Fișă tehnică · Glucoză 100 mg/ml, soluţie perfuzabilă

Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).

Cod ATC: B05CX01
Forma farmaceutică: soluţie perfuzabilă
Concentrație: 100 mg/ml

Acțiune farmacologică

Ce este Glucoză 100 mg/ml şi pentru ce se utilizează Glucoza 100 mg/ml este o soluţie pentru administrare intravenoasă, care restabileşte volumul de sânge circulant, în cazul pierderii acestuia prezintă o sursă nutritivă, de asemenea contribuie la eliminarea toxinelor din organism. În procesul de metabolizare a glucozei în țesuturi se eliberează o cantitate semnificativă de energie, care este necesară pentru activitatea vitală a organismului. Glucoză 100 mg/ml soluţie perfuzabilă se utilizează: în caz de hipoglicemie (nivel scăzut al zahărului în sânge); pentru alimentație parenterală (prin picurare în venă); în tulburări, determinate de degradarea sporită a proteinelor ca urmare a insuficienței energetice.

Doze și mod de administrare

Poate fi necesar ca echilibrul hidric, glucoza serică, sodiul seric și alți electroliți să fie monitorizați înainte și în timpul administrării, în special la pacienții cu eliberare non-osmotică de vasopresină (sindrom de secreție inadecvată de hormon antidiuretic, SIADH) și la pacienții tratați simultan cu medicamente agoniste de vasopresină, din cauza riscului de hiponatremie.

Tonicitatea Glucoză 50mg/ml soluție perfuzabilă: 277 mOsm/l

Tonicitatea Glucoză 100mg/ml soluție perfuzabilă: 555 mOsm/l

Monitorizarea sodiului seric este importantă în mod special pentru soluțiile fiziologice hipotone. Glucoză soluție perfuzabilă poate deveni extrem de hipoton după administrare, din cauza metabolizării glucozei în corp (vezi punctele 4.4, 4.5 și 4.8).

Doze

Concentraţia şi doza soluţiei de glucoză este determinată de mai mulţi factori, incluzând vârsta, masa corporală şi starea clinică a pacientului. Concentraţiile serice de glucoză trebuie să fie monitorizate cu atenţie.

Adulţi

Doza zilnică maximă este de 40 ml pe kg corp/zi, echivalent cu 4 g glucoză pe kg corp/zi (pentru doza de 100mg/ml) sau 2 g glucoză pe kg corp/zi (pentru doza de 50mg/ml).

Viteza maximă de perfuzie

Viteza maximă de perfuzie este de cel mult 2,5 ml pe kg corp/oră, echivalent cu 0,25 g (250 mg) glucoză pe kg corp/oră (pentru doza de 100mg/ml) și de cel mult 5 ml pe kg corp/oră, echivalent cu 0,25 g (250 mg) glucoză pe kg corp/oră (pentru doza de 50mg/ml).

Copii și adolescenți

Doza de soluție administrată trebuie să fie redusă cât mai mult posibil și trebuie însoțită de o substituție electrolitică adecvată. Vezi și pct. 4.3 și 4.4.

Pacienţi cu afectare a metabolizării glucozei

În prezenţa tulburărilor metabolice (de exemplu în perioada precoce post-operatorie sau posttraumatică sau în prezenţa hipoxiei sau a insuficienţei de organ), metabolizarea oxidativă a glucozei este afectată. În aceste cazuri aportul de glucoză se limitează la 2-4 g/kg corp/zi ((echivalent a 40 – 80 ml/kg pe zi).

Doza şi viteza de perfuzie, atunci când este utilizat ca un vehicul sau diluant, variază în funcţie de natura şi schema de administrare a medicamentului prescris.

Mod de administrare:

Soluţia se administrează prin perfuzie intravenoasă (într-o venă periferică sau centrală).

Posibilitatea administrării perfuziei la nivel venos periferic depinde de osmolaritatea amestecului preparat.

Interacțiuni

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
La administrarea concomitentă cu diureticele tiazidice şi furosemidul trebuie de luat în consideraţie
capacitatea lor de a influenţa nivelul plasmatic al gucozei.
Insulina contribuie la trecerea glucozei în ţesuturile periferice, stimulează formarea glicogenului,
sinteza proteinelor și acizilor grași.
Soluţia de glucoză reduce acţiunea toxică a pirazinamidei asupra ficatului.
Administrarea unui volum mare de soluţie de glucoză contribuie la dezvoltarea hipokaliemiei, fapt
care favorizează majorarea toxicităţii digitalicelor, utilizate concomitent.

Medicamente care cauzează un efect crescut al vasopresinei
Medicamentele enumerate mai jos cresc efectul vasopresinei, ducând la o excreție renală redusă a
apei fără electroliți și pot mări riscul de hiponatremie dobândită în spital, ca urmare a tratamentului
inadecvat neechilibrat cu soluții intravenoase (vezi pct. 4.2, 4.4 și 4.8).
• Medicamentele care stimulează eliberarea de vasopresină includ: clorpropamidă, clofibrat,
carbamazepină, vincristină, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, 3,4-metilenedioxi-Nmetamfetamină, ifosfamidă, antipsihotice, narcotice
• Medicamentele care potențează acțiunea vasopresinei includ: clorpropamidă, AINS,
ciclofosfamidă
• Analogii de vasopresină includ: desmopresină, oxitocină, vasopresină, terlipresină
Alte medicamente care cresc riscul de hiponatremie includ și diureticele în general și
antiepilepticele, cum este oxcarbazepina.

Sarcină și alăptare

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Glucoza 100 mg/ml soluţie perfuzabilă poate fi administrată în sarcină şi perioada de alăptare doar
în cazul, când medicul dumneavoastră consideră că beneficiul scontat pentru mamă depășește riscul
potențial pentru făt.
Medicul dumneavoastră va stabili cu atenţie dacă trebuie sau nu să vi se administreze această
soluţie în timpul travaliului, în special dacă este administrată în combinație cu oxitocina.

Substanță activă: vezi toate medicamentele cu această substanță →