Fișă tehnică · Furosemid 40 mg, comprimate

Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).

Cod ATC: C03CA01
Forma farmaceutică: comprimate
Concentrație: 40 mg

Acțiune farmacologică

Furosemida, substanţa activă din acest medicament, aparține unui grup de medicamente denumit ”diuretice”. Furosemid este indicat în tratamentul edemelor apărute în caz de boli ale inimii, ficatului şi rinichilor. Este indicat în tensiune arterială crescută la pacienţii cu insuficienţă renală cronică, la care este contraindicată administrarea diureticelor tiazidice (mai ales când clearance-ul creatininei este sub 30 ml/min). 2. CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI ÎNAINTE SĂ LUAŢI FUROSEMID Nu luaţi Furosemid dacă: - sunteţi alergic la furosemid sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6), - sunteţi alergic la sulfonamide (antimicrobiene sulfanilamide sau preparate de sulfoniluree), deoarece este posibilă dezvoltarea rezistenţei încruciţate la furosemid - suferiţi de insuficienţă renală cu anurie (încetare patologică a urinării), - suferiţi de tulburări de conştienţă cauzate de tulburarea gravă a funcţiei ficatului (comă hepatică şi precomă, asociate cu encefalopatie hepatică), - aveţi o scădere severă a conţinutului de potasiu în sânge, - aveţi o scădere severă a conţinutului de sodiu în sânge, - aveţi hipovolemie (diminuare a volumului de sânge circulant) cu/fără scăderea tensiunii artriale sau deshidratare, - aveţi tulburări exprimate ale pasajului urinar de orice etiologie, inclusiv afectarea unilaterală a căilor urinare, - aveţi intoxicaţie cu digitalice, - suferiţi de inflamaţia acută a rinichilor (glomerulonefrită acută), - suferiţi de stenoză mitrală şi aortică decompensată, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă, - aveţi tensiune venoasă centrală crescută (peste 100 mm. col. Hg), - copii cu vârsta sub 3 ani, - sunteţi gravidă, - alăptaţi. Atenţionări şi precauţii Înainte să luaţi Furosemid, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Este necesară o monitorizare atentă în special în următoarele cazuri: - dacă suferiţi de boli grave ale ficatului - aveţi o obstrucţie parţială a căilor urinare - sunteţi alergic la sulfonilamide sau la derivaţi de sulfonuree - suferiţi de diabet zaharat - suferiţi de gută - aveţi prostată mărită - suferiţi de îngustarea ureterelor sau acumularea de urină în rinichi (hidronefroză). Furosemid poate determina scăderea concentraţiei de sodiu şi de potasiu în sânge, cu posibile consecinţe grave. În general, în timpul tratamentului cu furosemid, este recomandată monitorizarea regulată a sodiului, potasiului în sânge, în special la pacienţii cu risc crescut de a dezvolta dezechilibre electrolitice (vârstnici, cu malnutriţie, ciroză hepatică, pacienţi care administrează mai multe medicamente, inclusiv glicozide digitalice şi pacienţi cu probleme cardiace grave). Vă rugăm să comunicaţi medicului dumneavoastră dacă aţi avut pierderi mari de lichid în ultima perioadă prin vărsături, diaree, transpiraţie excesivă, deoarece puteţi avea un risc crescut de dezvoltare a tulburărilor electrolitice. La utilizarea diureticelor tiazidice au fost observate cazuri de reacţii de fotosensibilitate (reacţie pe piele la expunerea la lumina solară sau razele ultraviolete artificiale). Dacă este necesar, se recomandă protejarea zonelor pielii expuse la lumina solară sau la radiaţiile ultraviolete din surse artificiale. Pe parcursul tratamentului, dacă este necesar, vi se va controla periodic tensiunea arterială, diureza, conţinutul de electroliţi în plasmă (inclusiv Na+, Ca2+, K+, Mg2+), starea acido-bazică, azotul rezidual, creatinina serică, zahărul în sânge şi urină, acidul uric, funcţia ficatului şi se va efectua, dacă este necesar, corectarea corespunzătoare a tratamentului. La administrarea unor doze mari de Furosemid nu este recomandabil să se limiteze consumul de sare alimentară. Pentru prevenirea scăderii conţinutului de potasiu în sânge, medicul dumneavoastră vă poate recomanda concomitent preparate de potasiu sau diuretice care economisesc potasiul (spironolactonă), precum şi o dietă bogată în potasiu. Utilizarea la copii şi adolescenţi La nou-născuţi şi copiii pr

Doze și mod de administrare

Administrare orală. Doza depinde de evoluţia şi severitatea maladiei.

Adulţi.

În caz de edeme de origine cardiacă, renală sau hepatică:

- stare de gravitate medie 20-40 mg pe zii,

- stare gravă: 80-120 mg pe zi în 1 sau 2 prize sau 120-160 mg pe zi în 2 doze divizate.

Hipertensiune arterială.

Furosemida se poate utiliza în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente antihipertensive. Doza uzuală de întreţinere constituie 20-40 mg pe zi. În hipertensiune arterială asociată cu insuficienţă renală cronică poate fi necesară utilizarea dozelor mai mari de furosemidă.

Copii şi adolescenţi

Pentru tratamentul edemelor, doza zilnică constituie 1-2 mg/kg greutate corporală în 1-2 prize.

Utilizarea la pacienţii vârstnici

Selectarea dozei şi ajustarea acesteia la pacienţii vârstnici trebuie efectuată cu prudenţă începând, de obicei, cu nivelul minim ale intervalului de doze terapeutice.

Interacțiuni

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate
Cloralhidrat: când administrarea de furosemidă prin perfuzie intravenoasă s-a efectuat peste 24 ore de
la administrarea cloralhidratului, au fost semnalate bufeuri calorice, hipertranspiraţie, nelinişte, greaţă,
hipertensiune arterială, tahicardie. De aceea, nu se recomandă administrarea concomitentă de
furosemidă şi cloralhidrat.
Aminoglicozide: are loc încetinirea eliminării pe cale renală a aminoglicozidelor la utilizarea
concomitentă cu furosemidă, cu creşterea riscului de ototoxicitate şi nefrotoxicitate a
aminoglicozidelor. De aceea, se va evita administrarea concomitentă a acestor preparate, cu excepţia
cazurilor, când se administrează conform indicațiilor vitale., în acest caz se recomandă ajustarea

(reducerea) dozelor de întreţinere a aminoglicozidelor.
Asocieri, care necesită precauţie
Medicamente ototoxice: furosemida potenţează acţiunea ototoxică. Aceste medicamente se pot utiliza
concomitent cu furosemidă doar conform indicaţiilor stricte, deoarece administrarea concomitentă
poate conduce la afectarea ireversibilă a organului auzului.
Cisplatină: la administrarea concomitentă a preparatului cu cisplatină creşte riscul ototoxicităţii. În
plus, este posibilă potenţarea acţiunii nefrotoxice a cisplatinei la utilizarea furosemidului pentru
diureza forţată în timpul tratamentului cu cisplatină, când furosemida se utilizează în doze mici (de ex.,
40 mg la pacienţii cu funcţie renală normală) fără hidratarea adecvată a pacientului.
Sucralfat: reducerea absorbţiei furosemidei la utilizarea perorală concomitentă şi diminuarea efectului
său (administrarea perorală a furosemidului şi sucralfatului se va efectua la interval de cel puţin 2 ore).
Săruri de litiu: sub acţiunea furosemidei se va reduce eliminarea litiului, datorită căreia are loc
reducerea cantităţii de litiu în serul sanguin, crescând riscul de acţiune toxică, inclusiv cardiotoxicictate
şi neurotoxicitate. De aceea, în cazul administrării acestei combinaţii, se recomandă controlul
nivelului de litiu în serul sanguin.
Inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei sau cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II:
administrarea concomitentă a inhibitorilor enzimei de conversie ai angiotensinei sau antagoniştilor
receptorilor angiotensinei II cu furosemida poate favoriza dezvoltarea hipotensiunii arteriale severe, cu
dereglarea funcţiei renale, uneori cu dezvoltarea insuficienţei renale acute. De aceea, se recomandă
sistarea temporară a administrării furosemidei sau reducerea dozei de preparat cu 3 zile înainte de
iniţierea tratamentului cu inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei sau cu antagoniştii
receptorilor angiotensinei II.
Risperidona: trebuie respectată precauţie şi evaluarea minuţioasă a raportului risc/beneficiu la
administrarea tratamentului combinat cu furosemidă sau cu alte diuretice puternice, deoarece a fost
rapoirtată creşterea mortalităţii la pacienţii vârstnici cu demenţă, care au administrat tratament
concomitent cu risperidonă şi furosemidă.
Levotiroxină: furosemida în doze mari poate inhiba legarea hormonilor tiroidieni de proteinele
transportoare, în aşa mod, poate conduce la creşterea tranzitorie a concentraţiei hormonilor tiroidieni
liberi, ulterior, la scăderea concentraţiei totale a hormonilor tiroidieni. La utilizarea acestei asocieri se
va monitoriza concentraţi hormonilor tiroidieni.
Asocieri, care trebuie de avut în vedere
Antiinflamatoare nesteroidiene: administrarea concomitentă a antiinflamatoarelor nesteroidiene
(AINS), inclusiv acidul acetilsalicilic, poate diminua acţiunea furosemidei. Antiinflamatoarele
nesteroidiene la pacienţii cu deshidratare sau hipovolemie (inclusiv pe fundal de utilizare a
furosemidei) pot provoca dezvoltarea insuficienţei cardiace acute. Furosemida poate creşte toxicitatea
salicilaţilor.
Fenitoină: la administrarea concomitentă poate reduce eficacitatea furosemidei.
Corticosteroizi
Antagonizează efectul diuretic (retenție de sodiu) și cresc riscul de hipokaliemie.
Carbenoxolonă, preparate din rădăcină de lemn dulce: administrarea în doze mari şi administrarea
timp îndelungat a laxativelor poate creşte riscul hipokaliemiei.

Glicozide cardiace, preparatele, care pot determina dezvoltarea sindromului intervalului QT
prelungit: unele tulburări ale echilibrului electrolitic (aşa ca hipokaliemia, hipomagneziemia) pot
creşte toxicitatea unor medicamente (de ex., glicozidele cardiace şi preparatele, care pot determina
dezvoltarea sindromului intervalului QT prelungit), cu creşterea riscului de aritmii.
La administrarea concomitentă de preparate antihipertensive, diuretice sau alte preparate cu acţiune
hipotensivă cu furosemidă, se înregistrează scăderea marcată a tensiunii arteriale.
Probenecidul, metotrexatul şi alte preparate, care, similar furosemidului, se supun secreţiei
canaliculare semnificative în rinichi pot reduce eficienţa furosemidei (aceiaţi cale de excreţie renală).
Şi invers, furosemida poate reduce eliminarea acestor preparate prin rinichi. Toate acestea conduc la
creşterea riscului de reacţii adverse, induse de administrarea furosemidei sau administrarea
tratamentului concomitent.
Hipoglicemiante (atât perorale, cât şi preparatele insulinei), amine presoare (de ex., epinefrina,
norepinefrina): este posibilă slăbirea efectelor la asocierea cu furosemidă.
Teofilină, diazoxid, miorelaxante curarizante: este posibilă potenţarea efectelor la administrarea
concomitentă cu furosemidă.
Medicamente nefrotoxice: la asocierea cu furosemidă creşte riscul acţiunii nefrotoxice a acestora.
Doze mari ale unor cefalosporine(care se elimină preponderent pe cale renală): la administrarea
concomitentă cu furosemidă se asociază cu creşterea riscului de nefrotoxicitate a cefalosporinelor.
Ciclosporina A: la asocierea cu furosemidă creşte riscul de dezvoltare a artritei gutoase, secundare
hiperuricemiei cauzate de furosemidă şi tulburarea excreţiei renale a uraţilor, cauzată de ciclosporină.
Substanţe de contrast iodate: la pacienţii din grupul de risc de dezvoltare a nefropatiei în rezultatul
tratamentului cu substanţe de contrast iodate, tratate cu furosemidă, se înregistrează o frecvenţă înaltă
de afectarea funcţiei renale după administrarea substanţelor de contrast iodate, în comparaţie cu cea a
pacienţilor din grupul de risc înalt, la care a fost efectuată numai hidratarea intravenoasă până la
administrarea substanţelor de contrast iodate.

Sarcină și alăptare

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi
gravidă, adresaţi-vă medicului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
În timpul sarcinii utilizarea medicamentului este contraindicată.
Se elimină cu laptele matern în perioada de alăptare, de aceea, pe durata tratamentului alăptarea la
sân se va suspenda.
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament.

Insuficiență renală

insuficienţă renală cronică, la care este contraindicată administrarea diureticelor tiazidice (mai ales când clearance-ul creatininei este sub 30 ml/min). 4.2 Doze şi mod de administrare Administrare orală. Doza depinde de evoluţia şi severitatea maladiei. Adulţi. În caz de edeme de origine cardiacă, renală sau hepatică: - stare de gravitate medie 20-40 mg pe zii, - stare gravă: 80-120 mg pe zi în 1 sau 2 prize sau 120-160 mg pe zi în 2 doze divizate. Hipertensiune arterială. Furosemida se poate utiliza în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente antihipertensive. Doza uzuală de întreţinere constituie 20-40 mg pe zi. În hipertensiune arterială asociată cu insuficienţă renală cronică poate fi necesară utilizarea dozelor mai mari de furosemidă.

Substanță activă: vezi toate medicamentele cu această substanță →