Fișă tehnică · Janumet 1000 mg/50 mg, comprimate filmate

Doze

Doza tratamentului antihiperglicemic cu Janumet trebuie individualizată în funcţie de regimul actual al pacientului, eficacitate şi tolerabilitate, fără a se depăşi doza zilnică maximă recomandată de 100 mg sitagliptin.

Pentru pacienţi maturi cu funcţie renală normală (RFG>90 ml/min).

Pentru pacienţi controlaţi inadecvat cu doza maximă tolerată de metformin în monoterapie Pentru pacienţi care nu sunt controlaţi adecvat cu metformin în monoterapie, doza iniţială uzuală trebuie să asigure sitagliptin administrat sub forma a 50 mg de două ori pe zi (doză zilnică totală de 100 mg) la care se adaugă doza de metformin administrată deja.

Pentru pacienţi la care se înlocuieşte administrarea în asociere de sitagliptin şi metformin Pentru pacienţi la care se înlocuieşte administrarea în asociere de sitagliptin şi metformin, administrarea Janumet trebuie iniţiată la dozele de sitagliptin şi metformin administrate deja.

Pentru pacienţi controlaţi inadecvat cu terapia dublă cu doza maximă tolerată de metformin şi o sulfoniluree

Doza trebuie să asigure sitagliptin administrat sub forma a 50 mg de două ori pe zi (doză zilnică totală de 100 mg) şi o doză de metformin similară dozei administrate deja. În cazul în care Janumet este administrat în asociere cu o sulfoniluree, trebuie avută în vedere utilizarea unei doze mai mici de sulfoniluree, pentru a diminua riscul hipoglicemiei (vezi pct. 4.4).

Pentru pacienţi controlaţi inadecvat cu terapia dublă cu doza maximă tolerată de metformin şi un agonist PPARγ

Doza trebuie să asigure sitagliptin administrat sub forma a 50 mg de două ori pe zi (doză zilnică totală de 100 mg) şi o doză de metformin similară dozei administrate deja.

Pentru pacienţi controlaţi inadecvat cu terapia dublă cu insulină şi doza maximă tolerată de metformin

Doza trebuie să asigure sitagliptin administrat sub forma a 50 mg de două ori pe zi (doză zilnică totală de 100 mg) şi o doză de metformin similară dozei administrate deja. În cazul în care Janumet este administrat în asociere cu insulină, trebuie avută în vedere utilizarea unei doze mai mici de insulină, pentru a diminua riscul hipoglicemiei (vezi pct. 4.4).

Pentru diferitele doze de metformin, Janumet este disponibil în concentraţii ale sitagliptinului de 50 mg şi clorhidrat de metformin 850 mg sau clorhidrat de metformin 1000 mg.

Toţi pacienţii trebuie să-şi continue dieta recomandată cu o distribuţie adecvată a ingestiei de carbohidraţi pe parcursul zilei.

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance al creatininei [ClCr] ≥ 60 ml/min).

Îndicii RFG trebuie determinați înainte de inițierea tratamentului cu medicamente, care conțin metformin și cel puțin odată pe an în viitor. La pacienții cu risc crescut de progresie a bolii renale și la pacienții vârstnici funcția renală trebuie evaluată mai frecvent, de exemplu, la 3-6 luni. Doza zilnică maximă trebuie împărțită în 2-3 administrări. Înainte de a prescrie metformin la pacienții cu RFG < 60 ml/min, trebuie de analizat factorii de risc pentru acidoza lactică.

Dacă nu există dozare adecvată a medicamentului Janumet pentru pacient, în locul medicamentului combinat trebuie de administrat medicamente monocomponente.

Insuficienţă hepatică

Janumet nu trebuie utilizat la pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 şi 5.2).

Vârstnici

Deoarece metforminul şi sitagliptinul sunt excretaţi prin rinichi, Janumet trebuie utilizat cu precauţie la vârstnici. Este necesară monitorizarea funcţiei renale pentru a ajuta la prevenirea acidozei lactice asociate cu metformin, în special la vârstnici (vezi pct. 4.3 şi 4.4). La pacienţi cu vârsta > 75 ani sunt disponibile date de siguranţă limitate privind administrarea sitagliptinului şi sunt necesare precauţii.

Copii şi adolescenţi

Janumet nu trebuie utilizat la copii și adolescenți cu vârsta de 10 până la 17 ani din cauza dovezilor insuficiente cu privire la eficacitate. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 și 5.2. Janumet nu a fost studiat la copii și adolescenți cu vârsta sub 10 ani.

Mod de administrare

Janumet trebuie administrat de două ori pe zi în timpul meselor pentru a reduce reacţiile adverse gastro-intestinale asociate metforminului.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea asociată a unor doze multiple de sitagliptin (50 mg de două ori pe zi) şi metformin
(1000 mg de două ori pe zi) nu a modificat în mod semnificativ parametrii farmacocinetici ai
sitagliptinului sau metforminului, la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2.

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunea medicamentoasă de ordin farmacocinetic cu Janumet;
cu toate acestea, astfel de studii au fost efectuate utilizând substanţele active individuale,
sitagliptinul şi metforminul.
Nu se recomanda utilizarea simultană
Alcool
Există un risc crescut de acidoză lactică în cazul intoxicaţiei alcoolice acute, în special, în caz de
repaus alimentar, malnutriţie sau insuficienţă hepatică.
Substanţe de contrast iodate
Tratamentul cu Janumet trebuie întrerupt înainte de efectuarea diagnosticii sau la momentul
efectuării diagnosticii cu utilizarea unor substanţe de contrast iodate şi nu trebuie reluat mai
devreme de 48 ore după aceea, şi numai după ce funcţia renală a fost reevaluată şi s-a constatat că
este normală (vezi p. “Contraindicaţii” şi “Măsuri de precauție”).
Asocieri care necesită precauţii pentru utilizare
Unele medicamente pot afecta negativ funcția renală, ce poate crește riscul de acidoză lactică (de
exemplu, AINS, incluzând inhibitori selectivi de COCS-2, inhibitori ECA, antagoniști ai
receptorilor angiotensinei II și diuretice, în special diuretice de ansa). La începutul și în timpul
tratamentului cu astfel de medicamente în asociere cu metformină, trebuie de monitorizat cu atenție
funcția renală.
Administrarea concomitentă cu medicamente care interacționează cu sistemul de transport tubular
renal, implicat în eliminarea metforminei (de exemplu, transporter cationic organic 2/ inhibitori ai
multor medicamente și substanțe toxice, precum ranolazina, vandetanib, dolutegravir și cimetidina),
poate crește expunerea sistemică a metforminei și riscul de acidoză lactică.
Trebuie de luat în considerare beneficiile și riscurile aplicării simultane. La administrarea simultană
a acestor medicamente trebuie de făcut frecvent controlul glicemiei, de ajustat doza la nivelul dozei
recomandate sau de schimbat tratamentul diabetului zaharat.
Glucocorticoizii (administraţi pe cale sistemică şi locală), beta2 agoniştii şi diureticele prezintă
activitate hiperglicemică intrinsecă. Pacientul trebuie informat în acest sens, iar glicemia trebuie
monitorizată mai frecvent, în special la începutul tratamentului cu astfel de medicamente. Dacă este
necesar, doza de medicament antihiperglicemic trebuie ajustată pe parcursul tratamentului cu
celălalt medicament şi la întreruperea acestuia.
Inhibitorii ECA pot reduce valorile glicemiei. Dacă este necesar, doza de medicament
antihiperglicemic trebuie ajustată pe parcursul tratamentului cu celălalt medicament şi la
întreruperea acestuia.
Glucocorticoizii (administraţi pe cale sistemică şi locală), beta2 agoniştii şi diureticele prezintă
activitate hiperglicemică intrinsecă. Pacientul trebuie informat în acest sens, iar glicemia trebuie
monitorizată mai frecvent, în special la începutul tratamentului cu astfel de medicamente. Dacă este
necesar, doza de medicament antihiperglicemic trebuie ajustată pe parcursul tratamentului cu
celălalt medicament şi la întreruperea acestuia.
Inhibitorii ECA pot reduce valorile glicemiei. Dacă este necesar, doza de medicament
antihiperglicemic trebuie ajustată pe parcursul tratamentului cu celălalt medicament şi la
întreruperea acestuia.
Efectele altor medicamente asupra sitagliptinului
Datele in vitro şi cele clinice descrise mai jos sugerează că riscul pentru interacţiuni semnificative
din punct de vedere clinic, ca urmare a administrării asociate a altor medicamente, este mic.

Studiile in vitro au arătat că principala enzimă responsabilă pentru metabolizarea limitată a
sitagliptinului este CYP3A4, cu contribuţia CYP2C8. La pacienţii cu funcţie renală normală,
metabolizarea, inclusiv prin CYP3A4, joacă doar un rol mic în clearance-ul sitagliptinului. În
insuficienţa renală severă sau insuficienţa renală în stadiu terminal (IRST) metabolizarea poate juca
un rol mai important în eliminarea sitagliptinului. Din acest motiv, este posibil ca inhibitorii
puternici ai CYP3A4 (adică, ketoconazol, itraconazol, ritonavir, claritromicină) să influenţeze
negativ farmacocinetica sitagliptinului la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau în stadiu
terminal. Efectele inhibitorilor puternici ai CYP3A4 în insuficienţa renală nu au fost evaluate în
studii clinice.
Studiile in vitro privind transportul au arătat că sitagliptinul este un substrat al glicoproteinei p şi al
transportorului 3 al anionului organic (OAT3). Transportul de sitagliptin mediat de OAT3 a fost
inhibat in vitro de către probenecid, deşi riscul interacţiunilor clinic semnificative este considerat a
fi mic. Administrarea concomitentă de inhibitori OAT3 nu a fost evaluată in vivo.
Ciclosporină: A fost efectuat un studiu clinic pentru evaluarea efectului ciclosporinei, un inhibitor
puternic al glicoproteinei p, asupra farmacocineticii sitagliptinului. Administrarea unei doze orale
unice de 100 mg sitagliptin concomitent cu o doză orală unică de 600 mg ciclosporină a crescut
ASC şi Cmax ale sitagliptinului cu aproximativ 29 %, respectiv cu aproximativ 68 %. Aceste
modificări ale farmacocineticii sitagliptinului nu au fost considerate semnificative clinic.
Clearance-ul renal al sitagliptinului nu s-a modificat în mod semnificativ. Prin urmare, nu sunt de
aşteptat interacţiuni semnificative cu alţi inhibitori ai glicoproteinei p.
Efectele sitagliptinului asupra altor medicamente
Digoxină: Sitagliptinul a avut un efect mic asupra concentraţiilor plasmatice de digoxină. După
administrarea zilnică a 0,25 mg digoxină concomitent cu 100 mg sitagliptin, timp de 10 zile, ASC
plasmatic al digoxinei a crescut în medie cu 11 %, iar Cmax plasmatică a crescut în medie cu 18 %.
Nu se recomandă ajustarea dozei de digoxină. Cu toate acestea, pacienţii cu risc de toxicitate
digoxinică trebuie monitorizaţi atunci când sitagliptinul şi digoxina sunt administrate concomitent.
Datele sugerează că in vitro, sitagliptinul nu inhibă, nici nu induce izoenzimele CYP450. În studii
clinice, sitagliptinul nu a influenţat semnificativ farmacocinetica metforminului, gliburidei,
simvastatinei, rosiglitazonei, warfarinei sau a contraceptivelor orale, furnizând dovezi in vivo ale
unei capacităţi reduse de interacţiune cu substraturi ale CYP3A4, CYP2C8, CYP2C9 şi
transportorului cationic organic (TCO). Sitagliptinul poate fi un inhibitor uşor al glicoproteinei p in
vivo.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Nu
trebuie să luaţi acest medicament în timpul sarcinii sau dacă alăptați. Vezi pct. 2, Nu utilizaţi
Janumet.