Fișă tehnică · Heparin-Indar 5000 UI/ml, soluţie injectabilă

Se utilizează numai în mediu spitalicesc.

Doze

Tratament curativ

Adulţi:

Doza iniţială: 5000 UI intravenos;

Doza de întreţinere: 1000-2000 UI/oră prin perfuzie intravenoasă continuă sau 5000-10 000 UI pe cale intravenoasă la fiecare 4 ore.

Vârstnici:

Reducerea dozelor este recomandată, îndeosebi la femei.

Copii (>1 lună) şi adolescenţi:

1

Doza iniţială: 50 UI/kg pe cale intravenoasă;

Doza de întreţinere: 15-25 UI/kg/oră prin perfuzie intravenoasă sau 100 UI/kg pe cale intravenoasă la fiecare 4 ore.

Monitorizarea biologică

Doza heparinei la administrarea intravenoasă se stabileşte astfel, încât timpul de tromboplastină parţial activat (APTT) să aibă valori de 1,5-2,5 mai mari faţă de valorile martor.

La copii cu vârsta sub 1 an obţinerea efectului hipocoagulant pe fundalul administrării heparinei nefracţionate poate fi o cauză a complicaţiilor hemoragice.

Cu scop profilactic

Adulţi:

1-2 ore preoperatoriu: 5000 UI subcutanat;

Perioada postoperatorie: 5000 UI/zi subcutanat, cu intervale de 8-12 ore timp de 7-10 zile. În caz de necesitate durată administrării se prelungeşte.

Pe perioada profilaxiei trombozelor cu doze mici de heparină (5000 UI 2-3 ori/zi) administrate subcutanat nu este necesară monitorizarea biologică, deoarece timpul de tromboplastină parţial activată (APTT) nu este prelungit în mod semnificativ.

Vârstnici:

Reducerea dozelor sunt recomandate, îndeosebi la femei.

Copii şi adolescenţi:

Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8 5.1 şi 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

În circulaţia extracorporală şi hemodializă

Adulţi:

În bypass-ul cardiopulmonar:

Doza iniţială: 140-400 UI/kg sau câte 1500-2000 UI la 500 ml sânge, pe cale intravenoasă.

În hemodializă

Doza iniţială: 10 000 UI;

Doza la jumătate de procedură: 30 000 - 50 000 UI.

Rezistenţa la heparină

Pacienţii cu reacţie modificată sau rezistenţă la heparină pot necesita disproporţional doze mai mari de heparină pentru a obţine efectul dorit (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Administrare intravenoasă sau subcutanată.

La copii se administrează intravenos cu picătura.

Heparina se administrează în perfuzie intravenoasă continuă utilizând o seringă automată sau o pompă de perfuzie. Pentru diluarea heparinei se va utiliza doar soluţia de clorură de sodiu 0,9 %. Volumul soluţiei de heparină administrat intravenos nu trebuie să depăşească 15 ml.

Locul administrării subcutanate de obicei este peretele abdominal anterio-lateral (în cazuri excepţionale se administrează în partea superioară a braţului sau a femurului), cu ajutorul unui ac subţire, care se introduce adânc, perpendicular în plicul cutanat, care se ţine cu degetele mare şi

2 arătător până la finisarea injectării soluţiei. Se recomandă de rânduit locul injectării subcutanate pentru a evita formarea hematomului.

Perfuzia intravenoasă este o metodă mai eficientă de administrare a heparinei decât administrările regulate (fracţionate), deoarece asigură o hipocoagulare stabilă şi mai rar provoacă hemoragii.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Acţiunea anticoagulantă a heparinei poate să fie crescută de dipiridamol, hidroxiclorochină, acidul
acetilsalicilic, dextran, fenilbutazonă, ibuprofen, indometacină, probenicid, warfarină (creşte riscul
hemoragiilor), poate să fie diminuată de glicozidele cardiace, tetracicline, antihistaminice, acidul
nicotinic, acidul etacrinic.
AINS, medicamente care influenţează agregarea trombocitelor, de exemplu acidul acetilsalicilic,
necesită prudenţă la administrare în legătură cu creşterea riscului de hemoragii. Trebuie evitată
administrarea concomitentă cu ketorolak, chear la doze mici de heparină.
6

La administrare concomitentă a heparinei şi antagoniştilor receptorilor angiotensinici II şi a
inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei este posibil dezvoltarea hiperkaliemiei.
Pe fundalul administrării intravenoase a nitroglicerinei, efectul anticoagulant al heparinei poate să
se micşoreze.
Risc majorat de hemoragii poate fi la administrarea concomitentă a heparinei cu anticoagulantele,
epoprostenolul, clopidogrelul, ticlopidina, streptochinaza, dipiridamolul, soluţiile de dextran şi alte
medicamente, care reduc coagularea sângelui.
Unele cefalosporine, de exemplu cefaclor, cefaxim şi ceftriaxon pot influenţa coagularea şi majora
riscul hemoragiilor la administrarea concomitentă cu heparina.
Nicotina poate parţial diminua efectul anticoagulant al heparinei. La fumători este posibilă
necesitatea de a majora doza heparinei.
Copii şi adolescenţi
Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Dacă este necesar, medicul dumneavoastră ar putea decide să vă administreze tratament cu heparină
în timpul sarcinii sub supraveghere medicală minuţioasă. În acest caz, nu trebuie utilizată anestezia
epidurală, în special în cursul naşterii.
Utilizarea heparinei la femeile cu iminenţă de avort este contraindicată.
Heparina poate reduce densitatea osoasă la utilizarea îndelungată în timpul sarcinii.
Administrarea heparinei în sarcină poate duce la trombocitopenie.
Alăptarea
Alăptarea este permisă în timpul utilizării acestui medicament.