Fișă tehnică · Ibufen® Junior 200 mg, capsule moi

Doze

Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Pentru a decide doza de ibuprofen trebuie luate în considerare greutatea corporală şi vârsta pacientului. Uzual o doza de ibuprofen este de 7 până la 10 mg/kg, până la doza zilnică maximă de 20-30 mg/kg.

Copii cu vârsta de la 6 până la 9 ani (20-29 kg): doza la o priză – 1 capsulă. Ulterior, la necesitate, câte 1 capsulă la fiecare 8 ore. Doza zilnică maximă – 3 capsule (600 mg ibuprofen).

Copii cu vârsta de la 10 până la 12 ani (30-39 kg): doza la o priză – 1 capsulă. Ulterior, la necesitate, câte 1 capsulă la fiecare 6 ore. Doza zilnică maximă – 4 capsule (800 mg ibuprofen).

Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani (mai mult de 40 kg): doza la o priză – 1-2 capsule. Ulterior, la necesitate, câte 1 capsulă la fiecare 4 ore (doza 200 mg) sau 6 ore (doza 400 mg). Doza zilnică maximă – 6 capsule (1200 mg ibuprofen).

Intervalul minim între dozele succesive este de 4-6 ore.

Nu trebuie depăşită doza zilnică maximă.

Numai pentru termen scurt.

Dacă la copii şi la adolescenţi acest medicament este necesar pentru mai mult de 3 zile, sau dacă simptomele se agravează, e necesar de consultat medicul.

Adulţii nu trebuie să utilizeze acest medicament mai mult de 4 zile fără consultaţia medicului pentru tratamentul durerii şi mai mult de 3 zile pentru tratamentul febrei.

Dacă simptomele persistă, se intensifică sau în cazul apariţiei unor noi simptome, pacientul trebuie să consulte medicul.

Pacienţi vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici. Pacienţii vârstnici trebuie monitorizaţi din cauza profilului reacţiilor adverse posibile.

Insuficienţă renală

Trebuie acordată atenţie dozelor de ibuprofen la pacienţii cu insuficienţă renală. Doza trebuie să fie cât mai mică posibil (pacienţi cu insuficienţă renală, vezi pct. 4.3).

Insuficienţă hepatică

Trebuie acordată atenţie dozelor de ibuprofen la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Doza trebuie să fie cât mai mică posibil (pacienţi cu insuficienţă hepatică, vezi pct. 4.3).

Copii şi adolescenţi

Ibufen Junior nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 6 ani sau cu greutate corporală sub 20 kg.

Mod de administrare

Administrare orală.

Medicamentul se administrează în timpul sau după mese.

Capsula trebuie înghiţită întreagă, cu o cantitate suficientă de apă. Capsulele nu trebuie să fie sfărâmate, supte sau mestecate.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Ibuprofenul (similar altor medicamente AINS) nu se va administra concomitent cu medicamentele
indicate mai jos:
Acid acetilsalicilic
În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este recomandată din
cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse.
Datele experimentale sugerează faptul că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici
de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare, atunci când medicamentele sunt administrate
concomitent. Deși există incertitudini în ceea ce privește extrapolarea acestor date la situația
clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca utilizarea de ibuprofen regulată pe termen lung, să
reducă efectul cardioprotector al dozelor mici de acid acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea
ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1).
Alte AINS incluzând inhibitorii selectivi de ciclooxigenază-2: a se evita utilizarea concomitentă a
două sau mai multe AINS deoarece aceasta poate creşte riscul efectelor adverse (vezi pct. 4.4).
Este necesară precauţie la utilizarea concomitentă cu următoarele medicamente:
Corticosteroizi: risc crescut de ulcere sau hemoragii gastrointestinale (vezi pct. 4.4).
Antihipertensive și diuretice: efectul AINS pot reduce efectul medicamentelor antihipertensive;
diureticele pot spori riscul dezvoltării acțiunii nefrotoxice a AINS.
La unii pacienţi cu disfuncţie renală (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici),
administrarea concomitentă a remediilor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) cu inhibitorii
ECA, blocante ale receptorilor beta-adrenergici sau antagoniști ai angiotensinei II poate determina
o deteriorare suplimentară a funcţiei renale, inclusiv până la insuficienţă renală acută (care este de
obicei reversibilă). Prin urmare, administrarea concomitentă trebuie efectuată cu precauţie, în
special la vârstnici. Astfel de pacienţi trebuie hidrataţi adecvat și trebuie avută în vedere
monitorizarea funcţiei renale după iniţierea unui tratament concomitent şi apoi repetată periodic.
Administrarea concomitentă a Ibufen Junior cu diuretice care economisesc potasiul poate
determina hiperkaliemie.
Anticoagulante: AINS pot creşte efectul anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de
hemoragie gastrointestinală (vezi pct. 4.4).
Glicozide cardiace: AINS pot agrava insuficienţa cardiacă, producând scăderea vitezei filtraţiei
glomerulare (GFR) şi crescând concentraţia plasmatică a glicozidelor.
Litiu: există dovezi privind creşterea concentraţiilor plasmatice de litiu.
Metotrexat: există dovezi privind creşterea concentraţiilor plasmatice de metotrexat de către
antiinflamatoare nesteroidiene.
Fenitoină: ibuprofenul poate creşte concentrațiile plasmatice ale fenitoinei active farmacologic.

Ciclosporină: risc crescut de nefrotoxicitate.
Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după mifepristonă. Administrarea de
AINS poate să scadă efectul mifepristonei.
Zidovudină: creşterea riscului de toxicitate hematologică în cazul asocierii de AINS cu
zidovudină. Există dovezi privind un risc crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii cu
hemofilie HIV-pozitivi trataţi concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.
Ritonavir: poate creşte concentraţiile plasmatice de AINS.
Antibiotice chinolone: datele provenite de la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul
convulsiilor asociate cu administrarea de antibiotice chinolone. Pacienţii cărora li se administrează
concomitent AINS şi antibiotice chinolone pot prezenta un risc crescut de apariţie a convulsiilor.
Aminoglicozide: AINS pot reduce eliminarea de aminoglicozide.
Hipoglicemiante orale: e posibilă scăderea metabolismului derivaților de sulfoniluree, prelungirea
timpului de înjumătățire și creșterea riscului de hipoglicemie.
Probenecid şi sulfinpirazonă: medicamentele care conţin probenecid sau sulfinpirazonă pot
prelungi excreţia ibuprofenului.
Colestiramină
Poate întârzia sau reduce (25%) gradul de absorbţie a ibuprofenului. Astfel ibuprofenul trebuie
administrat sau cu 1 oră înainte, sau peste 4-6 ore de la administrarea colestiraminei.
Voriconazol sau fluconazol: într-un studiu efectuat cu voriconazol şi fluconazol (inhibitori ai
CYP2C9) s-a demonstrat o expunere crescută la S(+)-ibuprofen, cu aproximativ 80-100%.
Trebuie avută în vedere reducerea dozei de ibuprofen când se administrează concomitent cu
inhibitori puternici ai CYP2C9, în special când se utilizează doze mari de ibuprofen concomitent
cu voriconazol sau cu fluconazol.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi
gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament.
Sarcina
Acest medicament poate fi utilizat în primele 6 luni de sarcină cu o precauție deosebită și doar la
indicarea medicului. Pe durata ultimelor 3 luni de sarcină utilizarea acestui medicament este interzisă,
deoarece poate creşte riscul complicaţiilor pentru mamă şi copil în perioada perinatală.
Alăptarea
Ibuprofenul trece în laptele matern în concentrații foarte mici și este puțin probabil ca el să producă
acțiune negativă asupra sugarului. Întreruperea alăptării nu este, de obicei, necesară în cazul
tratamentului de scurtă durată cu ibuprofen în doze, utilizate în tratamentul durerii și febrei.
Fertilitatea
Medicamentul aparţine grupului de medicamente (antiinflamatoare nesteroidiene), care pot influenţa
negativ fertilitatea la femei. Efectul este temporar şi dispare după întreruperea tratamentului.