Fișă tehnică · Heparină 5000 UI/ml, soluţie injectabilă

Doze şi mod de administrare Prevenirea trombozei venoase profunde și a emboliei pulmonare Cu 2 ore înainte de intervenție se administrează 5.000 UI subcutanat, ulterior - la intervale de 8-12 ore, timp de 7-10 zile, dacă este necesar, pentru o perioadă mai lungă de timp. Pe perioada profilaxiei cu doze mici de heparină nu este necesară monitorizarea parametrilor de laborator. În cazut monitorizării trebuie verificată activitatea anti-factor Xa, deoarece APTT nu crește semnificativ. Tratamentul trombozei venoase profunde și emboliei pulmonare Doza inițială de heparină este de 5.000 UI intravenos (10.000 UI pentru embolie pulmonară severă). Apoi urmează doze de întreținere de 1.000-2.000 UI/h sub formă de perfuzie intravenoasă, sau 10.000-20.000 UI subcutanat la fiecare 12 ore, sau 5.000-10.000 UI ca injecție intravenoasă la fiecare 4 ore. Pacienți cu greutate corporală mică Doza inițială de heparină este de 50 UI/kg intravenos. Apoi urmează doze de întreținere de 15-25 UI/kg/h sub formă de perfuzie intravenoasă, sau 250 UI/kg subcutanat la fiecare 12 ore, sau 100 UI/kg sub formă de injecție intravenoasă la fiecare 4 ore. Tratamentul anginei pectorale instabilă, ocluziei acute a arterelor periferice Doza inițială de heparină este de 5.000 UI intravenos. Apoi urmează doze de întreținere de 1.0002.000 UI/h ca perfuzie intravenoasă sau 5.000-10.000 UI ca injecție intravenoasă la fiecare 4 ore.

Pacienți cu greutate corporală mică Doza inițială de heparină este de 50 UI/kg intravenos. După care urmează doze de întreținere de 15-25 UI/kg/h ca perfuzie intravenoasă sau 100 UI/kg ca injecție intravenoasă la fiecare 4 ore. Este necesar să se monitorizeze zilnic parametrii de laborator (de preferință în același timp, începând cu 4-6 ore de la prima administrare de heparină). Dozele de heparină pentru administrare intravenoasă sunt selectate astfel încât timpul de tromboplastină parțială activată (APTT) să fie de 1,5-2,5 ori mijlocul intervalului normal sau al valorii de control. Prevenirea trombozei parietale după infarctul miocardic Se injectează 12.500 ME subcutanat la fiecare 12 ore timp de cel puțin 10 zile. Prevenirea coagulării sângelui în circulația extracorporală și hemodializa Bypass cardiopulmonar: Doza inițială de heparină este de 300 UI/kg IV, după care doza trebuie ajustată pentru a menține un timp de coagulare activat în intervalul 400-500 de secunde. Hemodializă și hemofiltrare: Doza inițială de heparină este de 1.000-5.000 UI intravenos. După care urmează doze de întreținere de 1.000-2.000 UI/oră, ajustate pentru a menține un timp de coagulare > 40 de minute. Grupe speciale de pacienți Copii Prevenirea trombozei venoase profunde și a emboliei pulmonare Recomandările de dozare lipsesc. Tratamentul trombozei venoase profunde și emboliei pulmonare Doza inițială de heparină este de 50 UI/kg intravenos. Apoi urmează doze de întreținere de 15-25 UI/kg/h sub formă de perfuzie intravenoasă, sau 250 UI/kg subcutanat la fiecare 12 ore, sau 100 UI/kg sub formă de injecție intravenoasă la fiecare 4 ore. Tratamentul anginei pectorale instabile și ocluziei acute a arterelor periferice Doza inițială de heparină este de 50 UI/kg intravenos. Apoi urmează doze de întreținere de 15-25 UI/kg/h ca perfuzie intravenoasă sau 100 UI/kg ca injecție intravenoasă la fiecare 4 ore. Prevenirea trombozei parietale după infarctul miocardic Recomandările de dozare lipsesc. Prevenirea coagulării sângelui în circulația extracorporală și hemodializă Recomandările de dozare lipsesc. Vârstnici: Se recomandă reducerea dozei de heparină. Când heparina este utilizată pentru a preveni tromboza venoasă profundă și embolia pulmonară, se recomandă monitorizarea APTT (vezi pct. 4.4). Pacienți cu insuficiență hepatică și renală Poate fi necesară reducerea dozei de heparină la pacienții cu insuficiență hepatică sau renală severă (vezi pct. 4.4). În sarcină Prevenirea trombozei venoase profunde și a emboliei pulmonare

5.000-10.000 UI subcutanat la fiecare 8-12 ore. Doza trebuie ajustată în funcție de valorile activității APTT sau anti-Xa. Rezistența la heparină Pacienții cu sensibilitate modificată la heparină sau rezistență la heparină pot necesita doze disproporționat mai mari de heparină pentru a obține efectul terapeutic dorit (vezi pct. 4.4). Mod de administrare Heparina este prescrisă sub formă de perfuzie intravenoasă continuă în soluție de glucoză 5% sau soluție de clorură de sodiu 0,9% sau ca injecții intravenoase obișnuite, precum și subcutanat (în abdomen). Locul administrării subcutanate de obicei este peretele abdominal anterio-lateral (în cazuri excepţionale se administrează în partea superioară a braţului sau a femurului), cu ajutorul unui ac subţire, care se introduce adânc, perpendicular în plicul cutanat, care se ţine cu degetele mare şi arătător până la finisarea injectării soluţiei. Se recomandă de rânduit locul injectării subcutanate pentru a evita formarea hematomului. Volumul soluţiei de heparină administrat intravenos nu trebuie să depăşească 15 ml. Acțiunea heparinei este de scurtă durată, astfel încât perfuzia intravenoasă sau administrarea subcutanată este calea preferată de administrare.

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune AINS, medicamente care influenţează agregarea trombocitelor, de exemplu acidul acetilsalicilic, necesită prudenţă la administrare în legătură cu creşterea riscului de hemoragii. Trebuie evitată administrarea concomitentă cu ketorolak şi diclofenac intravenos, chiar la doze mici de heparină. (vezi pct. 4.3). Risc majorat de hemoragii poate fi la administrarea concomitentă a heparinei cu anticoagulantele, epoprostenolul, clopidogrelul, ticlopidina, streptochinaza, dipiridamolul, soluţiile de dextran, abciximab, eptifibatidă şi alte medicamente, care reduc coagularea sângelui. Unele cefalosporine, de exemplu cefaclor, cefaxim şi ceftriaxon pot influenţa coagularea şi majora riscul hemoragiilor la administrarea concomitentă cu heparina. La administrare concomitentă a heparinei şi antagoniştilor receptorilor angiotensinici II şi a inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei și inhibitorului de renină aliskiren este posibil

dezvoltarea hiperkaliemiei. La administrarea intravenoasă a nitroglicerinei, este posibilă o scădere a efectului anticoagulant al heparinei. Nicotina poate parţial diminua efectul anticoagulant al heparinei. La fumători este posibilă necesitatea de a majora doza heparinei. Acţiunea anticoagulantă a heparinei poate să fie crescută de hidroxiclorochinonă, probenecid, acid etacrinic și poate fi diminuată de tetracicline, antihistaminice. Utilizarea medicamentului Heparina poate afecta rezultatele testelor de laborator. În timpul terapiei cu acest medicament, este posibilă hipocalcemie falsă (la pacienții aflați în hemodializă), o creștere artificială a nivelului total de tiroxină și triiodotironină, o imagine a acidozei metabolice și un rezultat fals negativ al testului LAL pentru prezența endotoxinei. . Heparina poate afecta determinarea aminoglicozidelor prin metoda imunochimică.

Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Utilizarea medicamentului în timpul sarcinii și alăptării este permisă numai sub supraveghere medicală, după o evaluare detaliată a raportului beneficiu/risc. Heparina nu traversează placenta și nu se excretă în laptele matern. Cu utilizarea prelungită a heparinei în timpul sarcinii, este posibilă dezvoltarea osteoporozei. Datorită riscului de sângerare uteroplacentară, administrarea heparinei trebuie întreruptă imediat ce încep contracțiile. Dacă se utilizează anestezia epidurală în timpul travaliului, tratamentul cu heparină trebuie întrerupt dacă este posibil. Utilizarea heparinei în cazul ameninţării de avort este contraindicată (vezi pct. 4.3).