Fișă tehnică · Irinotecan hydrochloride 20 mg/ml 20 mg/ml, concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).

Cod ATC: L01CE02
Forma farmaceutică: concentrat pentru soluţie perfuzabilă
Concentrație: 20 mg/ml

Acțiune farmacologică

Irinotecan hydrochloride 20 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă este un medicament împotriva cancerului, care conţine substanţa activă clorhidrat de irionotecan trihidrat. Clorhidratul de irinotecan trihidrat interferează cu creşterea şi răspândirea celulelor canceroase în corp. Irinotecan este indicat în asociere cu alte medicamente, pentru tratamentul pacienţilor cu cancer avansat sau metastazat al colonului sau rectului. Irinotecan poate fi administrat singur la pacienţii cu cancer metastatic de colon sau rect, a căror boală a reapărut sau a progresat în urma tratamentului iniţial cu fluorouracil. 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Irinotecan Nu utilizaţi Irinotecan - dacă suferiţi de boală inflamatorie intestinală cronică şi/sau obstrucţie intestinală; - dacă sunteţi alergic la clorhidrat de irinotecan trihidrat sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6 “Ce conţine Irinotecan”); - dacă alăptaţi (vezi pct. 2); - dacă valorile bilirubinei sunt de peste trei ori mai mari decât limita superioară a intervalului normal; - dacă aveţi insuficienţă severă a măduvei osoase; - dacă aveţi o stare precară de sănătate (status de performanţă OMS mai mare de 2); - dacă luaţi sau aţi luat recent sunătoare (un extract din plante care conţine Hypericum); - dacă urmează să luaţi sau aţi luat recent vaccinuri vii atenuate (vaccinuri împotriva febrei galbene, varicelei, zonei zoster, pojarului, oreionului, rubeolei, tuberculozei, rotavirusului, gripei) şi timp de 6 luni după încetarea chimioterapiei. Dacă Irinotecan Kabi vă este administrat în combinaţie cu alte medicamente, vă rugăm să vă asiguraţi că veţi citi prospectele celorlalte medicamente cu privire la alte contraindicaţii. Atenţionări şi precauţii Adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale înainte de a folosi Irinotecan. - dacă aveți sindrom Gilbert, o boală ereditară care poate cauza valori crescute ale bilirubinei și icter (îngălbenire a pielii și a ochilor). Aveţi grijă deosebită cu Irinotecan. Utilizarea Irinotecan trebuie să se limiteze la unităţile specializate în administrarea chimioterapiei citotoxice şi trebuie administrat numai sub supravegherea unui medic calificat în folosirea chimioterapiei împotriva cancerului. Diaree Irinotecan poate provoca diaree, care în anumite cazuri poate fi severă. Aceasta poate apărea la câteva ore sau zile după perfuzarea medicamentului. Dacă nu este tratată, poate provoca deshidratare şi dezechilibre electrolitice grave, care pot pune viaţa în pericol. Medicul dumneavoastră vă va prescrie medicamente care vă vor ajuta la prevenirea sau controlul reacțiilor adverse. Asiguraţi-vă că vă veți procura acest medicament imediat astfel încât să îl aveţi acasă atunci când veţi avea nevoie de el. • Luați acest medicament așa cum v-a fost prescris la primele semne de scaune moi sau frecvente. • Beţi cantităţi mari de apă şi (sau) băuturi sărate (apă minerală carbogazoasă, sifon sau supă). • Luați legătura cu medicul dumneavoastră sau cu asistenta medicală dacă diareea persistă, mai ales dacă durează mai mult de 24 de ore sau dacă vă simţiţi ameţit sau slăbit. Neutropenie (scăderea numărului anumitor celule albe) Acest medicament poate scădea numărul de celule albe din sângele dumneavoastră, în special în săptămânile de după administrarea medicamentului. Aceasta poate creşte riscul de infecţie. Informaţi imediat medicul dumneavoastră sau asistenta medicală dacă aveţi orice semne de infecţie, precum febră (38°C sau mai mare), frisoane, durere când urinaţi, o tuse nou apărută, sau expectoraţii. Evitaţi contactul cu oameni bolnavi sau care au infecţii. Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă prezentaţi semne de infecţie. Analize de sânge Este posibil ca medicul dumneavoastră să

Doze și mod de administrare

A se administra doar la adulţi. Soluţia perfuzabilă diluată de irinotecan trebuie să fie administrată într-o venă periferică sau într-o venă centrală.

Doze recomandate

În monoterapie (pentru pacienţii trataţi anterior)

Doza recomandată de Irinotecan este 350 mg/m2, administrată ca perfuzie intravenoasă, cu durata de 30 până la 90 de minute, la intervale de trei săptămâni (vezi pct. 4.4 şi pct. 6.6).

În tratament asociat (pentru pacienţii netrataţi anterior) 1

Siguranţa şi eficacitatea Irinotecanului administrat în asociere cu 5-fluorouracil (5-FU) şi acid folinic (AF) au fost evaluate, în următoarele scheme terapeutice (vezi pct. 5.1):

• Irinotecan plus 5-FU/AF la intervale de 2 săptămâni mg/m2,Doza recomandată de clorhidrat de irinotecan trihidrat este 180 administrată o dată la 2 săptămâni, ca perfuzie intravenoasă cu durata de la 30 până la 90 minute, urmată de o perfuzie cu AF şi 5-FU.

Pentru dozele şi modul de administrare concomitent cu cetuximab, vezi informaţiile despre produs pentru acest medicament.

În mod normal, se utilizează aceeaşi doză de clorhidrat de irinotecan trihidrat ca în ultimele cicluri de tratament de primă linie care include irinotecan. Irinotecanul nu trebuie administrat la mai puţin de 1 oră de la oprirea perfuziei cu cetuximab.

Pentru dozele şi modul de administrare ale bevacizumab, a se vedea rezumatul caracteristicilor produsului pentru bevacizumab.

Pentru dozele şi modul de administrare ale asocierii cu capecitabină, a se vedea pct. 5.1 şi punctul corespunzător din rezumatul caracteristicilor produsului pentru capecitabină.

Ajustarea dozei

Irinotecan trebuie administrat după recuperarea adecvată a tuturor reacţiilor adverse până la gradul 0 sau 1 pe scara NCI-CTC (Criteriile Comune de Toxicitate ale Institutului Naţional de Cancer) şi după remiterea completă a diareei asociate tratamentului.

La începerea următoarei administrări din cadrul tratamentului perfuzabil, doza de clorhidrat de irinotecan

- şi cea de 5FU, atunci când este cazul - trebuie scăzute în funcţie de gradul maxim de severitate al reacţiilor adverse observate la perfuzarea anterioară. Tratamentul trebuie amânat cu 1 - 2 săptămâni pentru a permite recuperarea după reacţiile adverse determinate de tratament.

Atunci când apar următoarele reacţii adverse, trebuie aplicată o scădere cu 15 - 20% a dozei de clorhidrat de irinotecan trihidrat şi/sau 5FU, dacă este cazul:

• toxicitate hematologică (neutropenie grad 4, neutropenie febrilă [neutropenie grad 3-4 şi febră grad 2-4], trombocitopenie şi leucopenie [grad 4])

• toxicitate non-hematologică (grad 3-4).

Recomandările privind modificările dozei de cetuximab atunci când sunt administrate în asociere cu irinotecan trebuie urmate în conformitate cu informațiile despre acest medicament. În cazul asocierii cu capecitabină, la pacienţii cu vârsta de 65 de ani sau peste, se recomandă, conform rezumatului mg/m2,caracteristicilor produsului pentru capecitabină, o scădere a dozei iniţiale de capecitabină la 800 administrată de două ori pe zi. A se consulta, de asemenea, recomandările pentru ajustarea dozelor în cadrul schemelor asociate de tratament, prezentate în rezumatul caracteristicilor produsului pentru capecitabină.

Durata tratamentului

Tratamentul cu clorhidrat de irinotecan trebuie continuat până atunci când apare o progresie obiectivă a bolii sau până atunci când toxicitatea devine intolerabilă.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Monoterapie: La pacienţii cu status de performanţă OMS ≤ 2, doza iniţială de clorhidrat de irinotecan trebuie determinată în funcţie de valorile bilirubinemiei (de până la 3 ori mai mari decât limita superioară a valorilor normale (LSVN)). La aceşti pacienţi cu hiperbilirubinemie şi timp de protrombină mai mare de 50%, clearance-ul clorhidratului de irinotecan este scăzut (vezi pct. 5.2) şi, ca urmare, riscul de toxicitate hematologică este crescut. Astfel, hemoleucograma trebuie monitorizată săptămânal, la această grupă de pacienţi.

• La pacienţii cu bilirubinemie de până la 1,5 ori mai mare decât LSVN, doza recomandată de clorhidrat de irinotecan trihidrat este de 350 mg/m².

• La pacienţii cu bilirubinemie mai mare de 1,5 până la 3 ori LSVN, doza recomandată de clorhidrat de irinotecan trihidrat este de 200 mg/m².

• Pacienţii cu bilirubinemie de peste 3 ori mai mare decât LSVN nu trebuie trataţi cu clorhidrat de irinotecan trihidrat (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.4).

Nu sunt disponibile date privind pacienţii cu insuficiență hepatică cărora li se administrează irinotecan în asociere.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Clorhidratul de irinotecan nu este recomandat pentru utilizare la pacienţii cu insuficienţă renală, deoarece nu au fost efectuate studii la această grupă de pacienţi (vezi pct. 4.4 şi pct. 5.2).

Vârstnici

Nu au fost efectuate studii farmacocinetice specifice la pacienţii vârstnici. Cu toate acestea, la această grupă de pacienţi, dozele trebuie stabilite cu atenţie, dată fiind frecvenţa mai mare de reducere a funcţiilor biologice. Această grupă de pacienţi necesită supraveghere intensivă, mai atentă (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți

Siguranța şi eficacitatea medicamentului Irinotecan nu au fost stabilite încă la copii și adolescenți. Nu există date disponibile.

Mod de administrare

Precauții care trebuie luate înainte de manipularea sau administrarea medicamentului Irinotecan este un medicament citotoxic. Pentru informaţii privind diluarea, precauţiile speciale de eliminare precum şi alte informaţii privind manipularea vezi pct. 6.6.

Interacțiuni

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrări concomitente contraindicate (vezi pct. 4.3)
7

Sunătoare: Într-un studiu farmacocinetic restrâns (n=5), în cadrul căruia a fost administrată o doză de
irinotecan de 350 mg/m2 concomitent cu preparate pe bază de plante care conţin sunătoare (Hypericum
perforatum) 900 mg a fost observată o scădere cu 42% a concentraţiilor plasmatice ale metabolitului
activ al irinotecanului (SN-38). Ca urmare, sunătoarea nu trebuie administrată în acelaşi timp cu
irinotecanul.
Vaccinuri cu virusuri vii atenuate (cu excepţia febrei galbene): risc de afecţiune sistemică, posibil
letală. Utilizarea concomitentă este contraindicată în timpul tratamentului cu irinotecan și timp de 6 luni
după întreruperea tratamentului cu chimioterapie. Vaccinurile virale omorâte sau inactivate pot fi
administrate; cu toate acestea, răspunsul la astfel de vaccinuri poate fi diminuat.
Administrări concomitente nerecomandate (vezi pct. 4.4)
Administrarea concomitentă de irinotecan cu inhibitori sau inductori puternici ai citocromului P450 3A4
(CYP3A4) poate altera metabolismul irinotecanului și trebuie evitată (vezi pct. 4.4):
Medicamente anticonvulsivante cu efect inductor asupra CYP3A4 și / sau UGT1A1: (de exemplu,
rifampicină, carbamazepină, fenobarbital sau fenitoină):
Risc de expunere redusă la irinotecan, SN-38 şi SN-38 glucuronat şi la reducerea efectelor
farmacodinamice.
Mai multe studii au demonstrat că administrarea concomitentă a medicamentelor anticonvulsivante cu
efect inductor asupra izoenzimei CYP3A4 duce la reducerea expunerii la irinotecan, SN-38 şi SN-38
glucuronat şi la reducerea efectelor farmacodinamice.
Efectele unor astfel de medicamente anticonvulsivante au fost reflectate prin scăderea cu 50% sau mai
mult a ASC a SN-38 şi SN-38 glucuronat. În plus faţă de efectul inductor asupra enzimelor citocromului
P450 3A, creşterea glucuronoconjugării şi excreţia biliară crescută contribuie la reducerea expunerii la
irinotecan şi la metaboliţii săi.
Fenitoină: Riscul exacerbării convulsiilor din cauza scăderii absorbţiei digestive a fenitoinei de către
medicamentele citotoxice sau riscul creşterii toxicităţii din cauza metabolismului hepatic crescut prin
fenitoină.
Inhibitori puternici ai CYP3A4: (de exemplu, ketoconazol, itraconazol, voriconazol, posaconazol,
inhibitori de protează, claritromicină, eritromicină, telitromicină):
Un studiu a demonstrat că administrarea concomitentă a ketoconazolului a determinat o scădere cu 87%
a ASC a APC şi o creştere cu 109% a ASC a SN-38, comparativ cu irinotecanul administrat în
monoterapie.
Inhibitori ai UGT1A1: (de exemplu, atazanavir, ketoconazol, regorafenib)
Riscul de a crește expunerea sistemică la SN-38, metabolitul activ al irinotecanului. Medicii ar trebui să
ia în considerare acest lucru dacă această combinație este inevitabilă.
Alți inhibitori ai CYP3A4: (de exemplu, crizotinib, idelalisib)
Risc de creștere a toxicității irinotecanului, datorită scăderii metabolismului irinotecanului de către
crizotinib sau idelalisib.
Atenție la utilizare
Antagoniști ai vitaminei K: Creșterea riscului de hemoragie și evenimente trombotice la bolile
tumorale. Dacă sunt indicați antagoniști ai vitaminei K, este necesară o frecvență crescută în
monitorizarea INR (International Normalized Ratio).
Administrări concomitente care trebuie avute în considerare
8

Medicamente imunosupresoare (de exemplu, ciclosporină, tacrolimus): imunosupresie excesivă cu risc
de limfoproliferare.
Medicamentele blocante neuromusculare: Nu pot fi excluse interacţiunile dintre irinotecan şi
medicamentele blocante neuromusculare. Deoarece irinotecan are acţiune anticolinesterazică,
medicamentele cu acţiune anticolinesterazică pot prelungi efectul de blocare neuromusculară al
suxametoniului şi pot antagoniza blocarea neuromusculară determinată de medicamentele
nedepolarizante.
Alte combinații
5-fluorouracil / acid folinic: Administrarea concomitentă cu 5-FU/AF în cadrul schemelor de tratament
asociat nu modifică farmacocinetica irinotecanului.
Bevacizumab: Rezultatele obținute în cadrul unui studiu de interacțiune medicamentoasă a demonstrat
că nu există un efect semnificativ al bevacizumab asupra farmacocineticii irinotecan și a metabolitului
său activ, SN-38. Cu toate acestea, aceasta nu exclude o creștere a toxicității din cauza proprietăților lor
farmacologice.
Cetuximab: Nu există dovezi că profilul de siguranţă al irinotecanului este influenţat de cetuximab sau
invers.
Medicamente antineoplazice (inclusiv flucitozina ca pro-medicament pentru 5-fluorouracil):
Reacțiile adverse la irinotecan, precum mielosupresia, pot fi exacerbate de către alte medicamente
antineoplazice care au un profil similar de reacții adverse.

Sarcină și alăptare

sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Contracepția
Dacă sunteți o femeie aflată la vârsta fertilă, trebuie să utilizați metode contraceptive eficiente pe durata
și timp de până la 6 luni după încetarea tratamentului.
Ca bărbat, trebuie să utilizați metode contraceptive eficiente pe durata și timp de până la 3 luni după
încetarea tratamentului. Este important să vă consultați cu medicul dumneavoastră cu privire la tipurile
de contracepție care pot fi utilizate cu acest medicament.
Sarcina
Acest medicament poate cauza probleme fătului dacă este luat la momentul contracepției sau în timpul
sarcinii. Înainte de inițierea tratamentului, medicul dumneavoastră se va asigura că nu sunteți gravidă.
Dacă sunteți gravidă, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă, adresați-vă
medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Alăptarea
Irinotecanul și metabolitul acestuia au fost determinați în laptele uman.
Alăptatul trebuie întrerupt pe durata tratamentului cu acest medicament.
Dacă alăptaţi, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistul pentru recomandări înainte de a
utiliza acest medicament.
Fertilitatea
Nu au fost efectuate studii în acest sens, totuși, acest medicament poate afecta fertilitatea. Înainte de a
lua acest medicament, discutați cu medicul dumneavoastră despre riscul posibil asociat acestui
medicament și opțiunile care pot menține capacitatea dumneavoastră de a avea copii.

Insuficiență renală

insuficienţă renală Clorhidratul de irinotecan nu este recomandat pentru utilizare la pacienţii cu insuficienţă renală, deoarece nu au fost efectuate studii la această grupă de pacienţi (vezi pct. 4.4 şi pct. 5.2).

Substanță activă: vezi toate medicamentele cu această substanță →