Fișă tehnică · Fromilid® 500 500 mg, comprimate filmate

Comprimatele nu trebuie zdrobite. Acestea trebue înghițitee întregi, cu lichid.

Posology

Adulţi şi adolescenţi peste 12 ani: doza uzuală este de 250 mg claritromicină, administrată la intervale de 12 ore. Pentru tratamentul sinuzitei, al infecţiilor severe şi în cazul în care agentul patogen este Haemophilus influenzae, se administrează câte 500 mg claritromicină la intervale de 12 ore.

Pentru eradicarea infecţiei cu H. pylori, se recomandă 250 mg - 500 mg claritromicină de 2 ori pe zi, de regulă, timp de 7 zile, împreună cu alte medicamente.

Pentru tratamentul și prevenirea infecției complexe Mycobacterium avium diseminate, se administrează 500 mg la fiecare 12 ore. Dozele pot fi crescute. Doza zilnică maximă este de 2 g. Tratamentul infecției complexe Mycobacterium avium este de lungă durată.

Durata obișnuită a tratamentului este de 6 până la 14 zile.

Pacienți pediatrici

Au fost efectuate studii clinice cu utilizarea claritromicinei sub formă de suspensie orală pediatrică la pacienți cu vârsta 6 luni – 12 ani. Respectiv, copiii cu vârsta sub 12 ani trebuie să administreze claritromicina sub forma de granule pentru suspensie orală.

Pacienți cu insuficiență hepatică

În caz de insuficienţă hepatică uşoară sau moderată, dacă funcţia renală este normală, nu este necesară ajustarea dozei.

Pacienți cu insuficiență renalăLa pacienții cu insuficiență renală cu clearance-ul al creatininei mai mic de 30 ml / min, doza de claritromicină trebuie redusă cu o jumătate, adică 250 mg o dată pe zi sau 250 mg de două ori pe zi la infecții mai severe. Tratamentul nu trebuie continuat după 14 zile la acești pacienți. Deoarece tableta cu eliberare prelungită nu poate fi divizată, doza nu poate fi redusă de la 500 mg zilnic și această formă farmaceutică nu trebuie utilizată în această populație de pacienți (vezi pct. 4.3).

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizarea următoarelor medicamente este strict contraindicată, datorită potențialului
de reacții de interacțiune severe:
Astemizol,cisapridă, domperidonă,pimozidă, și terfenadină
Niveluri ridicate de cisapridă au fost raportate la pacienții tratați cu claritromicină și cisapridă
concomitent. Acest lucru poate duce la prelungirea intervalului QT și aritmii cardiace,
inclusiv tahicardie ventriculară, fibrilație ventriculară și torsada vârfurilor. Efecte similare au
fost observate la pacienții tratați concomitent cu claritromicină și pimozidă (vezi pct. 4.3).
Macrolidele au fost raportate că modifică metabolismul terfenadinei, ducând la niveluri
crescute de terfenadină, care au fost ocazional asociate cu aritmii cardiace, cum ar fi
prelungirea intervalului QT, tahicardie ventriculară, fibrilație ventriculară și torsada vârfurilor
(vezi pct. 4.3). Într-un studiu pe 14 voluntari sănătoși administrarea concomitentă a
claritromicinei cu terfenadină a condus la o creștere de 2-3 ori a nivelului seric al
metabolitului acid al terfenadinei și prelungirea intervalului QT, care nu a condus la niciun
efect detectabil clinic. Efecte similare au fost observate la administrarea concomitentă de
astemizol și alte macrolide.
Ergotamină/dihidroergotamină
Rapoartele din perioada de după punerea pe piață demonstrează că administrarea
concomitentă a claritromicinei cu ergotamină sau dihidroergotamină a fost asociată cu
toxicitate acută a derivaților de ergot, caracterizată prin vasospasm, ischemie a extremităților
și a altor țesuturi, inclusiv sistemul nervos central. Administrarea concomitentă de
claritromicină cu aceste medicamente este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Midazolam oral
Când midazolam a fost administrat concomitent cu comprimate de claritromicină (500 mg de
două ori pe zi), ASC a midazolamului a crescut de 7 ori după administrarea orală de
midazolam. Administrarea concomitentă de midazolam oral și claritromicină este
contraindicată (vezi pct. 4.3).
Inhibitori ai HMG-CoA reductazei (statine)
Utilizarea concomitentă a claritromicinei cu lovastatină sau simvastatină este contraindicată
(vezi pct. 4.3), deoarece aceste statine sunt metabolizate extensiv de CYP3A4, iar tratamentul
concomitent cu claritromicină crește concentrația plasmatică, crescând riscul de miopatie,
inclusiv rabdomioliză. Apariția rabdomiolizei a fost raportată la pacienții tratați concomitent
cu claritromicina și aceste statine. Dacă tratamentul cu claritromicină nu poate fi evitat,
terapia cu lovastatină sau simvastatină trebuie suspendată în timpul tratamentului.

Este necesară prudență la administrarea concomitentă a claritromicinei cu statine. Dacă
administrarea concomitentă de claritromicină cu statine nu poate fi evitată, se recomandă
prescrierea dozei minime autorizate de statine. Poate fi luată în considerare utilizarea unei
statine, care nu depinde de metabolismul CYP3A (fluvastatină). Pacienții trebuie monitorizați
pentru semne și simptome de miopatie.
Lomitapide
Concomitant administration of clarithromycin with lomitapide is contraindicated due the potential for
markedly increased transaminases (see section 4.3).

Efectele altor medicamente asupra claritromicinei
Medicamentele care sunt inductori ai CYP3A (de exemplu rifampicina, fenitoina,
carbamazepina, fenobarbitalul, preparatele de sunătoare) pot induce metabolizarea
claritromicinei. Acest lucru poate conduce la niveluri sub-terapeutice de claritromicină,
respectiv, la o eficacitate redusă.
În plus, ar putea fi necesară monitorizarea concentrațiilor plasmatice ale inductorului CYP3A,
care ar putea fi majorate ca urmare a inhibării CYP3A de către claritromicină (vezi, de
asemenea, informațiile relevante despre produs pentru inhibitorul CYP3A4 administrat).
Administrarea concomitentă de rifabutină cu claritromicină determină creșterea nivelurilor
serice de rifabutină și scăderea nivelurilor serice de claritromicină, cu un risc crescut de
uveită.
Următoarele medicamente sunt cunoscute sau suspectate de a afecta concentrațiile serice de
claritromicină; poate fi necesară ajustarea dozei de claritromicină sau se vor lua în considerare
tratamentele alternative.
Efavirenz, nevirapină, rifampicină, rifabutină și rifapentină
Inductori puternici ai sistemului enzimatic al citocromului P450, inclusiv efavirenz,
nevirapină, rifampicină, rifabutină și rifapentină pot accelera metabolismul claritromicinei,
reducând, astfel, nivelele plasmatice de claritromicină, cu creșterea concomitentă a celor de
14-OH-claritromicină - un metabolit microbiologic activ. Deoarece activitatea microbiologică
a 6-claritromicinei și 14-OH-claritromicinei sunt diferite pentru diferite bacterii, efectul
terapeutic scontat ar putea fi afectat în cazul administrării concomitente de claritromicină cu
inductori enzimatici.
Etravirina
Expunerea la claritromicină a scăzut la administrarea concomitentă cu etravirina; cu toate
acestea, concentrațiile metabolitului activ - 14-OH-claritromicină, au fost crescute. Deoarece
14-OH-claritromicină manifestă o activitate redusă față de Mycobacterium avium complex
(MAC), activitatea generală împotriva acestui agent patogen poate fi alterată. Prin urmare,
pentru eradicarea MAC trebuie luate in considerare tratamente alternative.
Fluconazol
Administrarea concomitentă de fluconazol 200 mg pe zi cu claritromicină 500 mg de 2 ori pe
zi la 21 de voluntari sănătoși a condus la creșterea la starea de echilibru a concentrației
minime a claritromicinei (Cmin) și ariei de sub curba concentrație în funcție de timp (ASC) cu
33% și 18%, respectiv. Concentrațiile la starea de echilibru ale metabolitului activ 14-OHclaritromicină nu au fost afectate în mod semnificativ la administrarea concomitentă cu

fluconazol. Nu este necesară ajustarea dozei de claritromicină.
Ritonavir
Un studiu farmacocinetic a demonstrat că administrarea concomitentă de ritonavir 200 mg la
fiecare 8 ore cu claritromicină 500 mg la fiecare 12 ore a condus la o inhibare marcată a
metabolismului claritromicinei. Cmax a claritromicinei a crescut cu 31%, Cmin a crescut cu
182% și ASC a crescut cu 77% la administrarea concomitentă cu ritonavir. S-a observat
inhibarea aproape completă a formării de 14-OH-claritromicină. Datorita diapazonului
terapeutic mare al claritromicinei, nu este necesară reducerea dozei la pacienții cu funcție
renală normală. Cu toate acestea, la pacienții cu insuficiență renală trebuie luate în considerare
următoarele ajustări de dozare:
Pentru pacienții cu clearance-ul creatininei 30-60 ml/min, doza de claritromicină trebuie
redusă cu 50%.
Pentru pacienții cu clearance-ul creatininei <30 ml / min doza de claritromicină trebuie redusă
cu 75%.
Dozele de claritromicină mai mari de 1 g/zi nu trebuie administrate concomitent cu ritonavir.
Ajustări similare ale dozei ar trebui luate în considerare la pacienții cu funcție renală redusă
care administrează ritonavir ca potențator farmacocinetic concomitent cu alți inhibitori de
protează HIV, inclusiv atazanavir și saquinavir (vezi secțiunea de mai jos, Interacțiuni
medicamentoase bi-direcționale).
Efectul claritromicinei asupra altor medicamente
Interacțiuni bazate pe CYP3A
Administrarea concomitentă a claritromicinei, cunoscută că inhibă CYP3A și un medicament
metabolizat în principal de către CYP3A, poate fi asociată cu creșteri ale concentrațiilor
acestui medicament, care ar putea crește sau prelungi atât efectele terapeutice, cât și efectele
adverse ale medicamentului administrat concomitent.
Utilizarea claritromicinei este contraindicată la pacienții cărora li se administrează substraturi
CYP3A astemizol, cisapridă, domperidonă, pimozidă și terfenadină din cauza riscului de
prelungire a intervalului QT și aritmii cardiace, inclusiv tahicardie ventriculară, fibrilație
ventriculară și torsade de vîrfuri (vezi secțiunile 4.3 și 4.4) .
Utilizarea claritromicinei este de asemenea contraindicată cu alcaloizi de ergot, midazolam
oral, inhibitori de HMG CoA reductază metabolizați în principal de CYP3A4 (de exemplu
lovastatină și simvastatină), colchicină, ticagrelor și ranolazină (vezi pct. 4.3)
Este necesară precauție în cazul în care claritromicina este administrată concomitent cu alte
medicamente despre care se știe că sunt substraturi ale enzimei CYP3A, mai ales dacă
substratul CYP3A are un diapazon de siguranță îngust (de exemplu carbamazepină) și / sau
substratul este metabolizat extensiv de această enzimă. Pot fi luate în considerare ajustările
dozei și, dacă este posibil, concentrațiile serice ale medicamentelor metabolizate în principal
de către CYP3A trebuie monitorizate îndeaproape la pacienții care primesc concomitent
claritromicină. Medicamentele sau clasele de medicamente despre care se știe sau se
suspectează că sunt metabolizate de același izozim CYP3A includ (dar această listă nu este
cuprinzătoare) alprazolam, carbamazepină, cilostazol, ciclosporină, disopiramidă, ibrutinib,
metilprednisolonă, midazolam (intravenos), omeprazol, anticoagulante orale de exemplu
warfarină, rivaroxaban, apixaban), antipsihotice atipice (de exemplu quetiapină), chinidină,
rifabutină, sildenafil, sirolimus, tacrolimus, triazolam și vinblastină.
Medicamentele care interacționează prin mecanisme similare prin alte izoenzime ale

sistemului citocromului P450 sunt fenitoina, teofilina și valproatul.
Anticoagulante orale cu acțiune directă (AOAD)
AOAD dabigatran este un substrat pentru transportorul de eflux P-gp. Rivaroxaban și apixaban
sunt metabolizate prin CYP3A4 și sunt, de asemenea, substraturi pentru P-gp. Se recomandă
prudență atunci când claritromicina este administrată concomitent cu acești agenți, în special
pacienților cu risc crescut de hemoragie (vezi pct. 4.4).
Antiaritmice
În perioada după punerea pe piață au existat raportări de torsada vârfurilor la administrarea
concomitentă a claritromicinei cu chinidină sau disopiramidă. Se recomandă monitorizarea
ECG pentru prelungirea intervalului QT în timpul administrării concomitente de
claritromicină cu aceste medicamente. În timpul tratamentului cu claritromicină trebuie
monitorizate nivelurile serice ale chinidinei și disopiramidei.
În perioada după punerea pe piață a fost raportată hipoglicemie la administrarea concomitentă
a claritromicinei cu disopiramidă. Prin urmare, se recomandă monitorizarea glicemiei în
timpul administrării concomitente a claritromicinei cu disopiramidă.
Antidiabetice orale/insulină
Administrarea concomitentă cu unele medicamente hipoglicemiante, cum ar fi nateglinidă și
repaglinidă, poate conduce la inhibarea CYP3A enzimei de către claritromicină, care poate
conduce la hipoglicemie. Se recomandă monitorizarea atentă a glucozei.
Omeprazol
Claritromicina (500 mg la fiecare 8 ore) a fost administrată în asociere cu omeprazol (40 mg
pe zi) la subiecți sănătoși adulți. Concentrațiile plasmatice la starea de echilibru ale
omeprazolului au crescut (Cmax, ASC0-24, și t1/2 au crescut cu 30%, 89%, și 34%, respectiv),
la administrarea concomitentă de claritromicină. Valoarea medie timp de 24 de ore a pH-ului
gastric a fost de 5,2 atunci când omeprazolul a fost administrat în monoterapie și 5,7 când
omeprazolul a fost administrat concomitent cu claritromicină.
Sildenafil, tadalafil și vardenafil
Fiecare dintre acești inhibitori ai fosfodiesterazei este metabolizat, cel puțin parțial, de către
CYP3A, care poate fi inhibată de către claritromicina administrată concomitent.
Administrarea concomitentă a claritromicinei cu sildenafil, tadalafil sau vardenafil conduce,
probabil, la creșterea expunerii la inhibitorul de fosfodiesterază. Atunci când aceste
medicamente sunt administrate concomitent cu claritromicină, trebuie luată în considerare
reducerea dozelor de sildenafil, tadalafil și vardenafil.
Teofilină, carbamazepină
Rezultatele studiilor clinice indică că a existat o creștere modestă (p≤ 0,05), însă semnificativă
statistic a nivelurilor circulante de teofilină sau carbamazepină, atunci când oricare dintre
aceste medicamente au fost administrate concomitent cu claritromicină. Poate fi necesar să fie
luată în considerare reducerea dozei.
Tolterodină
Calea principală de metabolizare a tolterodinei este izoforma 2D6 a citocromului P450
(CYP2D6). Cu toate acestea, într-un subgrup al populaţiei la care lipseşte enzima CYP2D6,
calea de metabolizare identificată este prin intermediul CYP3A. În acest subgrup de
populaţie, inhibarea CYP3A determină concentraţii plasmatice de tolterodină semnificativ
mai mari. La populaţia de metabolizatori slabi ai CYP2D6 poate fi necesară o scădere a dozei
de tolterodină în cazul administrării concomitente a acesteia cu inhibitori ai CYP3A, cum este
claritromicina.

Triazolobenzodiazepine (de exemplu alprazolam, midazolam, triazolam)
Atunci când midazolamul a fost administrat concomitent cu claritromicină sub formă de
comprimate (500 mg de două ori pe zi), ASC a midazolamului a crescut de 2,7 ori după
administrarea intravenoasă a acestuia şi de 7 ori după administrarea orală. Administrarea orală
concomitentă de midazolam şi claritromicină trebuie evitată. Dacă midazolamul pe cale
intravenoasă este administrat concomitent cu claritromicina, pacientul trebuie monitorizat cu
atenţie pentru a se permite ajustarea dozei. Aceleaşi precauţii trebuie să se aplice, de
asemenea, altor benzodiazepine care sunt metabolizate de către CYP3A, inclusiv triazolam şi
alprazolam. Pentru benzodiazepinele a cărora eliminare nu este dependentă de către CYP3A
(temazepan, nitrazepam, lorazepam), este puţin probabilă o interacţiune importantă din punct
de vedere clinic.
După punerea pe piaţă au existat raportări de interacţiuni medicamentoase şi efecte asupra
sistemului nervos central (SNC) (de exemplu, somnolenţă şi confuzie) în cazul administrării
concomitente de claritromicină şi triazolam. Se sugerează monitorizarea pacienţilor în vederea
identificării efectelor farmacologice asupra SNC.
Alte interacţiuni medicamentoase
Aminoglicozide
Se recomandă prudență la administrarea concomitentă a claritromicinei cu alte medicamente
ototoxice, în special cu aminoglicozide (vezi pct. 4.4).
Colchicină
Colchicina este un substrat atât pentru CYP3A, cât și pentru transportorul de eflux,
glicoproteina P (gpP). Claritromicina și alte macrolide sunt cunoscute drept inhibitori ai
CYP3A și gpP. Când claritromicină și colchicină sunt administrate concomitent, inhibarea
gpP și/sau CYP3A de către claritromicină poate duce la creșterea expunerii la colchicină.
Pacienții trebuie monitorizați pentru simptome clinice de toxicitate a colchicinei (vezi pct. 4.3
și 4.4).
Digoxină
Digoxina este considerată a fi un substrat pentru transportorul de eflux, glicoproteina P (gpP).
Este cunoscut efectul claritromicinei de inhibare a gpP. Atunci când claritromicina şi digoxina
sunt administrate concomitent, inhibarea gpP de către claritromicină poate duce la creşterea
expunerii la digoxină. În cadrul supravegherii de după punerea pe piaţă au fost raportate, de
asemenea, concentraţii plasmatice crescute ale digoxinei la pacienţii trataţi concomitent cu
claritromicină şi digoxină. Unii pacienţi au prezentat semne clinice compatibile cu toxicitatea
indusă de digoxină, inclusiv aritmii cu potenţial letal. Concentraţiile plasmatice de digoxină
trebuie monitorizate cu atenţie în timp ce pacienţilor li se administrează concomitent digoxină
şi claritromicină.
Zidovudină
Administrarea orală concomitentă de claritromicină sub formă de comprimate şi zidovudină la
pacienţii adulţi infectaţi cu HIV poate duce la concentraţii plasmatice scăzute de zidovudină la
starea de echilibru. Deoarece claritromicina pare să interfereze cu absorbţia zidovudinei
administrată concomitent pe cale orală, această interacţiune poate fi evitată prin administrarea
în prize diferite a dozelor de claritromicină şi zidovudină, pentru a se permite un interval de 4
ore între fiecare administrare. Această interacţiune nu apare la copiii şi adolescenţii infectaţi
cu HIV, cărora li se administrează concomitent claritromicină sub formă de suspensie şi
zidovudină sau dideoxinozină. Această interacţiune este puţin probabilă atunci când
claritromicina se administrează prin perfuzie intravenoasă.

Fenitoină şi valproat
Au existat raportări spontane sau publicate cu privire la interacţiunile inhibitorilor CYP3A,
inclusiv claritromicină, cu medicamente despre care nu se credea că sunt metabolizate de
către CYP3A (de exemplu, fenitoină şi valproat). Se recomandă determinarea concentraţiilor
plasmatice ale acestor medicamente în cazul administrării concomitente cu claritromicină. A
fost raportată creşterea concentraţiilor plasmatice ale acestora.
Interacţiuni medicamentoase bidirecţionale
Atazanavir
Atât claritromicina, cât şi atazanavirul sunt substraturi şi inhibitori ai CYP3A şi există dovezi
privind o interacţiune bidirecţională. Administrarea concomitentă de claritromicină (500 mg
de două ori pe zi) şi atazanavir (400 mg o dată pe zi) a determinat o creştere de două ori a
expunerii la claritromicină şi o scădere de 70% a expunerii la 14-OH-claritromicină, cu o
creştere cu 28 % a ASC pentru atazanavir.
Din cauza indicelui terapeutic mare al claritromicinei, nu este necesară nici o reducere a dozei
la pacienţii cu funcţie renală normală. La pacienţii cu funcţie renală moderată (clearance-ul
creatininei cuprins între 30 ml/min şi 60 ml/min), doza de claritomicină trebuie redusă cu
50%. La pacienţii cu clearance-ul creatininei <30 ml/min, doza de claritomicină trebuie
redusă cu 75% prin utilizarea unei formulări de claritromicină adecvate. Dozele de
claritromicină mai mari de 1000 g pe zi nu trebuie administrate concomitent cu inhibitorii de
protează.
Blocanţi ai canalelor de calciu
Se recomandă prudenţă atunci când se administrează concomitent claritromicină şi blocanţi ai
canalelor de calciu metabolizaţi de către CYP3A4 (de exemplu, verapamil, amlodipină,
diltiazem) din cauza riscului de hipotensiune arterială. Concentraţiile plasmatice ale
claritromicinei şi ale blocanţilor de calciu pot creşte ca urmare a interacţiunilor.
Hipotensiunea arterială, bradiaritmiile şi acidoza lactică au fost observate la pacienţii cărora li
s-au administrat concomitent claritromicină şi verapamil.
Itraconazol
Atât claritromicina, cât şi itraconazolul sunt substraturi şi inhibitori ai CYP3A, ceea ce
determină o interacţiune bidirecţională. Claritromicina poate creşte concentraţiile plasmatice
ale itraconazolului, în timp ce itraconazolul poate creşte concentraţiile plasmatice de
claritromicină. Pacienţii cărora li se administrează concomitent itraconazol şi claritromicină
trebuie supravegheaţi îndeaproape în vederea identificării semnelor şi simptomelor legate de
efectul farmacologic crescut sau prelungit.
Saquinavir
Atât claritromicina, cât şi saquinavirul sunt substraturi şi inhibitori ai CYP3A şi există dovezi
privind o interacţiune bidirecţională. Administrarea concomitentă de claritromicină (500 mg
de două ori pe zi) şi saquinavir (capsule gelatinoase moi, 1200 mg de trei ori pe zi) la 12
voluntari sănătoşi a dus la valori ale ASC şi Cmax pentru saquinavir la starea de echilibru mai
mari cu 177% şi 187% comparativ cu cele observate în cazul administrării de saquinavir în
monoterapie. Valorile ASC şi Cmax pentru claritromicină au fost cu aproximativ 40% mai mari
decât cele observate în cazul utilizării de claritromicină în monoterapie. Nu este necesară
ajustarea dozei atunci când cele două medicamente sunt administrate concomitent pentru o
perioadă limitată de timp, în dozele/formulările studiate. Este posibil ca observaţiile provenite
din studiile de interacţiune medicamentoasă cu forma farmaceutică de capsule gelatinoase moi
să nu fie reprezentative pentru efectele observate în cazul utilizării de saquinavir sub formă de

capsule. Este posibil ca observaţiile provenite din studiile de interacţiune medicamentoasă
efectuate cu saquinavir în monoterapie să nu fie reprezentative pentru efectele observate în
cazul tratamentului cu saquinavir/ritonavir. Atunci când saquinavir este administrat
concomitent cu ritonavir, trebuie luate în considerare efectele potenţiale ale ritonavirului
asupra claritromicinei.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi
gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament.
Deoarece nu au fost efectuate studii privind siguranța medicamentului în timpul sarcinii și
alăptării, medicul dumneavoastră vă va prescrie Fromilid 250 și Fromilid 500 numai dacă
beneficiul scontat al tratamentului pentru dumneavoastră depășește riscul pentru făt/sugar.
Fromilid 250 și Fromilid 500 este excretat în laptele matern; prin urmare, alăptarea nu este
recomandabilă în timpul tratamentului.