Fișă tehnică · Fluorouracil 500 mg/10 ml, soluţie injectabilă/perfuzabilă

Doze 5-Fluorouracil trebuie administrat numai sub supravegherea unui medic calificat, cu experienţă vastă în tratamentul cu citotoxice. Pacienţii trebuie să fie monitorizaţi frecvent şi cu atenţie pe durata tratamentului. Riscurile şi beneficiile pentru fiecare pacient în parte trebuie evaluate cu atenţie înainte de fiecare tratament.

Mod de administrare 5-Fluorouracil poate fi administrat prin injecţie intravenoasă, în bolus, prin perfuzie sau perfuzie continuă timp de cel mult câteva zile. Medicamentul poate fi diluat cu soluţie de glucoză 50 mg/ml sau soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml înainte de administrare.

Administrare intravenoasă: Doza de 5-fluorouracil şi programarea tratamentului depind de schema de tratament aleasă, de indicaţie, de starea generală şi tratamentele anterioare ale pacientului. Schemele de tratament prezintă variaţii în ce priveşte asocierea 5-fluorouracilului cu alte medicamente citotoxice sau doza de acid folinic utilizată concomitent. Numărul de cicluri utilizate trebuie să fie stabilit de medicul curant în funcţie de protocoalele şi ghidurile de tratament locale, ţinând cont de succesul tratamentului şi tolerabilitatea fiecărui pacient. Tratamentul iniţial trebuie administrat în spital.

Se recomandă reducerea dozei la pacienţii aflaţi în oricare din următoarele situaţii: 1. Caşexie 2. Intervenţie chirurgicală majoră în ultimele 30 zile 3. Funcţie redusă a măduvei osoase 4. Afectarea funcţiei hepatice sau renale

Adulţii şi pacienţii vârstnici cărora li se administrează 5-fluorouracil trebuie să fie monitorizaţi înainte de fiecare doză, pentru toxicitate hematologică (numărul de trombocite, leucocite şi granulocite), gastrointestinală (stomatită, diaree, hemoragie a tractului gastrointestinal), şi neurologică, şi, dacă este necesar, doza de 5-fluorouracil poate fi redusă sau întreruptă. Necesitatea de a ajusta dozele sau de a întrerupe administrarea medicamentului depinde de producerea efectelor adverse. Cazurile de toxicitate hematologică, de exemplu scăderea numărului de leucocite (≤ 3500/mm3) şi/sau a numărului de trombocite (≤ 100000/mm3) pot necesita întreruperea tratamentului. Reluarea tratamentului trebuie decisă de medicul curant în funcţie de situaţia clinică.

Cancer colorectal: 5-Fluorouracilul este utilizat în tratamentul cancerelor rectale şi de colon în cadrul mai multor scheme de tratament. De preferinţă, 5-fluorouracilul este utilizat în asociere cu acidul folinic. De asemenea, schemele de tratament utilizate frecvent asociază 5-fluorouracil şi acid folinic, cu alţi agenţi chimioterapeutici, cum sunt irinotecan, oxaliplatină sau irinotecan şi oxaliplatină. Intervalul de dozare utilizat în mod obişnuit pentru 5-fluorouracil variază între 200 şi 600 mg/m2 suprafaţă corporală. De asemenea, doza variază în funcţie de administrarea în bolus intravenos sau prin perfuzie intravenoasă continuă. De asemenea, programarea dozelor diferă în funcţie de schema chimioterapeutică, iar doza de 5- fluorouracil poate fi repetată săptămânal, o dată la două săptămâni sau lunar. Numărul de cicluri variază în funcţie de schemele terapeutice utilizate şi, de asemenea, depinde de decizia clinică bazată pe succesul şi tolerabilitatea tratamentului.

Cancer mamar: 5-Fluorouracilul este utilizat frecvent în schemele chimioterapeutice în asociere cu ciclofosfamidă şi metotrexat (CMF), sau epirubicină, ciclofosfamidă (FEC) sau metotrexat şi leucovorină (MFL). Intervalul de dozare obişnuit este de 500-600 mg/m2 suprafaţă corporală, doza fiind administrată în bolus intravenos şi repetată odată la 3-4 săptămâni, în funcţie de necesităţi. Ca tratament adjuvant al cancerului mamar primar invaziv, durata tratamentului continuă de obicei timp de 6 cicluri.

Cancer gastric şi la nivelul joncțiunii gastroesofagiene: În prezent se recomandă chimioterapia perioperativă cu schema ECF (epirubicină, cisplatină, 5- fluorouracil). Doza de 5-fluorouracil recomandată este de 200 mg/m2 suprafaţă corporală pe zi, administrată prin perfuzie intravenoasă continuă timp de 3 săptămâni. Se recomandă 6 cicluri, însă acest aspect depinde de succesul tratamentului şi tolerabilitatea medicamentului în cazul fiecărui pacient.

Cancer esofagian: 5-Fluorouracilul este utilizat de obicei în asociere cu cisplatină, sau cu cisplatină şi epirubicină, sau cu epirubicină şi oxaliplatină. Doza variază între 200-1000 mg/m2 suprafaţă corporală pe zi, administrată prin perfuzie intravenoasă continuă timp de câteva zile şi repetată ciclic în funcţie de schema de tratament. În cazul cancerelor care implică partea inferioară a esofagului, se recomandă de obicei chimioterapia perioperativă cu schema ECF (epirubicină, cisplatină, 5-fluorouracil). Doza recomandată de 5-fluorouracil este de 200 mg/m2 suprafaţă corporală pe zi, administrată prin perfuzie intravenoasă continuă timp de 3 săptămâni şi repetată ciclic.

Cancer pancreatic: De preferinţă, 5-fluorouracilul este utilizat în asociere cu acid folinic sau gemcitabină. Doza variază între 200-500 mg/m2 suprafaţă corporală pe zi, administrată în bolus intravenos sau prin perfuzie intravenoasă, în funcţie de schema de tratament, şi repetată ciclic.

Cancerul capului şi al gâtului: De preferinţă, 5-fluorouracilul este utilizat în asociere cu cisplatină sau carboplatină. Doza variază între 600-1200 mg/m2 suprafaţă corporală pe zi, administrată prin perfuzie intravenoasă continuă timp de câteva zile şi repetată ciclic în funcţie de schema de tratament.

Grupe speciale de pacienţi Insuficiență renală sau hepatică Se recomandă precauţie şi este posibil să fie necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficiență renală sau hepatică.

Copii şi adolescenţi Fluorouracilul nu este recomandat pentru utilizarea la copii, din cauza datelor insuficiente cu privire la siguranţă şi eficacitate.

Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
S-a raportat despre diverse medicamente că modulează biochimic eficacitatea antitumorală sau
toxicitatea fluorouracilului. Printre cele mai frecvente se numără metotrexat, metronidazol,
leucovorină, interferon alfa şi alopurinol.

Atât eficacitatea, cât şi toxicitatea 5-fluorouracilului pot fi crescute atunci când 5-fluorouracilul
este utilizat în asociere cu acidul folinic. Este posibil ca efectele secundare să fie mai pronunţate
şi poate apărea diareea severă. Au fost observate cazuri de diaree care pune în pericol viaţa atunci
când 600 mg/m² de fluorouracil (cu administrare intravenoasă în bolus o dată pe săptămână) au
fost administrate în asociere cu acid folinic.
În asociere cu alte substanţe mielosupresive, este necesară ajustarea dozelor. Radioterapia
concomitentă sau anterioară poate impune reducerea dozelor. Este posibil ca toxicitatea
antraciclinelor să fie crescută.
Trebuie evitată asocierea fluorouracilului cu clozapina, din cauza riscului crescut de
agranulocitoză.
A fost raportată incidenţa crescută a infarctului cerebral la pacienţii cu cancer orofaringian trataţi
cu 5-fluorouracil şi cisplatină.
Au fost raportate valori crescute ale timpului de protrombină şi ale raportului internaţional
normalizat la câţiva pacienţi stabilizaţi cu terapie cu warfarină în urma instituirii schemei de
tratament cu fluorouracil.
Enzima dihidropirimidin dehidrogenaza (DPD) joacă un rol important în metabolizarea
fluorouracilului. Analogii nucleozidici, de exemplu brivudina şi sorivudina, pot determina o
creştere a concentraţiei plasmatice a 5-FU sau a altor fluoropirimidine, însoţită de reacţii
toxicologice. Prin urmare, se impune un interval de cel puţin 4 săptămâni între administrarea
fluorouracilului şi administrarea de brivudină, sorivudină şi analogi.
Dacă este cazul, determinarea activităţii enzimei DPD este indicată înainte de tratamentul cu 5fluoropirimidine.
Cimetidina, metronidazolul şi interferonul pot creşte concentraţia plasmatică a 5-fluorouracilului,
crescând prin urmare toxicitatea 5-fluorouracilului.
La pacienţii cărora li se administrează concomitent fenitoină şi 5-fluorouracil, s-a raportat o
creştere a concentraţiei plasmatice a fenitoinei care a determinat simptome de toxicitate a
fenitoinei.
Fluorouracilul potenţează acţiunea altor citostatice şi a radioterapiei.
La pacienţii trataţi cu ciclofosfamidă, metotrexat şi 5-fluorouracil, adăugarea diureticelor tiazidice
a determinat o scădere mai pronunţată a numărului de granulocite în comparaţie cu valorile
pacienţilor cărora nu li s-au administrat tiazide.
Hepatotoxicitatea (creşterea fosfatazelor alcaline, a transaminazelor sau a bilirubinei) a fost
observată frecvent la pacienţii cărora li s-a administrat 5-fluorouracil în asociere cu levamisol.
La pacienţii cu cancer mamar, s-a raportat că asocierea terapeutică a ciclofosfamidei,
metotrexatului, 5-fluorouracilului şi tamoxifenului creşte riscul de evenimente tromboembolice.

Mucozita gravă, posibil de natură să pună în pericol viaţa, poate apărea în urma administrării
concomitente de vinorelbină şi 5-fluorouracil/acid folinic.
Vaccinarea cu vaccinuri cu virusuri vii trebuie evitată în cazul pacienţilor imunocompromişi.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea:
Nu trebuie să luaţi acest medicament dacă sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă.
Dacă sunteţi o femeie cu potenţial fertil, trebuie să utilizaţi o metodă de contracepţie eficientă pe
durata tratamentului cu acest medicament şi cel puţin 6 luni după încheierea acestuia. Dacă
rămâneţi gravidă pe durata tratamentului, trebuie să-l informaţi pe medicul dumneavoastră şi să
recurgeţi la consiliere genetică.
Deoarece nu se ştie dacă fluorouracilul se excretă în laptele matern, alăptarea trebuie întreruptă
dacă mama urmează tratament cu Fluorouracil soluţie injectabilă.
Dacă sunteţi bărbat, evitaţi să concepeţi copii pe durata tratamentului cu Fluorouracil soluţie
injectabilă şi până la 6 luni după încetarea acestuia (vezi pct. 4.4). Vi se recomandă să solicitaţi
consiliere cu privire la conservarea spermei înainte de tratament, din cauza posibilităţii de
producere a infertilităţii ireversibile provocate de terapia cu Fluorouracil soluţie injectabilă.
Cereţi sfatul medicului dumneavoastră înainte de a lua orice medicament.