Fișă tehnică · Flusicold 600 mg/10 mg, granule
Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).
- Cod ATC: N02BE51
- Forma farmaceutică: granule
- Concentrație: 600 mg/10 mg
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Flusicold se administrează numai pe cale orală.
Doze:
Adulți şi copii cu vârsta de 12 ani și peste: 1 plic la fiecare 4 sau 6 ore, cel mult 3 plicuri în 24 de ore. Medicamentul nu trebuie utilizat mai mult de 3 zile consecutive, fără consultarea medicului.
Populație pediatrică
Fusicold este contraindicat copiilor cu vârsta sub 12 ani (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Flusicold se administrează direct pe limbă și se înghite.
Flusicold se dizolvă în cavitatea bucală cu salivă: acest lucru îi permite să fie utilizat fără apă. Conținutul plicului poate fi dizolvat și într-un pahar cu apă caldă (nu clocotită), amestecând cu o linguriță. Dacă se dorește, se poate dilua cu apă rece pentru a se răci și a îndulci. Odată preparată, soluția trebuie băută în câteva minute.
Interacțiuni
cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Paracetamol
Efectul hepatotoxic al paracetamolului poate fi potențat de administrarea altor medicamente active asupra
ficatului, cum ar fi zidovudina și izoniazida, care pot produce o inhibare a metabolismului
paracetamolului.
Administrarea probenecidului înainte de paracetamol scade clearance-ul paracetamolului și eliminarea
urinară a sulfatului de paracetamol și glucuronidei de paracetamol și crește timpul de înjumătățire al
paracetamolului însuși.
Utilizați cu precauție extremă și sub control strict în timpul tratamentului cronic cu medicamente care
pot determina inducerea monooxigenazelor hepatice sau în cazul expunerii la substanțe care poate avea
acest efect (de exemplu, rifampicina, cimetidina, antiepileptice precum glutetimida, fenobarbitalul,
carbamazepina).
Paracetamolul crește timpul de înjumătățire al cloramfenicolului.
Produsul luat în doze mari poate spori efectul anticoagulantelor cumarinice (warfarină).
Metoclopramida și domperidona pot crește absorbția paracetamolului, în timp ce acesta este redus sau
întârziat de colestiramină și, respectiv, anticolinergice.
Trebuie avută prudență atunci când paracetamolul este utilizat concomitent cu flucloxacilină, deoarece
utilizarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu gaură anionică crescută din cauza
acidozei induse de piroglutamat, în special la pacienții cu factori de risc (vezi pct. 4.4).
Fenilefrină
Fenilefrina poate antagoniza efectul medicamentelor beta-blocante și antihipertensive (inclusiv
debrisochină, guanetidină, rezerpină și metildopa) și poate potența acțiunea inhibitorilor de
monoaminooxidază (vezi pct. 4.3).
Utilizarea concomitentă a fenilefrinei cu antidepresive triciclice sau amine simpatomimetice poate crește
riscul de efecte cardiovasculare.
Fenilefrina poate interacționa cu digoxina și glicozidele cardiace, crescând riscul de aritmie sau infarct,
și cu alcaloizi (ergotamina și metisergidă), crescând riscul de ergotism.
Interacţiuni cu testele de laborator:
Administrarea paracetamolului poate interfera cu determinarea acidului uric (prin metoda acidului
fosfotungstic) și cu cea a glicemiei (prin metoda glucozooxidaza-peroxidaza).