Fișă tehnică · Fluconazol 2 mg/ml, soluţie perfuzabilă

Doza de fluconazol trebuie stabilită în funcţie de natura şi severitatea infecţiei fungice. Tratamentul infecţiilor care necesită administrarea unor doze multiple trebuie continuat, până în momentul în care parametrii clinici sau rezultatele investigaţiilor de laborator demonstrează faptul că infecţia fungică activă a fost oprită. O perioadă de tratament insuficientă poate duce la recidiva infecţiei active.

Adulţi

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

Dozele se vor ajusta conform funcţiei renale (vezi pct. Pacienţi cu insuficienţă renală).

Pacienţi cu insuficienţă renală

Fluconazolul se elimină din organism preponderent cu urina sub formă nemodificată. Nu sunt necesare modificări ale dozelor în cazul tratamentului cu doză unică.

La pacienţii cu insuficienţă renală (inclusiv copii şi adolescenţi) la care se administrează doze multiple de fluconazol, poate fi administrată doza iniţială de încărcare de 50 pană la 400 mg, bazată pe doza zilnică recomandată conform indicaţiilor terapeutice. După această doză iniţială de încărcare, dozele zilnice (conform indicaţiilor terapeutice), vor urma indicaţiile din tabel:

În cazul pacienţilor care efectuează hemodializă, se administrează 100% din doza recomandată după fiecare şedinţă de hemodializă; în zilele în care nu se efectuează hemodializă, se administrează doze reduse, corespunzătoare clearance-ului creatininei.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Nu sunt disponibile date suficiente privind pacienţii cu insuficienţă hepatică, prin urmare fluconazolul trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.4 și 4.8).

Copii şi adolescenţi

La copii şi adolescenţi nu trebuie depăşită o doză maximă zilnică de 400 mg.

Similar altor infecţii asemănătoare la adulţi, durata tratamentului este în funcţie de răspunsul clinic şi micologic. Fluconazolul se administrează o dată pe zi.

Pentru copiii cu afecţiuni renale, vezi dozele recomandate la pct. „Pacienţi cu insuficienţă renală”. Farmacocinetica fluconazolului nu a fost studiată la copii şi adolescenţi cu insuficienţă renală (pentru “Nou-născuţi la termen” care, frecvent, prezintă imaturitate renală primară).

Sugari şi copii (cu vârstă cuprinsă între 28 de zile şi 11 ani):

Copii și adolescenți (cu vârstă între 12 și 17 ani):

În funcţie de greutate şi dezvoltarea la pubertate, medicul va stabili schema de administrare corespunzătoare (cea pentru adulţi sau cea pentru copii). Din datele clinice s-a observat un clearance mai mare al fluconazolului la copii, faţă de adulţi. Dozele de 100, 200 şi 400 mg administrate la adulţi sunt echivalente cu dozele de 3, 6 şi 12 mg/kg utilizate la copii şi duc la o expunere sistemică comparabilă.

Nou-născuţi la termen (0 până la 27 de zile):

Fluconazolul se excretă mai lent la nou-născuţi.

Există un număr mic de date farmacocinetice care susţin această schemă terapeutică la nou-născuţii la termen (vezi pct. 5.2).

Mod de administrare

În funcție de starea clinică a pacientului, fluconazolul se poate administra atât pe cale orală (capsule și pulbere pentru suspensie orală), cât și sub formă de perfuzie intravenoasă (soluție perfuzabilă). La trecerea de la calea de administrare intravenoasă la calea de administrare orală sau invers nu este necesară modificarea dozei zilnice.

Medicul trebuie să prescrie cea mai adecvată formă farmaceutică și concentrație în funcție de vârstă, greutate și doză. Capsula nu este o formă farmaceutică adecvată pentru utilizare la sugari și copii mici. Formele lichide orale disponibile de fluconazol sunt mai potrivite pentru această grupă de pacienți. Perfuzia intravenoasă trebuie administrată cu o viteză care să nu depăşească 10 ml/minut.

Compatibilitatea

Fluconazol soluție perfuzabilă este compatibil cu următoarele soluţii perfuzabile:

- soluţie de glucoză 50 mg/ml şi 200 mg/ml;

- soluţie Ringer;

- soluţie Hartmann;

- soluţie de clorură de potasiu în glucoză;

- soluţie de hidrocarbonat de sodiu 42 mg/ml şi 50 mg/ml;

- soluție Aminofuzină 35 mg/ml;

- soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml;

- dialaflex (soluţie pentru dializă intraperitoneală 63,6 mg/ml)

Fluconazolul poate fi perfuzat printr-o cale de abord venos preexistentă în acelaşi timp cu una din soluţiile perfuzabile mai sus menţionate. Cu toate că nu s-au observat incompatibilităţi specifice, nu se recomandă amestecarea fluconazolului în perfuzie cu alte medicamente.

Soluţia perfuzabilă este pentru o singură utilizare.

Diluarea trebuie efectuată în condiţii aseptice. Înainte de administrare, soluţia trebuie controlată vizual pentru a observa eventuale particule vizibile sau modificări ale culorii. Soluţia trebuie utilizată doar dacă este limpede şi lipsită de particule vizibile.

Din punct de vedere microbiologic, soluţia trebuie utilizată imediat.

Orice cantitate de soluţie perfuzabilă neutilizată trebuie eliminată în conformitate cu reglementările locale.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente este contraindicată:
Cisapridă: la pacienţii la care s-au administrat concomitent fluconazol şi cisapridă au fost raportate
cazuri de evenimente cardiace, inclusiv torsada vârfurilor. Într-un studiu controlat, administrarea de
fluconazol în doză de 200 mg o dată pe zi, concomitent cu cisapridă în doză de 20 mg de 4 ori pe zi a
determinat o creştere semnificativă a concentraţiei plasmatice a cisapridei şi prelungirea intervalului
QT. Tratamentul concomitent cu fluconazol şi cisapridă este contraindicat (vezi pct. 4.3).
Terfenadină: s-au desfăşurat studii de interacţiune impuse de apariţia unor aritmii grave, secundare
prelungirii intervalului QTc la pacienţii trataţi cu azoli antifungici care utilizau concomitent
terfenadină. Într-un studiu în care s-a administrat fluconazol în doză zilnică de 200 mg nu s-a observat
prelungirea intervalului QTc. Într-un alt studiu în care s-a administrat fluconazol în doze zilnice de 400
mg şi 800 mg s-a demonstrat că administrarea concomitentă de terfenadină şi fluconazol în doze de 400
mg pe zi sau mai mari, determină creşterea semnificativă a concentraţiei plasmatice a terfenadinei.
Este contraindicată administrarea concomitentă de fluconazol în doze de 400 mg sau mai mari (vezi
pct. 4.3) cu terfenadină. Administrarea concomitentă de fluconazol în doze zilnice mai mici de 400 mg
şi terfenadină trebuie monitorizată cu atenţie.
Astemizol: administrarea concomitentă de fluconazol şi astemizol poate determina scăderea clearanceului astemizolului. Creşterea concentraţiei plasmatice a astemizolului rezultată poate determina
prelungirea intervalului QT şi apariţia, în cazuri rare, a torsadei vârfurilor. Administrarea concomitentă
de fluconazol şi astemizol este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Pimozidă: deşi nu s-au desfăşurat studii in vitro sau in vivo, administrarea concomitentă de fluconazol
şi pimozidă poate determina inhibarea metabolizării pimozidei. Creşterea concentraţiei plasmatice a
poate determina prelungirea intervalului QT şi, în cazuri rare, apariţia torsadei vârfurilor. Administrarea
concomitentă de fluconazol şi pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Chinidină: deşi nu s-au desfăşurat studii in vitro sau in vivo, administrarea concomitentă de fluconazol
şi chinidină poate determina inhibarea metabolizării chinidinei. Creşterea concentraţiei plasmatice a
chinidinei poate determina prelungirea intervalului QT şi, în cazuri rare, apariţia torsadei vârfurilor.
Administrarea concomitentă de fluconazol şi chinidină este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Eritromicină: administrarea concomitentă de fluconazol şi eritromicină poate creşte riscul apariţiei
cardiotoxicităţii (prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor) şi poate duce la moarte subită de
etiologie cardiacă. Administrarea concomitentă de fluconazol şi eritromicină este contraindicată (vezi
pct. 4.3).
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente nu este recomandată:
Halofantrină: fluconazolul poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a halofantrinei,
determinată de efectul inhibitor asupra CYP3A4. Administrarea concomitentă de fluconazol şi
halofantrină poate creşte riscul apariţiei cardiotoxicităţii (prelungirea intervalului QT, torsada
vârfurilor) şi poate duce la moarte subită de etiologie cardiacă. Tratamentul concomitent trebuie evitat
(vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente necesită precauţie:
Amiodaronă: administrarea concomitentă de fluconazol cu amiodaronă poate determina prelungirea
intervalului QT. Când este necesară, administrarea concomitentă de fluconazol şi amiodaronă trebuie
făcută cu precauție, în special cu doze mari de fluconazol (800 mg).
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente necesită precauţie şi ajustarea dozelor:
Efectul altor medicamente asupra fluconazolului
Rifampicină: administrarea concomitentă de fluconazol şi rifampicină a determinat o scădere cu 25% a
ASC şi o scădere cu 20% a timpului de înjumătăţire plasmatică ale fluconazolului. În cazul
tratamentului concomitent cu rifampicină, trebuie luată în considerare creşterea dozei de fluconazol.
Studiile de interacţiune au arătat că nu are loc reducerea clinic semnificativă a absorbţiei fluconazolului
în cazul administrării orale a fluconazului concomitent cu alimente, cimetidină, antiacide sau după
iradierea totală a organismului pentru transplant de măduvă hematogenă.
Hidroclorotiazidă: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, administrarea concomitentă de doze
multiple de hidroclorotiazidă la voluntarii sănătoşi cărora li s-a administrat fluconazol a crescut cu 40%
concentraţia plasmatică de fluconazol. Un efect de această magnitudine nu ar trebui să necesite o
schimbare a regimului de dozare la subiecţii cărora li se administrează concomitent diuretice.
Efectul fluconazolului asupra altor medicamente
Fluconazolul este un inhibitor moderat al izoenzimelor 2C9 și 3A4 ale citocromului P450 (CYP).
Fluconazolul este, de asemenea, un inhibitor potent al izoenzimei CYP2C19. În plus faţă de
interacţiunile observate/studiate menţionate mai jos, există riscul creşterii concentraţiei plasmatice a
altor substanţe metabolizate pe calea CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4, administrate concomitent cu
fluconazolul. Prin urmare, este necesară prudenţă în cazul utilizării concomitente a acestor substanţe,
iar pacienţii trebuie atent monitorizaţi. Efectul de inhibare enzimatică determinat de fluconazol persistă
4-5 zile după întreruperea tratamentului, din cauza timpului de înjumătăţire plasmatică prelungit al
acestuia (vezi pct. 4.3).
Abrocitinib: fluconazolul (inhibitor al CYP2C19, 2C9, 3A4) a crescut expunerea la fracția activă a
abrocitinibului cu 155%. Dacă este administrat concomitent cu fluconazol, e necesar de ajustat doza de
abrocitinib așa cum este indicat în informațiile de prescriere ale abrocitinibului.
Alfentanil: în timpul tratamentului concomitent cu fluconazol în doza de 400 mg şi alfentanil
administrat pe cale intravenoasă în doza de 20 μg/kg la voluntari sănătoşi, ASC10 a alfentanilului a
crescut de 2 ori, probabil prin inhibarea CYP3A4. Poate fi necesară ajustarea dozei de alfentanil.

Amitriptilină, nortriptilină: fluconazolul potenţează efectul amitriptilinei şi nortriptilinei. Trebuie luată
în considerare determinarea concentraţiilor plasmatice ale 5-nortriptilinei şi/sau S-amitriptilinei la
începutul tratamentului concomitent şi apoi după o săptămână. Poate fi necesară ajustarea dozei de
amitriptilină/nortriptilină.
Amfotericină B: administrarea concomitentă de fluconazol şi amfotericină B la şoareci infectaţi, cu
imunitate normală şi deprimată, a determinat potenţarea uşoară a efectului antifungic în cazul infecţiilor
sistemice cu C. albicans, nici o interacţiune în cazul infecţiei intracraniene cu Cryptococcus
neoformans şi antagonizarea acţiunii celor două medicamente în infecţia sistemică cu Aspergillus
fumigatus. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a rezultatelor obţinute în aceste studii.
Anticoagulante: similar altor antifungice de tip azolic, după punerea pe piaţă a medicamentului au fost
raportate evenimente hemoragice (hematoame, epistaxis, hemoragii gastrointestinale, hematurie şi
melenă) asociate cu creşterea timpului de protrombină, la pacienţii la care s-a administrat fluconazol
concomitent cu warfarina. În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol şi warfarină, timpul de
protrombină a crescut de pană la două ori, probabil din cauza inhibării metabolizării warfarinei pe calea
CYP2C9. Se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină la pacienţii trataţi cu
anticoagulante de tip cumarinic sau indanedionă. Poate fi necesară ajustarea dozei de anticoagulant.
Benzodiazepine (cu acţiune de scurtă durată), de exemplu midazolam, triazolam: după administrarea
orală de midazolam, fluconazolul a determinat creşterea semnificativă a concentraţiilor plasmatice ale
acestuia şi a efectelor sale psihomotorii. Administrarea concomitentă de fluconazol în doză de 200 mg
şi de midazolam în doză de 7,5 mg pe cale orală a determinat creşterea de 3,7 ori a ASC şi de 2,2 ori a
timpului de înjumătăţire plasmatică al midazolamului. Administrarea concomitentă de fluconazol în
doză zilnică de 200 mg şi de triazolam în doză de 0,25 mg pe cale orală a determinat creşterea de 4,4
ori a ASC şi de 2,3 ori a timpului de înjumătăţire plasmatică al triazolamului. La administrarea
concomitentă de fluconazol şi triazolam se determină potenţarea şi prelungirea efectelor triazolamului.
Dacă este necesar tratament concomitent cu benzodiazepine la pacienţii trataţi cu fluconazol, trebuie
luată în considerare reducerea dozelor de benzodiazepine iar pacienţii trebuie atent supravegheaţi.
Carbamazepină: fluconazolul inhibă metabolizarea carbamazepinei, fiind observată o creştere cu 30%
a concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei. Există riscul apariţiei toxicităţii carbamazepinei. Poate
fi necesară ajustarea dozei de carbamazepină, în funcţie de valorile raportului concentraţie
plasmatică/efect terapeutic.
Blocante ale canalelor de calciu: anumite blocante ale canalelor de calciu (nifedipină, isradipină,
amlodipină verapamil şi felodipină) sunt metabolizate pe calea CYP3A4. Fluconazolul potențial poate
creşte expunerea sistemică la blocantele canalelor de calciu. Este recomandată monitorizarea frecventă
a reacţiilor adverse.
Celecoxib: în timpul tratamentului concomitent cu fluconazol (200 mg pe zi) şi celecoxib (200 mg),
Cmax şi ASC ale celecoxibului au crescut cu 68% şi, respectiv, cu 134%. În cazul tratamentului
concomitent cu fluconazol, poate fi necesară administrarea unei doze de celecoxib reduse la jumătate.
Ciclofosfamidă: tratamentul concomitent cu ciclofosfamidă şi fluconazol determină creşterea
bilirubinemiei şi creatininemiei. Cele două medicamente pot fi administrare concomitent dacă se
acordă atenţie deosebită riscului de creştere a bilirubinemiei şi creatininemiei.
Fentanil: a fost raportat un caz letal, posibil determinat de o interacţiune între fentanil şi fluconazol. În

plus, fluconazolul a determinat întârzierea semnificativă a eliminarii fentanilului într-un studiu la
voluntari sănătoşi. Concentraţiile plasmatice crescute de fentanil pot determina apariţia deprimării
respiratorii. Pacienţii trebuie monitorizaţi atent pentru eventualele simptome de deprimare respiratorie.
Poate fi necesară ajustarea dozei de fentanil.
Inhibitori de HMG CoA reductază: în cazul administrării concomitente de fluconazol şi inhibitori de
HMG CoA reductază metabolizaţi pe calea CYP3A4 (de exemplu, atorvastatina şi simvastatina) sau pe
calea CYP2C9 (de exemplu, fluvastatina (metabolismul hepatic al statinei este scăzut)), creşte riscul
apariţiei miopatiei şi rabdomiolizei (doză-dependent). Dacă tratamentul concomitent este necesar,
trebuie urmărită la pacient apariţia simptomelor de miopatie şi rabdomioliză şi trebuie monitorizată
concentraţia plasmatică de creatinkinază. Tratamentul cu inhibitori de HMG CoA reductază trebuie
întrerupt dacă se observă o creştere semnificativă a concentraţiei plasmatice a creatinkinazei sau dacă
este diagnosticată sau se suspectează apariţia miopatiei/rabdomiolizei. Reducerea dozei de inhibitori de
HMG-CoA reductază poate fi necesară conform informațiilor de prescriere ale statinelor.
Ibrutinib: inhibitori moderați ai CYP3A4 (de exemplu, fluconazol) cresc concentrațiile plasmatice de
ibrutinib și pot crește riscul de toxicitate. Dacă combinația nu poate fi evitată, reduceți doza de ibrutinib
la 280 mg administrate o dată pe zi (2 capsule) pe durata utilizării inhibitorului și asigurați o
monitorizare clinică atentă.
Ivacaftor (singur sau combinat cu medicamente din aceeași clasă terapeutică): administrarea
concomitentă cu ivacaftor, un potenţator al proteinei reglatoare a conducerii transmembranare din
fibroza chistică (CFTR), a crescut expunerea la ivacaftor de 3 ori şi la hidroximetil-ivacaftor (M1) de
1,9 ori. Reducerea dozei de ivacaftor (utilizat singur sau combinat) este necesară conform informațiilor
de prescriere ale ivacaftorului (utilizat singur sau combinat).
Olaparib: inhibitorii moderaţi ai CYP3A4 (de exemplu, fluconazolul), cresc concentraţiile plasmatice
de olaparib; nu este recomandată utilizarea lor concomitentă. Dacă nu poate fi evitată combinaţia,
limitaţi doza de olaparib la 200 mg de două ori pe zi.
Medicamente imunosupresoare (de exemplu ciclosporină, everolimus, sirolimus şi tacrolimus)
Ciclosporină: fluconazolul determină creşterea semnificativă a concentraţiei plasmatice şi a ASC ale
ciclosporinei. În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol în doză de 200 mg pe zi şi
ciclosporină în doză de 2,7 mg/kg pe zi, ASC a ciclosporinei a crescut de 1,8 ori. Această administrare
concomitentă se poate utiliza dacă se reduce doza de ciclosporină, în funcţie de concentraţia plasmatică
a ciclosporinei.
Everolimus: deşi nu s-au desfăşurat studii in vivo sau in vitro, fluconazolul poate creşte concentraţia
plasmatică a everolimusului, prin inhibarea CYP3A4.
Sirolimus: fluconazolul creşte concentraţia plasmatică a sirolimusului, probabil prin inhibarea
metabolizării sirolimusului pe calea CYP3A4 şi glicoproteinei P. Această administrare concomitentă se
poate utiliza dacă se ajustează doza de sirolimus, în funcţie de raportul efect terapeutic/concentraţie
plasmatică.
Tacrolimus: fluconazolul poate determina creşterea cu până la 5 ori a concentraţiei plasmatice a
tacrolimusului administrat pe cale orală, deoarece inhibă metabolizarea acestuia pe calea CYPA34 la
nivel intestinal. Nu au fost observate modificări farmacocinetice semnificative în cazul administrării
tacrolimusului pe cale intravenoasă. Concentraţiile plasmatice crescute de tacrolimus au fost asociate

cu nefrotoxicitate. Se recomandă scăderea dozei administrate oral de tacrolimus, în funcţie de
concentraţia plasmatică.
Losartan: fluconazolul inhibă metabolizarea losartanului la metabolitul său activ (E-31 74), principalul
responsabil de blocarea receptorilor angiotensinei II, care apare în timpul tratamentului cu losartan. La
pacienți se recomandă monitorizarea continuă a tensiunii arteriale.
Lurasidonă: inhibitorii moderați ai CYP3A4 cum este fluconazolul, pot crește concentrația plasmatică
a lurasidonei. Dacă utilizarea concomitentă nu poate fi evitată, se reduce doza de lurasidonă conform
informațiilor de prescriere ale lurasidonei.
Metadonă: fluconazolul poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a metadonei. Poate fi
necesară ajustarea dozei de metadonă.
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): administrarea concomitentă de fluconazol şi
flurbiprofen a determinat creşterea cu 23%, respectiv cu 81% a Cmax şi ASC ale flurbiprofenului
comparativ cu administrarea doar a flurbiprofenului. În mod asemănător, administrarea concomitentă
de fluconazol şi ibuprofen racemic (400 mg) a determinat creşterea cu 15%, respectiv cu 82% a Cmax
şi ASC ale izomerului activ din punct de vedere farmacologic [S-(+)-ibuprofen] comparativ cu
administrarea doar a ibuprofenului racemic.
Deşi nu s-a studiat în mod specific, fluconazolul poate determina creşterea expunerii sistemice la alte
AINS metabolizate pe calea CYP2C9 (de exemplu: naproxen, lornoxicam, meloxicam, diclofenac).
Este recomandată monitorizarea frecventă a reacţiilor adverse şi a toxicităţii AINS. Poate fi necesară
ajustarea dozelor AINS.
Fenitoină: fluconazolul inhibă metabolizarea hepatică a fenitoinei. Administrarea concomitentă
repetată de 200 mg fluconazol şi 250 mg fenitoină pe cale intravenoasă a determinat creşterea cu 75% a
ASC24 şi cu 128% a Cmin ale fenitoinei. În cazul administrării concomitente, pentru evitarea
intoxicaţiei cu fenitoină, trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a fenitoinei.
Prednison: a fost raportat cazul unui pacient cu transplant hepatic tratat cu prednison care a dezvoltat
insuficienţă corticosuprarenală acută la întreruperea unui tratament cu fluconazol cu durată de 3 luni.
Oprirea administrării fluconazolului a determinat, probabil, o creştere a activităţii CYP3A4 şi creşterea
metabolizării prednisonului. La întreruperea administrării fluconazolului, pacienţii care urmează
tratament de lungă durată cu fluconazol şi prednison trebuie monitorizaţi atent pentru apariţia semnelor
de insuficienţă corticosuprerenală.
Rifabutină: fluconazolul creşte concentraţia plasmatică a rifabutinei, determinând creşterea ASC a
rifabutinei cu până la 80%. În cazul administrării concomitente de fluconazol şi rifabutină au fost
raportate cazuri de uveită. În cazul tratamentului concomitent, trebuie monitorizate simptomele de
apariţie a toxicităţii rifabutinei.
Saquinavir: fluconazolul determină creşterea cu aproximativ 50% a ASCşi cu aproximativ 55% a
Cmax, din cauza inhibării metabolizării hepatice a saquinavirului pe calea CYP3A4 şi inhibării
glicoproteinei P. Nu s-a studiat interacţiunea cu asocierea saquinavir/ritonavir, care poate fi mai
însemnată. Poate fi necesară ajustarea dozei de saquinavir.
Sulfonilureice: s-a demonstrat că fluconazolul prelungeşte timpul de înjumătăţire plasmatică al

sulfonilureicelor cu administrare orală (de exemplu clorpropamidă, glibenclamidă, glipizidă,
tolbutamidă) utilizate concomitent, la voluntari sănătoşi. În timpul administrării concomitente se
recomandă monitorizarea sistematică a glicemiei şi scăderea corespunzătoare a dozei de sulfonilureice.
Teofilină: într-un studiu de interacţiune placebo-controlat, administrarea a 200 mg fluconazol timp de
14 zile a avut ca rezultat scăderea cu 18% a cleareance-ului plasmatic mediu al teofilinei. Pacienţii
trataţi cu doze mari de teofilină sau la care din alte motive există un risc crescut de toxicitate la
teofilină, trebuie supravegheaţi pentru depistarea semnelor de toxicitate în timpul tratamentului
concomitent cu fluconazol. Terapia trebuie modificată corespunzător, dacă aceste semne de toxicitate
apar.
Tofacitinib: expunerea la tofacitinib este crescută atunci când tofacitinibul este administrat concomitent
cu medicamente care au ca rezultat atât inhibarea moderată a CYP3A4, cât și inhibarea puternică a
CYP2C19 (de exemplu, fluconazol). Prin urmare, se recomandă reducerea dozei de tofacitinib la 5 mg
o dată pe zi când este combinată cu aceste medicamente.
Tolvaptan: expunerea la tolvaptan este semnificativ crescută (200% în ASC; 80% în Cmax) atunci când
tolvaptan, un substrat CYP3A4, este administrat concomitent cu fluconazol, un inhibitor moderat al
CYP3A4, cu un risc de creștere semnificativă a reacțiilor adverse, în special diureză semnificativă,
deshidratare și insuficiență renală acută. În cazul utilizării concomitente, doza de tolvaptan trebuie
redusă conform instrucțiunilor din informațiile de prescriere a tolvaptanului și pacientul trebuie
monitorizat frecvent pentru orice reacție adversă asociată cu tolvaptan.
Alcaloizi din Vinca: deşi nu există studii derulate, fluconazolul poate creşte concentraţia plasmatică a
alcaloizilor din Vinca (de exemplu vincristină şi vinblastină) şi poate determina apariţia
neurotoxicităţii, posibil prin inhibarea CYP3A4.
Vitamina A: a fost raportat cazul unui pacient care a utilizat concomitent acid all-trans retinoic (o formă
acidă a vitaminei A) şi fluconazol şi a prezentat reacţii adverse la nivelul SNC sub formă de
hipertensiune intracraniană benignă (pseudotumori cerebri), care au dispărut după întreruperea
tratamentului cu fluconazol. Această administrare concomitentă se poate utiliza, dar trebuie avută în
vedere incidenţa reacţiilor adverse la nivelul SNC.
Voriconazol (inhibitor al CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4): administrarea concomitentă a
voriconazolului pe cale orală (400 mg la 12 ore în prima zi, urmată de 200 mg la 12 ore timp de 2,5
zile) şi a fluconazolului pe cale orală (400 mg pe zi în prima zi, urmată de 200 mg la 24 de ore, timp de
4 zile) la 8 voluntari sănătoşi de sex masculin a determinat creşterea Cmax şi ASCτ a voriconazolului
cu o medie de 57% (II 90%: 20%, 107%), respectiv 79% (II 90%: 40%, 128%). Nu au fost stabilite
dozele mai mici şi/sau frecvenţa mai mică a administrării voriconazolului şi fluconazolului care să
elimine acest efect. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse asociate voriconazolului dacă
voriconazolul se administrează după fluconazol.
Zidovudină: fluconazolul determină creşterea cu 84% a Cmax, respectiv cu 74% a ASC ale
zidovudinei, induse de scăderea cu aproximativ 45% a clearance-ului zidovudinei administrată pe cale
orală. Tratamentul concomitent cu fluconazol a determinat, de asemenea, prelungirea timpului de
înjumătăţire plasmatică al zidovudinei cu aproximativ 128%. În cazul administrării concomitente, se
recomandă monitorizarea pacienţilor pentru a observa din timp apariţia eventualelor reacţii adverse
caracteristice zidovudinei. Se poate lua în considerare reducerea dozei de zidovudină.

Azitromicină: într-un studiu deschis, randomizat, triplu încrucişat, efectuat la 18 subiecţi sănătoşi, s-a
evaluat efectul administrării unei doze orale unice de 1200 mg azitromicină asupra farmacocineticii
fluconazolului administrat pe cale orală în doză unică de 800 mg, precum şi efectul fluconazolului
asupra farmacocineticii azitromicinei. Nu au existat interacţiuni farmacocinetice semnificative între
fluconazol şi azitromicină.
Contraceptive orale: au fost efectuate două studii de farmacocinetică, în care s-au administrat un
contraceptiv oral combinat concomitent cu doze repetate de fluconazol. Nu s-au constatat efecte
relevante asupra concentraţiilor plasmatice ale ambilor hormoni în studiul cu doza de 50 mg
fluconazol, în timp ce în studiul cu doza de 200 mg pe zi, ASC ale etinilestradiolului şi
levonorgestrelului au crescut cu 40%, şi respectiv, cu 24%. În concluzie, este puţin probabil ca
administrările repetate de fluconazol, în aceste doze, să aibă vreun efect asupra eficacităţii
contraceptivelor combinate orale.

Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Dacă intenționați să rămâneți gravidă, se recomandă să așteptați o săptămână după o doză unică de
fluconazol înainte de a rămâne gravidă.
Pentru tratament cu fluconazol pe termen mai lung, discutați cu medicul dumneavoastră despre
necesitatea folosirii unei metode contraceptive adecvate în timpul tratamentului, care trebuie
folosită timp de o săptămână după ultima doză.
Nu trebuie să utilizați fluconazol dacă sunteţi gravidă, credeți că ați putea fi gravidă, sau încercați să
rămâneți gravidă, cu excepţia cazului în care medicul v-a recomandat să utilizați.
Dacă rămâneți gravidă în timpul administrării acestui medicament sau în termen de 1 săptămână de
la cea mai recentă doză, adresați-vă medicului dumneavoastră.
Administrarea fluconazolului în primul sau al doilea trimestru de sarcină poate crește riscul de avort
spontan.
Fluconazolul administrat în timpul primului trimestru de sarcină poate crește riscul ca un copil să se
nască având malformații congenitale care afectează inima, oasele și/sau mușchii.
Au fost raportate cazuri de copii născuți cu malformații care afectează craniul, urechile și oasele
coapsei și cotului la femeile tratate timp de trei luni sau mai mult cu doze mari de fluconazol (400800 mg pe zi) pentru coccidioidomicoză. Legătura dintre fluconazol și aceste cazuri nu este clară.
Puteţi continua să alăptaţi după ce aţi utilizat o singură doză de fluconazol de 150 mg. Nu trebuie să
alăptaţi dacă utilizați o doză repetată de fluconazol.