosfatazei alcaline.
Mai puțin frecvente: bilirubinemie totală crescută.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: prurit, erupţii cutanate.
Mai puțin frecvente: angioedem, urticarie, dermatită, dermatită buloasă, diaforeză.
Rare: necroliză epidermică toxică# , sindrom Stevens- Johnson #, vasculită de hipersensibilitate.
Cu frecvență necunoscută: alopecie.
Tulburări musculare, scheletice și ale țesutului conjunctiv
Rare: rabdomioliză*.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente: valoare BUN crescută (azot ureic sanguin).
Mai puțin frecvente: insuficienţă renală, creatiniemie crescută, poliurie.
Tulburări ale sistemului reproducător şi glandelor mamare
Mai puțin frecvente: afecţiune vulvovaginală.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: febră, durere localizată.
Mai puțin frecvente: frisoane, oboseală, durere la locul de injectare, sete intensă.
Investigaţii diagnostice
Biochimie
Frecvente: creştere a concentraţiilor plasmatice ale LDH, creatinkinazei, lipazei, amilazei sau creştere a
glicemiei postprandiale; scădere a concentraţiilor plasmatice ale proteinelor totale, albuminei, sodiului
sau calciului; creştere sau scădere a concentraţiilor plasmatice ale potasiului sau bicarbonaţilor.
Mai puțin frecvente: creştere a concentraţiilor plasmatice ale sodiului sau calciului; scădere a glicemiei
postprandiale; creştere sau scădere a cloremiei.
Hematologie
Frecvente: creştere a numărului de neutrofile sau eozinofile; scădere a concentraţiei hemoglobinei,
hematocritului sau a numărului de hematii; creştere sau scădere a numărului trombocitelor sau
leucocitelor.
Mai puțin frecvente: creştere a numărului de reticulocite; scădere a numărului de neutrofile.
* Vezi pct. 4.4
** Vezi pct. 4.3 şi 4.5
#
Frecvență a reacțiilor adverse estimată utilizând “Regula lui 3”
† Vezi mai jos
Următoarele reacţii adverse la linezolid au fost considerate a fi grave, în cazuri rare: dureri abdominale
localizate, accidente vasculare cerebrale ischemice tranzitorii şi hipertensiune arterială.
†În studiile clinice controlate în care s-a administrat linezolid pe o perioadă de până la 28 zile, la 2%
dintre pacienţi s-a raportat anemie. Într-un program cu utilizarea medicamentului ca tratament de
ultimă instanţă la pacienţi cu infecţii care pun viaţa în pericol şi co-morbidităţi preexistente, procentul
pacienţilor la care a apărut anemie în cazul administrării tratamentului cu linezolid pe o perioadă de
maxim 28 zile a fost de 2,5% (33/1326), comparativ cu 12,3% (53/430) în cazul tratamentului ce a
depăşit 28 zile. Procentul cazurilor la care anemia gravă a fost raportată ca fiind determinată de
tratament şi a necesitat transfuzii sanguine a fost de 9% (3/33) la pacienţii trataţi pe o perioadă de până
la maxim 28 de zile, comparativ cu 15% (8/53) la cei trataţi pe o perioadă de peste 28 zile.
Copii și adolescenți
Datele de siguranţă din studii clinice efectuate la cel puţin 500 copii şi adolescenţi (de la naştere până la
17 ani) nu indică faptul că profilul de siguranţă al linezolid la copii şi adolescenţi este diferit de cel
observat la pacienţii adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea
includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta
reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate
pe site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amdm.gov.md sau prin e-mail:
[email protected].
Supradozaj
Nu se cunoaşte un antidot specific.
4.9

Nu s-au raportat cazuri de supradozaj.
În caz de supradozaj se recomandă tratament de susţinere a funcţiilor vitale împreună cu menţinerea
filtrării glomerulare. Aproximativ 30% dintr-o doză de linezolid este eliminată în decursul a 3 ore de
hemodializă, dar nu există date disponibile pentru îndepărtarea linezolid prin dializă peritoneală sau
hemoperfuzie. De asemenea, cei doi metaboliţi principali ai linezolidului sunt eliminaţi parţial prin
hemodializă.
La şobolan, semnele de toxicitate apărute după administrarea unor doze de linezolid de 3000 mg/kg pe
zi au fost scăderea activităţii motorii şi ataxia, în timp ce câinii trataţi cu 2000 mg/kg pe zi au prezentat
vărsături şi tremor.
PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibacteriene pentru uz sistemic, alte antibacteriene. Codul ATC:
J01XX08.
5.
5.1

Proprietăţi generale
Linezolidul este un medicament antibacterian de sinteză, care aparţine unei clase noi de antimicrobiene,
şi anume oxazolidinone. Are activitate in vitro împotriva bacteriilor Gram pozitiv aerobe şi
microorganismelor anaerobe. Linezolidul inhibă selectiv sinteza proteinelor bacteriene prin intermediul
unui mecanism unic de acţiune. Mai exact, se leagă specific de un situs al ribozomului bacterian (23S
de pe subunitatea 50S) şi previne formarea unui complex funcţional de iniţiere 70S, acesta fiind o
componentă esenţială a procesului de translaţie.
Efectul postantibiotic (EPA) in vitro al linezolidului asupra Staphylococcus aureus a fost de
aproximativ 2 ore. Măsurat pe modele animale, EPA in vivo a fost de 3,6 ore pentru Staphylococcus
aureus şi de 3,9 ore pentru Streptococcus pneumoniae. În cadrul studiilor efectuate la animale,
parametrul farmacodinamic cheie pentru eficacitatea linezolidului a fost durata de timp în care
concentraţia plasmatică de linezolid a depăşit concentraţia minimă inhibitorie (CMI) pentru
microorganismul infectant.
Valori critice
Valorile critice ale concentraţiei minime inhibitorii (CMI) stabilite de Comitetul European pentru
Testarea Sensibilităţii Antimicrobiene (EUCAST) pentru stafilococi şi enterococi sunt: Sensibil ≤ 4
mg/l şi Rezistent > 4 mg/l. Pentru streptococi, (inclusiv S. pneumoniae), pragurile sunt Sensibil ≤ 2
mg/l şi Rezistent > 4 mg/l.
Valorile critice ale CMI fără legătură cu specia sunt Sensibil ≤ 2 mg/l şi Rezistent > 4 mg/l. Aceste
valori critice au fost determinate mai ales pe baza datelor de farmacocinetică/ farmacodinamie şi nu
sunt dependente de distribuţia CMI pentru anumite specii. Aceste sunt folosite numai pentru
microorganismele pentru care nu există valori critice ale CMI specifice şi nu pentru acele specii pentru
care nu este recomandată testarea sensibilităţii.
Sensibilitate
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi ca durată pentru speciile selectate şi sunt
preferate informaţiile locale despre rezistenţă, mai ales atunci când se tratează infecţii severe. Dacă este
necesar, trebuie cerut sfatul experţilor, atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură
încât utilitatea medicamentului în cel puţin unele tipuri de infecţii este discutabilă.

Categorie
Specii sensibile
Microorganisme Gram pozitiv aerobe:
Enterococcus faecalis
Enterococcus faecium*
Staphylococcus aureus*
Stafilococi coagulazo-negativi
Streptococcus agalactiae*
Streptococcus pneumoniae*
Streptococcus pyogenes*
Streptococi din grupul C
Streptococi din grupul G
Microorganisme Gram pozitiv anaerobe:
Clostridium perfringens
Peptostreptococcus anaerobius
Specii de Peptostreptococcus
Specii rezistente
Haemophilus influenzae
Moraxella catarrhalis
Specii de Neisseria
Enterobacteriaceae
Specii de Pseudomonas
*Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru izolate sensibile, în cadrul indicaţiilor clinice aprobate.
Deși linezolidul prezintă o activitate in vitro împotriva Legionella, Chlamydia pneumoniae şi
Mycoplasma pneumoniae, nu există date suficiente pentru a demonstra eficacitatea sa clinică.
Rezistenţă
Rezistenţă încrucişată
Mecanismul de acţiune al linezolid diferă de cele ale altor clase de antibiotice. Studiile in vitro
efectuate pe izolate clinice (inclusiv stafilococi rezistenţi la meticilină, enterococi rezistenţi la
vancomicină şi streptococi rezistenţi la penicilină şi la eritromicină) indică faptul că linezolid este de
regulă activ împotriva microorganismelor rezistente la una sau mai multe clase de substanţe
antimicrobiene.
Rezistenţa la linezolid este asociată cu mutaţii punctuale la nivelul subunităţii 23S a ARN ribozomal.
Similar altor antibiotice, administrarea linezolidului pentru perioade îndelungate şi/sau pentru
tratamentul infecţiilor greu de tratat, a determinat scăderea sensibilităţii. Rezistenţa la linezolid a fost
raportată la enterococi, Staphylococcus aureus şi stafilococi coagulazo-negativi. Aceasta s-a asociat, în
general, cu tratamente prelungite şi prezenţa materialelor protetice sau a abceselor nedrenate. În cazul
infecţiilor nosocomiale cu tulpini rezistente este important să se pună accent pe procedurile de control
al infecţiilor.
Informaţii obţinute din studiile clinice
Studii efectuate la copii şi adolescenţi:
În cadrul unui studiu deschis, eficacitatea linezolidului (10 mg/kg la 8 ore) a fost comparată cu cea a

vancomicinei (10-15 mg/kg la 6-24 ore) în tratarea infecţiilor cauzate de patogeni Gram-pozitivi
suspectaţi sau dovediţi ca rezistenți (inclusiv pneumonie nosocomială, infecţii complicate cutanate şi
ale structurilor cutanate, bacteriemie determinată de prezenţa cateterului, bacteriemie de etiologie
necunoscută şi alte infecţii) la copii de la naștere până la 11 ani. Ratele de vindecare clinică la populaţia
evaluabilă clinic au fost de 89,3% (134/150) pentru linezolid, respectiv 84,5% (60/71) pentru
vancomicină (IÎ 95%: -4,9, 14,6).
Proprietăţi farmacocinetice
Linelid conţine în principal (s)-linezolid, care este biologic activ şi este metabolizat pentru a forma
derivaţi inactivi.
5.2

Absorbţie
Linezolidul este absorbit rapid şi complet după administrarea orală. Concentraţiile plasmatice maxime
sunt atinse în 2 ore de la administrare. Biodisponibilitatea orală absolută a linezolidului (administrare
orală şi intravenoasă într-un studiu încrucişat) este completă (aproximativ 100%). Absorbţia nu este
influenţată în mod semnificativ de alimente, iar absorbţia suspensiei orale este similară cu cea obţinută
după administrarea de comprimate filmate.
S-a determinat că Cmax şi Cmin plasmatice (media şi [deviaţia standard]) la starea de echilibru după
administrarea intravenoasă de 2 ori pe zi a 600 mg linezolid au fost 15,1 [2,5] mg/l şi respectiv 3,68
[2,68] mg/l.
Într-un alt studiu, după administrarea orală a 600 mg de două ori pe zi, la starea de echilibru dinamic
stabil, valorile determinate ale Cmax şi Cmin au fost de 21,2 [5,8] mg/l şi respectiv 6,15 [2,94] mg/l.
Starea de echilibru este atinsă în a doua zi de tratament.
Distribuţie
Volumul de distribuţie la starea de echilibru dinamic stabil este în medie de aproximativ 40-50 litri la
adulţii sănătoşi şi se apropie de cantitatea de apă totală din organism. Legarea de proteinele plasmatice
este de aproximativ 31% şi nu este dependentă de concentraţia plasmatică.
Concentraţiile de linezolid au fost determinate în diferite lichide ale organismului la un număr limitat
de voluntari în studiile clinice cu utilizare de doze repetate. Raportul concentraţiilor de linezolid în
salivă şi în secreţia glandelor sudoripare faţă de concentraţia plasmatică a fost de 1,2:1,0, respectiv
0,55:1,0. Raportul dintre concentraţiile maxime la starea de echilibru Cmax în lichidul interstiţial şi
lichidul din celulele alveolare pulmonare a fost de 4,5:1,0 şi respectiv 0,15:1,0. Într-un studiu clinic
restrâns, efectuat la subiecţi cu şunt ventriculo-peritoneal şi meninge neinflamat semnificativ, după
administrarea de doze repetate, raportul concentraţiilor maxime de linezolid la starea de echilibru C max
în lichidul cefalorahidian şi în plasmă a fost de 0,7:1,0.
Metabolizare
Linezolidul este metabolizat în principal prin oxidarea inelului morfolinic, rezultând în special
formarea a doi derivaţi inactivi de acid carboxilic cu inel deschis; metabolitul acid aminoetoxiacetic
(PNU-142300) şi metabolitul hidroxietil glicină (PNU-142586). Metabolitul hidroxietil glicină (PNU142586) este metabolitul predominant la om şi se consideră că se formează printr-un proces nonenzimatic. Metabolitul acid aminoetoxiacetic (PNU-142300) se formează în cantităţi mai mici. Au fost
descrişi şi alţi metaboliţi inactivi, cu importanţă minoră.
Eliminare
La pacienţii cu funcţie renală normală sau insuficienţă renală uşoară până la moderată, în condiţiile

stării de echilibru dinamic stabil, linezolid este eliminat în principal prin urină ca PNU-142586 (40%),
medicament sub formă nemodificată (30%) şi PNU-142300 (10%). Practic, în materiile fecale, nu se
regăseşte medicament sub formă nemodificată, în timp ce aproximativ 6% şi 3% din fiecare doză apare
ca PNU-142586 şi, respectiv, PNU-142300. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare pentru
linezolid atinge o medie de aproximativ 5-7 ore.
Clearance-ul non-renal reprezintă aproximativ 65% din clearance-ul total al linezolid. Un grad redus de
non-liniaritate a clearance-ului se observă la creşterea dozelor de linezolid. Cauza pare a fi scăderea
clearance-ului renal şi non-renal la concentraţii mai mari de linezolid. Cu toate acestea, diferenţa în
ceea ce priveşte clearance-ul este redusă şi nu se reflectă în timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare aparent.
Grupe speciale de pacienți
Insuficiență renală:
După administrarea de doze unice de 600 mg, a existat o creştere de 7-8 ori a expunerii la cei doi
metaboliţi principali ai linezolidului în plasma pacienţilor cu insuficienţă renală severă (adică
clearance-ul creatininei < 30 ml/min). Cu toate acestea, nu a existat o creştere a ASC a medicamentului
sub formă nemodificată. Deşi metaboliţii principali ai linezolidului se elimină parţial prin hemodializă,
concentraţiile plasmatice ale acestora după administrarea unei doze unice de 600 mg de linezolid au
fost destul de mari după dializă, comparativ cu cele observate la pacienţii cu funcţie renală normală sau
cu insuficienţă renală uşoară până la moderată.
La 24 de pacienţi cu insuficienţă renală severă, dintre care 21 efectuau în mod regulat şedinţe de
hemodializă, concentraţiile plasmatice maxime ale celor doi metaboliţi, după administrarea linezolid
timp de câteva zile, au fost de 10 ori mai mari decât cele observate la pacienţii cu funcţie renală
normală. Concentraţiile plasmatice maxime ale linezolidului ca atare nu au fost afectate. Deoarece în
prezent datele privind siguranţa sunt limitate, semnificaţia clinică a acestor observaţii nu a fost stabilită
(vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Insuficiență hepatică:
Date limitate indică faptul că farmacocinetica linezolidului, acidului aminoetoxiacetic PNU-142300 şi
hidroxietilglicinei PNU-142586 nu este influenţată la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la
moderată (clasele Child-Pugh A sau B). Farmacocinetica linezolidului la pacienţii cu insuficienţă
hepatică severă (clasa Child-Pugh C) nu a fost evaluată. Totuşi, deoarece linezolidul este metabolizat
printr-un proces non-enzimatic, se estimează că afectarea funcţiei hepatice nu modifică semnificativ
metabolizarea linezolidului (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Vârstnici:
Farmacocinetica linezolidului nu este modificată semnificativ la pacienţii cu vârsta de 65 ani sau mai
mult.
Femei:
Femeile prezintă un volum de distribuţie puţin mai mic comparativ cu bărbaţii şi clearance-ul plasmatic
mediu este scăzut cu aproximativ 20%, raportat la greutate. Concentraţiile plasmatice sunt mai mari la
femei şi pot fi parţial atribuite diferenţelor de greutate. Deoarece timpul mediu de înjumătăţire
plasmatică a linezolidului nu este diferit semnificativ la bărbaţi faţă de femei, nu se aşteaptă la femei
creşterea semnificativă a concentraţiilor plasmatice peste cele cunoscute ca fiind bine tolerate, şi, ca
urmare, nu sunt necesare ajustări ale dozei.

Copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani):
Nu există date suficiente privind siguranţa şi eficacitatea linezolidului la copii şi adolescenţi (cu vârsta
sub 18 ani) şi de aceea nu se recomandă administrarea linezolidului la această grupă de vârstă (vezi pct.
4.2). Sunt necesare studii suplimentare pentru a stabili doza sigură şi eficace. Studiile de
farmacocinetică arată că după administrarea de doze unice sau repetate la copii (cu vârste cuprinse între
o săptămână şi 12 ani), clearance-ul plasmatic al linezolidului (pe baza greutăţii exprimate în kg) a fost
mai mare la copii decât la adulţi, însă a scăzut odată cu creşterea vârstei.
La copiii cu vârsta cuprinsă între o săptămână şi 12 ani, administrarea dozei de 10 mg/kg, la interval de
8 ore, zilnic, a determinat expunere echivalentă cu cea obţinută prin administrarea dozei de 600 mg de
2 ori pe zi la adulţi.
La nou-născuţi în vârstă de până la o săptămână, clearance-ul sistemic al linezolidului (pe baza greutăţii
exprimate în kg) creşte rapid în prima săptămână de viaţă. Ca urmare, nou-născuţii cărora li se
administrează doza de 10 mg/kg, la interval de 8 ore, zilnic au cea mai mare expunere în prima zi de
viaţă. Cu toate acestea, nu se estimează acumularea excesivă pentru această schemă de administrare, în
timpul primei săptămâni de viaţă, deoarece clearance-ul creşte rapid în această perioadă.
La adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani), farmacocinetica linezolidului este similară cu cea
de la adulţi, în cazul administrării dozei de 600 mg. Ca urmare, adolescenţii cărora li se administrează
zilnic doza de 600 mg, la interval de 12 ore vor avea o expunere similară cu cea observată la adulţii
care utilizează aceeaşi doză.
La copii şi adolescenţi cu şunt ventriculo-peritoneal cărora li s-a administrat linezolid 10 mg/kg la
interval de 12 ore sau de 8 ore, au fost observate concentraţii variabile ale linezolidului în LCR în urma
administrării fie de doze unice, fie de doze repetate. Nu s-a reuşit atingerea sau menţinerea
concentraţiilor terapeutice în LCR. Ca urmare, nu se recomandă administrarea linezolidului pentru
tratamentul empiric al infecţiilor SNC la copii şi adolescenţi.
Date preclinice de siguranţă
Linezolidul a scăzut fertilitatea şi capacitatea reproductivă la şobolani masculi la valori de expunere
aproximativ egale cu cele de la om. La animalele mature din punct de vedere sexual aceste efecte au
fost reversibile. Cu toate acestea, aceste efecte nu au fost reversibile la animalele tinere tratate cu
linezolid pe aproape întreaga perioadă a maturizării sexuale. S-au observat morfologie anormală a
spermatozoizilor în testiculele şobolanilor masculi adulţi şi hipertrofie a celulelor epiteliale şi
hiperplazie la nivelul epididimului. Linezolidul pare să afecteze maturizarea spermatozoizilor la
şobolani. Administrarea suplimentară de testosteron nu a avut niciun efect asupra efectelor mediate de
linezolid asupra fertilităţii. Nu s-a observat hipertrofie epididimală la câinii trataţi timp de 1 lună, deşi
au apărut modificări de greutate ale prostatei, testiculelor şi epididimului.
5.3

Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere efectuate la şoareci şi şobolani nu au evidenţiat
efecte teratogene la valori de expunere de 4 ori mai mari sau respectiv echivalente cu cele de la om.
Aceleaşi concentraţii de linezolid au determinat toxicitate maternă la şoareci şi au fost asociate cu
număr crescut de decese embrionare, incluzând pierderea tuturor puilor, greutate corporală scăzută a
fetuşilor şi exacerbarea predispoziţiei genetice normale la variaţii sternale la puii de şoarece. La
şobolani s-a observat toxicitate maternă la concentraţii de expunere mai scăzute decât expunerile
clinice.
S-au observat toxicitate fetală uşoară, manifestată prin greutate corporală scăzută a fetuşilor, reducere a
osificării segmentelor sternului (stern şi manubriu), supravieţuire scăzută a puilor şi întârzieri de

maturizare uşoare. La împerechere, aceiaşi pui au prezentat dovezi ale unei creşteri reversibile,
dependentă de doză, a pierderilor pre-implantare însoţite de o scădere corespunzătoare a fertilităţii. La
iepuri, greutatea corporală scăzută a fetuşilor a apărut numai în prezenţa toxicităţii materne (semne
clinice, creştere ponderală redusă şi consum redus de alimente) la valori reduse de expunere, de 0,06
ori mai mici comparativ cu expunerea preconizată la om, pe baza valorilor ASC. Această specie este
cunoscută a fi sensibilă la efectele antibioticelor.
Linezolidul şi metaboliţii acestuia se excretă în laptele femelelor de şobolan cu lactaţie, iar
concentraţiile observate la pui au fost mai crescute decât concentraţiile plasmatice materne.
Linezolidul a produs mielosupresie reversibilă la şobolani şi câini.
La şobolanii cărora li s-a administrat oral linezolid timp de 6 luni s-a observat degenerare axonală a
nervilor sciatici, uşoară până la moderată, nereversibilă, la doze de 80 mg/kg pe zi; s-a observat, de
asemenea, degenerare minimă a nervului sciatic la un exemplar de sex masculin, la această concentraţie
a dozelor, la necropsia interimară efectuată la 3 luni. A fost efectuată o evaluare morfopatologică atentă
a ţesuturilor perfuzate fixate, pentru a decela degenerescenţa nervului optic. La 2 din 3 şobolani de sex
masculin a fost evidentă degenerarea minimă până la moderată a nervului optic, după 6 luni de
administrare a dozelor, însă legătura directă cu medicamentul a fost echivocă, din cauza caracterului
recent al observaţiei şi distribuţiei asimetrice a rezultatelor. Degenerarea nervului optic observată a fost
comparabilă microscopic cu degenerarea nervului optic spontană unilaterală raportată la şobolanii care
îmbătrânesc şi poate reprezenta o exacerbare a modificărilor de fond obişnuite.
Datele preclinice, bazate pe studii convenţionale privind toxicitatea după doze repetate şi
genotoxicitatea nu au evidenţiat niciun risc special pentru om în afara celor menţionate la alte secţiuni
ale acestui Rezumat al caracteristicilor produsului. Nu s-au efectuat studii de
carcinogenitate/oncogenitate, având în vedere durata scurtă de administrare şi absenţa genotoxicităţii.
PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
Lista excipienţilor
Glucoză monohidrat
Acid citric anhidru
Citrat de sodiu
Acid clorhidric concentrat (pentru ajustarea pH-ului)
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.
6.1

Incompatibilităţi
A nu se adăuga alte medicamente la această soluție.
6.2

În cazul administrării concomitente a Linelid soluție perfuzabilă cu alte medicamente, fiecare
medicament trebuie administrat separat, în conformitate cu propriile sale instrucţiuni de utilizare.
La fel, în cazul în care aceeaşi linie intravenoasă este folosită pentru perfuzia succesivă a mai multor
medicamente, linia trebuie spălată înainte şi după administrarea linezolid cu o soluţie perfuzabilă
compatibilă (vezi pct. 6.6).
Linezolid soluţie perfuzabilă este cunoscut a fi incompatibil din punct de vedere fizic cu următoarele
substanţe la administrarea printr-un conector Y: amfotericină B, clorhidrat de clorpromazină, diazepam,

izotionat de pentamidină, lactobionat de eritromicină, fenitoină sodică și sulfametoxazol/trimetoprim.
În plus, soluția perfuzabilă de linezolid a fost chimic incompatibilă cu ceftriaxona sodică.
Perioada de valabilitate
24 luni.
6.3

După deschidere: din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat, cu excepţia
cazului în care metoda de deschidere elimină riscul de contaminare microbiană.
Dacă nu este utilizat imediat, perioada şi condiţiile de păstrare sunt responsabilitatea utilizatorului.
Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 300C.
A se deschide învelișul suplimentar nemijlocit înainte de utilizare.
6.4

Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 1 pungă din polimer din film de poliolefină, multistratificat, ambalată în vid cu un înveliş
suplimentar din polimer din folie laminată, a câte 300 ml soluție perfuzabilă.
6.5

Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Nu se admite conectarea pungilor de perfuzie consecutiv!
6.6

Linelid soluție perfuzabilă este disponibil în pungi de perfuzie de unică folosință, gata de utilizare.
Imediat înainte de utilizare, a se îndepărta învelişul suplimentar protector din folie laminată și a se
inspecta vizual medicamentul pentru a depista impurități mecanice; a se presa punga timp de
aproximativ 1 minut pentru a se asigura integritatea acesteia. Dacă punga prezintă scurgeri, nu se va
utiliza soluția deoarece sterilitatea acesteia poate fi afectată. Orice cantitate de soluţie neutilizată
trebuie eliminată.
Soluții perfuzabile compatibile:
- soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%);
- soluție perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%);
- soluție perfuzabilă de Ringer lactat.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
DETINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
SRL „Iuria-Farm”, Ucraina,
str. Amosov, 10, 03680, Kiev.
7.

NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
31042
8.

DATA AUTORIZĂRII
28.04.2026
9.

DATA REVIZUII TEXTULUI
Aprilie 2026.
10.

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Medicamentului şi
Dispozitivelor Medicale (AMDM) http://nomenclator.amdm.gov.md/

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Efectul Linelid la femeile gravide nu este cunoscut. Prin urmare, nu trebuie utilizat în timpul sarcinii,
cu excepţia cazului în care vă recomandă medicul dumneavoastră. Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi,
credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau
farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Nu trebuie să alăptaţi atunci când vă este administrat Linelid, deoarece acesta trece în laptele matern şi
poate afecta copilul.