Fișă tehnică · Indometacin 50 mg, supozitoare

Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).

Cod ATC: M01AB01
Forma farmaceutică: supozitoare
Concentrație: 50 mg

Acțiune farmacologică

Ce este Indometacin şi pentru ce se utilizează Indometacin supozitoare conţine substanţa activă indometacin, care aparține unui grup de medicamente numite antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Acţionează prin reducerea capacității organismului de a produce inflamație, ceea ce poate provoca durere și disconfort. Medicul dumneavoastră vă va prescrie Indometacin pentru tratamentul următoarelor afecțiuni: • artrită reumatoidă (boala inflamatorie preponderent la nivelul articulaţiilor); • osteoartrită (boala la nivelul articulațiilor); • spondilită anchilozantă (o formă de artrită care afectează articulațiile coloanei vertebrale); • inflamație, durere și edeme după intervenții ortopedice; • afecțiuni musculo-scheletice; • dureri menstruale; • dureri lombare; • coxoartroză (artroza șoldului); • artrită gutoasă (o formă de artrită în care se formează cristale în articulații). Indometacin supozitoare poate fi utilizat pentru a trata durerile nocturne și redoarea matinală pronunțată (senzație de înțepenire a articulațiilor mici ale mâinilor dimineața la trezire). Utilizarea unui supozitor înainte de culcare ușurează durerea și redoarea timp de 13 până la 16 ore după administrare.

Doze și mod de administrare

Rectal.

Doze

Se recomandă utilizarea celor mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.

Adulți

Doza recomandată:

Supozitoare 50 mg: un supozitor de 1–3 ori pe zi;

Supozitoare 100 mg: un supozitor de 1–2 ori pe zi.

Copii cu vârsta peste 14 ani

Doza recomandată:

Supozitoare 50 mg: un supozitor o dată pe zi.

Vârstnici

Preparatul Indometacin trebuie administrat cu deosebită atenţie la pacienții vârstnici care sunt mult mai predispuşi la reacții adverse.

Copii cu vârsta sub 14 ani

Indometacin 50 mg supozitoare nu se recomandă la copii cu vârsta sub 14 ani. Siguranța și eficacitatea utilizării indometacinului la această grupă de vârstă nu au fost stabilite.

Indometacin 100 mg supozitoare nu se recomandă la copii cu vârsta sub 18 ani.

Interacțiuni

cu alte medicamente și alte forme de interacţiune
Acid acetilsalicilic: administrarea concomitentă a indometacinului cu acid acetilsalicilic sau alți
salicilați nu este recomandată. Studiile clinice controlate nu au arătat sporirea efectului terapeutic,
însă au demonstrat creșterea statistic semnificativă a incidenței reacțiilor adverse gastro-intestinale
(risc de ulceraţii şi hemoragii digestive).
Diflunisal: crește concentraţia plasmatică de indometacin aproximativ de trei ori și concomitent
scade clearance-ul renal; risc de hemoragii digestive severe (fatale). Nu este recomandată această
combinație.
Alte AINS: utilizarea concomitentă nu este recomandată din cauza riscului crescut de toxicitate
gastro-intestinală (ulcerații și hemoragii gastro-intestinale).

Anticoagulante: deși studiile clinice denotă că indometacinul nu influențează hipoprotrombinemia
indusă de anticoagulante, se recomandă monitorizarea timpului de protrombină în cazul
administrării concomitente de medicamente anticoagulante şi indometacin.
Probenecid: administrarea concomitentă cu probenecid poate crește concentrația plasmatică a
indometacinului.
Metotrexat: la administrarea concomitentă se recomandă precauție. S-a raportat că indometacinul
inhibă secreţia tubulară a metotrexatului şi potențează efectele toxice.
Ciclosporina: administrarea concomitentă a AINS cu ciclosporină a fost asociată cu o creștere a
toxicității indusă de ciclosporină, posibil datorată scăderii sintezei prostaciclinei renale. AINS
trebuie utilizate cu prudență la pacienții tratați cu ciclosporină, iar funcția renală trebuie
monitorizată cu atenție.
Litiu: administrarea concomitentă poate crește (clinic relevant) concentraţia plasmatică a litiului și
îi reduce clearance-ul renal la pacienții psihiatrici și la subiecții sănătoși. Ca urmare este necesară
monitorizarea concentraţiei plasmatice a litiului.
Diuretice: la unii pacienți, administrarea concomitentă poate reduce efectele diuretice și
antihipertensive ale diureticelor de ansă, diureticelor care economisesc potasiul și celor
tiazidice. Prin urmare, atunci când indometacinul și diureticele sunt utilizate concomitent,
pacientul trebuie monitorizat atent pentru a determina dacă se obține efectul diuretic dorit.
Indometacinul scade atât activitatea reninei plasmatice (ARP), cât și acele creșteri ale ARP induse
de administrarea de furosemid sau de depleția salină sau volemică. Diureticele pot crește riscul de
nefrotoxicitate a AINS. Acești factori trebuie să fie luați în considerare atunci, când este evaluată
ARP la pacienții hipertensivi.
Administrarea indometacinului cu diuretice antialdosteronice poate determina creşterea
potasemiei. Nu se recomandă administrarea concomitentă a indometacinului cu triamteren.
Glicozidele cardiace/digoxina: la administrarea concomitentă a digoxinei cu indometacinul, s-a
raportat creşterea concentraţiei plasmatice a digoxinei, precum şi prelungirea timpului de
înjumătățire a digoxinei. Se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiei plasmatice a
digoxinei.
Medicamente antihipertensive: administrarea concomitentă poate reduce efectul
antihipertensivelor. Astfel, se recomandă precauţie la administrarea indometacinului cu: blocante
alfa-adrenergice, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ECA), blocante betaadrenergice, diuretice, hidralazină sau losartan (antagonist al receptorilor de angiotensină II).
Fenilpropanolamină: administrarea fenilpropanolaminei cu indometacinul poate determina
declanşarea crizei hipertensive. Se recomandă prudență atunci când se administrează concomitent
indometacinul și fenilpropanolamină.
Corticosteroizi: risc crescut de ulceraţii sau hemoragie gastro-intestinală.
Mifepristona: administrarea AINS și a acidului acetilsalicilic trebuie evitată în decurs de 8-12 zile
după administrarea de mifepristonă.
Antibiotice chinolone: pacienţii care utilizează concomitent AINS şi antibiotice chinolone pot
prezenta un risc crescut de a dezvolta convulsii.

Sarcină și alăptare

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament.
Sarcina
Nu utilizaţi acest medicament în trimestrul III de sarcină, deoarece poate afecta copilul
dumneavoastră înainte de naştere sau poate determina probleme la naştere. Pe parcursul
trimestrelor I şi II de sarcină va fi administrat numai dacă medicul dumneavoastră consideră că
este absolut necesar.
Alăptarea
Nu utilizați Indometacin dacă alăptați, deoarece acesta trece în laptele matern şi poate afecta
sugarul.
Fertilitatea
Indometacinul poate afecta fertilitatea. Nu trebuie să luaţi acest medicament dacă doriţi să rămâneţi
gravidă sau aveţi dificultăţi în a rămâne gravidă.

Insuficiență renală

insuficienţă renală. Importanţa prostaglandinelor în menţinerea fluxului sanguin renal trebuie luată în considerare la pacienţii cu funcţie cardiacă sau renală afectată, disfuncţie hepatică, cei care sunt trataţi cu diuretice sau în recuperare după o intervenţie chirurgicală majoră şi la vârstnici. La pacienții cu fluxul sanguin renal scăzut unde prostaglandinele renale joacă un rol major în menținerea perfuziei renale, administrarea unui AINS poate precipita o descompensare renală excesivă. Pacienții cu cel mai mare risc de a dezvolta aceste reacții sunt cei cu disfuncție renală sau hepatică, diabet zaharat, reducerea volumului de lichid extracelular, insuficiență cardiacă congestivă, sepsis, cei care utilizează concomitent oricare medicament cu acțiune nefrotoxică, vârstnicii. De obicei, întreruperea tratamentului cu AINS este urmată de revenirea la starea anterioară tratamentului. Indometacinul poate determina creșterea concentrației p

Substanță activă: vezi toate medicamentele cu această substanță →