Fișă tehnică · Linedor 600 mg/300 ml 600 mg/300 ml, soluţie perfuzabilă

Doze

Tratamentul poate fi iniţiat cu Linedor soluţie perfuzabilă, comprimate filmate sau suspensie orală. Pacienţii care încep tratamentul cu soluţie perfuzabilă pot fi trecuți ulterior, atunci când starea clinică o permite, la oricare dintre formele farmaceutice cu administrare orală. În aceste cazuri nu este necesară ajustarea dozelor, deoarece linezolidul are o biodisponibilitate după administrare orală de aproximativ 100 %.

Dozele recomandate şi durata tratamentului la adulți

Durata tratamentului depinde de tipul microorganismului patogen, localizarea infecției şi gradul de severitate al acesteia, precum şi de răspunsul clinic al pacientului.

Următoarele recomandări privind durata tratamentului reflectă datele obţinute din studiile clinice. Durata de tratament poate fi mai scurtă în anumite tipuri de infecţii, dar acest lucru nu a fost evaluat în studiile clinice.

Durata maximă de tratament este de 28 de zile. Siguranţa şi eficacitatea linezolidului în cazul administrării pe perioade mai mari de 28 de zile nu au fost stabilite (vezi pct. 4.4).

În infecțiile cu bacteriemie concomitentă nu sunt necesare doze mai mari decât cele recomandate şinici prelungirea duratei de tratament.

Dozele recomandate pentru soluția perfuzabilă, comprimate şi granule pentru suspensie orală sunt identice, şi anume:

Copii şi adolescenţi:

Siguranţa şi eficacitatea administrării linezolidului la copii (cu vârsta sub 18 ani) nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 şi 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Vârstnici:

Nu este necesară ajustarea dozei.

Insuficienţă renală:

Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă renală severă (Clcr < 30 ml/min):

Nu este necesară ajustarea dozei. Deoarece nu se cunoaște semnificaţia clinică a expunerii mai mari (de până la 10 ori) la cei doi metaboliţi primari ai linezolidului la pacienţii cu insuficienţă renală severă, linezolidul trebuie administrat cu prudență mărită la aceşti pacienţi şi numai după evaluarea raportului risc/beneficiu.

Având în vedere că aproximativ 30 % din doza de linezolid este eliminată în decursul a 3 ore de hemodializă, la aceşti pacienţii linezolidul trebuie administrat după ședința de dializă. Metaboliţii primari ai linezolidului sunt îndepărtaţi parţial prin hemodializă, însă concentraţiile plasmatice ale acestora după şedinţa de dializă rămân destul de mari, comparativ cu cele observate la pacienţii cu funcţie renală normală sau cu insuficienţă renală uşoară până la moderată. Ca urmare, linezolidul trebuie administrat cu prudenţă mărită la pacienţii cu insuficienţă renală severă care efectuează şedinţe de dializă şi numai după evaluarea raportului risc/beneficiu.

Până în prezent nu există date suficiente privind administrarea linezolidului la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă peritoneală continuă în ambulatoriu (DPCA) sau utilizează alte tratamente pentru insuficienţă renală (altele decât hemodializa).

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei. Totuşi, deoarece datele clinice sunt limitate, la aceşti pacienţi linezolidul trebuie administrat numai după evaluarea raportului risc/beneficiu (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Mod de administrare

Doza recomandată se administrează intravenos de 2 ori pe zi.

Cale de administrare: intravenoasă.

Soluţia perfuzabilă trebuie administrată în decurs de 30 până la 120 de minute.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Inhibitori ai monoaminooxidazei
Linezolidul este un inhibitor reversibil şi neselectiv al monoaminooxidazei (IMAO). Studiile clinice
de interacţiune medicamentoasă şi de siguranţă la pacienţi care sunt trataţi concomitent cu
medicamente care i-ar putea expune riscului de inhibare MAO au furnizat date limitate. Ca urmare,
administrarea linezolidului în aceste situaţii este recomandată numai dacă este posibilă urmărirea
atentă a evoluţiei pacientului (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Interacţiuni potenţiale care determină creşterea tensiunii arteriale
Studiile clinice la voluntari sănătoşi, normotensivi, au arătat că linezolidul determină o creştere a
tensiunii arteriale determinată de pseudoefedrină şi clorhidrat de fenilpropanolamină. Administrarea
concomitentă a linezolidului cu pseudoefedrină sau cu fenilpropanolamină a avut ca rezultat o
creştere medie a tensiunii arteriale sistolice cu 30 – 40 mm Hg, comparativ cu creşterea cu 11 – 15
mm Hg înregistrată după administrarea linezolidului în monoterapie, cu 14 – 18 mm Hg înregistrată
după administrarea de pseudoefedrină sau de fenilpropanoloamină în monoterapie sau cu 8 – 11 mm
Hg după administrarea de placebo. Nu s-au efectuat studii similare la pacienţii hipertensivi. Când
sunt administrate concomitent cu linezolidul, dozele medicamentelor cu acţiune vasopresoare,
incluzând medicamentele dopaminergice, trebuie crescute treptat cu atenţie, pentru a se obţine
răspunsul dorit.
Interacţiuni serotoninergice potenţiale
Posibila interacţiune medicamentoasă cu dextrometorfan a fost studiată la voluntarii sănătoşi.
Subiecților li s-a administrat dextrometorfan (2 doze de 20 de mg, administrate la interval de 4 ore)
cu sau fără linezolid. La subiecţii sănătoşi cărora li s-a administrat linezolid şi dextrometorfan nu au
fost observate semnele sindromului serotoninergic (confuzie, delir, neliniște, tremor, eritem facial
tranzitoriu, diaforeză, febră).
Experienţa după punerea pe piaţă a fost raportat cazul unui pacient care a prezentat semne
asemănătoare sindromului serotoninergic în timpul tratamentului cu linezolid şi dextrometorfan,
care au dispărut după întreruperea administrării ambelor medicamente.
În practica clinică au fost raportate cazuri de sindrom serotoninergic în timpul administrării
linezolidului cu medicamente serotoninergice incluzând antidepresive cum sunt inhibitorii selectivi
ai recaptării serotoninei (ISRS) și opioidele. Ca urmare, în timp ce administrarea concomitentă este
contraindicată (vezi pct. 4.3), este necesară o abordare terapeutică corespunzătoare a pacienţilor la
care este esenţial tratamentul cu linezolid şi medicamente serotoninergice, aşa cum este prezentată
la pct. 4.4.
Utilizarea cu alimente bogate în tiramină

La subiecţii care au utilizat concomitent linezolid şi tiramină în doză mai mică de 100 mg, nu a fost
observat un răspuns presor semnificativ. Această observație arată faptul că este suficient să se evite
ingerarea unor cantităţi excesive de alimente şi băuturi ce conţin cantităţi mari de tiramină (de
exemplu brânză fermentată, extracte din drojdie, băuturi alcoolice nedistilate, produse fermentate
din soia, cum este sosul de soia).
Medicamente metabolizate de citocromul P450
Linezolidul nu este metabolizat semnificativ de către sistemul enzimatic al citocromului P450
(CYP) şi nu inhibă nici una dintre izoenzimele CYP cu importantă clinică la om (1A2, 2C9, 2C19,
2D6, 2E1, 3A4). Similar, linezolidul nu are acţiune inductorie asupra izoenzimelor citocromului
P450 la şobolani. Ca urmare pentru linezolid nu sunt așteptate interacţiuni medicamentoase
mediate prin intermediul CYP450.
Rifampicină
Efectul administrării rifampicinei asupra profilului farmacocinetic al linezolidului a fost studiat pe
un număr de 16 voluntari adulţi, de sex masculin, cărora li s-a administrat o doză de 600 mg de
linezolid de 2 ori pe zi, timp de 2,5 zile, în monoterapie sau în asociere cu rifampicină în doză de
600 mg o dată pe zi, timp de 8 zile. Rifampicina a determinat scăderea concentraţiei plasmatice
maxime (Cmax) a linezolidului şi a ariei de sub curba concentraţiei în funcţie de timp (ASC) cu o
valoare medie de 21% [interval de încredere 90%, 15, 27], respectiv 32% [interval de încredere
90%, 27, 37]. Nu se cunosc mecanismul de acţiune şi semnificaţia clinică a acestei interacţiuni.
Warfarină
Adăugarea warfarinei la tratamentul cu linezolid, atunci când concentraţia plasmatică a acestuia a
atins starea de echilibru, a determinat o scădere medie cu 10 % a valorii maxime a INR , şi de 5 % a
ASC a INR. Datele obţinute de la pacienţii la care s-a administrat concomitent warfarină şi linezolid
nu sunt suficiente pentru a putea stabili semnificaţia clinică a acestor observații, dacă aceasta există.

sarcina şi alăptarea
Sarcina
Există date limitate cu privire la utilizarea linezolidului la gravide. Studiile efectuate la animale au
demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere. Acest risc există, teoretic, şi la om.
Linezolidul nu trebuie administrat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut
necesar, adică dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscul teoretic.
Alăptarea
Deoarece datele obţinute din studiile efectuate la animale sugerează că linezolidul şi metaboliţii
săi se pot excreta în laptele matern, alăptarea trebuie întreruptă înainte de şi în timpul
administrării.
Fertilitatea
În cadrul studiilor la animale, linezolidul a cauzat o reducere a fertilităţii.
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la posibilitatea apariţiei ameţelilor sau simptomelor de
afectare a acuităţii vizuale în timpul tratamentului cu linezolid şi trebuie sfătuiţi să nu conducă
vehicule şi să nu folosească utilaje dacă apar oricare dintre aceste simptome.
Reacţii adverse
Tabelul de mai jos prezintă o listă a reacţiilor adverse la medicament, cu frecvenţa acestora, bazată
pe datele complete privind cauzalitatea din studiile clinice în care au fost incluşi mai mult de 6000
de pacienţi adulţi, care au fost trataţi timp de până la 28 de zile cu dozele recomandate de
linezolid.
Reacțiile adverse cele mai frecvent raportate au fost diareea (8, 9%), greața (6,9%), vărsăturile
(4,3%) și cefalee (4,2%).
Reacţiile adverse determinate de administrarea medicamentului cel mai frecvent raportate, care au
dus la întreruperea tratamentului au fost: cefalee, diaree, greaţă şi vărsături. Aproximativ 3%
dintre pacienţi au întrerupt tratamentul deoarece au prezentat reacţii adverse legate de
administrarea medicamentului.
Reacţiile adverse suplimentare raportate din experienţa după punerea pe piaţă sunt incluse în tabel
în categoria „cu frecvenţă necunoscută”, întrucât frecvenţa efectivă nu poate fi estimată din datele
disponibile.
Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥
1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte
rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate,
organe şi
sisteme
Frecvente (≥
1/100 şi < 1/10)
Mai puţin
frecvente (≥
1/1000 şi <
1/100)
Infecţii şi
infestări
candidoză,
candidoză
colită asociată
tratamentului
15
Rare
(≥ 1/10000
şi
< 1/1000)
Foart
e rare
(<
1/10000)
Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu
poate fi
estimată din
datele
disponibile)
orală,
cu antibiotice,
candidoză
inclusiv colită
vaginală,
pseudomembra
infecţii
noasă*,vaginită
fungice
Tulburări trombocitopenie*, pancitopenie*,
hematologice anemie*†
leucopenie*,
şi limfatice
neutropenie,
eozinofilie
Tulburări
ale
sistemului
imunitar
hiponatremie
Tulburări
metabolice
și de
nutriţie
Tulburări
insomnie
psihice
Tulburări
cefalee,
convulsii*,
ale
alterare a
neuropatie
sistemului
gustului (gust
periferică*,
nervos
metalic),
hipoestezie,
ameţeală
parestezie
Tulburări
neuropatie
oculare
optică*,
vedere
înc