Fișă tehnică · Flamibu cu aromă de portocale 200 mg/5 ml, suspensie orală
Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).
- Cod ATC: M01AE01
- Forma farmaceutică: suspensie orală
- Concentrație: 200 mg/5 ml
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Pentru durere şi febră: doza zilnică de Flamibu este 20-30 mg/kg greutate corporală în doze divizate. Utilizând măsura dozatoare inclusă, doza zilnică poate fi administrată astfel:
Greutatea corporală a Doză şi mod de Frecvenţa în 24 de ore copilului (vârsta) administrare
| 20-29 kg (6 – 9 ani) | 5 ml (200 mg) | de 3 ori | |
|---|---|---|---|
| 30-40 kg (10 – 12 ani) | 7,5 ml (300 mg) | de 3 ori |
Dozele trebuie administrate la intervale de aproximativ 6-8 ore.
Nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta mai mică de 6 ani sau greutatea sub 20 kg. Doar pentru utilizare pe termen scurt.
Dacă simptomele se agravează trebuie solicitat sfatul medicului.
Dacă medicamentul trebuie administrat mai mult de 3 zile sau dacă simptomele se agravează, adresaţi-vă medicului.
Reacţiile adverse pot fi minimalizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace necesară pentru a controla simptomele, pentru cea mai scurtă durată (vezi pct. 4.4).
Grupe speciale de pacienţi Insuficienţă renală (vezi pct. 5.2) La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3). Insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2): La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).
Mod de administrare Administrare orală. Se recomandă ca pacienţii cu hipersensibilitate gastrică să utilizeze Flamibu împreună cu alimente.
Interacțiuni
cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Trebuie evitată utilizarea de ibuprofen în combinaţie cu:
Alte AINS, incluzând inhibitorii s selectivi ai ciclooxigenazei-2: Evitaţi folosirea
concomitentă a două sau mai multe AINS, deoarece acest lucru poate creşte riscul de efecte
adverse (vezi pct. 4.4).
Acid acetilsalicilic: în general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic
nu este recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici
de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent.
Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu
poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul
cardioprotector al dozelor mici de acid acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de
ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1).
Ibuprofenul (similar altor AINS) trebuie folosit cu precauţie în combinaţie cu:
Antihipertensive (inhibitori ai ECA, blocante ale receptorilor beta şi antagonişti ai
angiotensinei II) şi diuretice
AINS pot reduce efectul acestor medicamente. La anumiţi pacienţi cu funcţie renală
compromisă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală
compromisă), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA, a unor blocante ale
receptorilor beta sau a unor antagonişti ai angiotensinei II cu medicamente care inhibă
ciclooxigenaza poate determina deteriorarea suplimentară a funcţiei renale, incluzând
insuficienţa renală acută, care este, de regulă, reversibilă. În consecinţă, această asociere
trebuie utilizată cu precauţie, mai ales la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător,
iar după iniţializarea terapiei concomitente şi ulterior periodic, trebuie avută în vedere
monitorizarea funcţiei renale. Diureticele pot creşte riscul de nefrotoxicitate al AINS.
Glicozide cardiace (de exemplu digoxina): AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduce
RFG şi creşte concentraţia plasmatică a glicozidelor. Utilizarea concomitentă a Flamibu cu
preparate pe bază de digoxină poate creşte concentrația plasmatică a digoxinei. Verificarea
concentraţiei serice a digoxinei nu este de regulă necesară în cazul utilizării corecte (timp de
maxim 3 zile).
Litiu: Există dovezi că este posibilă creşterea concentraţiilor plasmatice ale litiului.
Verificarea concentraţiei serice a litiului nu este de regulă necesară în cazul utilizării corecte
(timp de maxim 3 zile).
Diuretice care economisesc potasiul: Administrarea concomitentă a Flamibu cu diuretice care
economisesc potasiul poate determina hiperkaliemie (se recomandă verificarea concentraţiei
serice de potasiu).
Fenitoină: Utilizarea concomitentă a Flamibu cu preparate pe bază de fenitoină poate creşte
concentrația plasmatică a fenitoinei. Verificarea concentraţiei serice de fenitoină nu este de
regulă necesară în cazul utilizării corecte (timp de maxim 3 zile).
Metotrexat: Există dovezi că este posibilă creşterea concentraţiilor plasmatice ale
metotrexatului. Administrarea de Flamibu în decurs de 24 de ore înainte sau după
administrarea de metotrexat poate duce la concentraţii ridicate de metotrexat şi la creşterea
efectului toxic al acestuia.
Tacrolimus: Riscul de nefrotoxicitate are potenţial de creştere dacă sunt administrate
concomitent AINS şi tacroclimus.
Ciclosporina: Risc ridicat de nefrotoxicitate.
Corticosteroizi: Risc crescut de ulcere sau hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante: AINS pot accentua efectul anticoagulantelor precum warfarina (vezi pct.
4.4).
Agenţi antiplachetari şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): Risc crescut de
hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
Sulfoniluree: Investigaţiile clinice au arătat că există interacţiuni între medicamentele
antiinflamatoare nesteroidiene şi antidiabetice (sulfoniluree). Deşi până în prezent nu au fost
descrise interacţiuni între ibuprofen şi sulfoniluree, se recomandă verificarea valorilor
glicemiei, ca măsură de precauţie în cazul administrării concomitente.
Zidovudină: Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii cu
hemofilie şi HIV (+) care utilizează zidovudină concomitent cu ibuprofen.
Probenecid şi sulfinpirazonă: Medicamentele care conţin probenecid sau sulfinpirazonă pot
întârzia excreţia ibuprofenului.
Baclofen: După începerea administrării ibuprofenului poate apărea toxicitatea baclofenului.
Ritonavir: Ritonavir poate crește concentrațiile plasmatice ale AINS. Aminoglicozide: AINS
pot încetini eliminarea aminoglicozidelor.
Antibiotice chinolonice: Datele obţinute la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de
convulsii asociat antibioticelor chinolone. Pacienţii trataţi cu AINS şi chinolone pot prezenta
un risc crescut de producere a convulsiilor.
Inhibitorii CYP2C9: Administrarea concomitentă de ibuprofen cu inhibitori CYP2C9 poate
creşte expunerea la ibuprofen (substrat CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol şi fluconazol
(inhibitori CYP2C9), s-a demonstrat o creştere a expunerii la ibuprofen S (+) cu aproximativ
80-100%. Dacă se administrează concomitent inhibitori CYP2C9 puternici, trebuie avută în
vedere reducerea dozei de ibuprofen, în special în cazul în care se administrează ibuprofen în
doze mari cu voriconazol sau fluconazol.
Captopril: Studii experimentale au indicat faptul că ibuprofen inhibă efectul captoprilului de
creştere a excreţiei de sodiu.
Colestiramină: Tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen conduce la absorbţia
întârziată şi redusă a ibuprofenului (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de
câteva ore unul de celălalt.
Sarcină și alăptare
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți
gravidă, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte
de a utiliza acest medicament.
Sarcina
Nu luați Flamibu dacă sunteți în ultimele trei luni de sarcină, deoarece aceasta poate dăuna
copilului dumneavoastră nenăscut sau poate cauza probleme în timpul nașterii.
Flamibu poate provoca probleme renale și cardiace copilului dumneavoastră nenăscut. Poate
afecta tendința dumneavoastră și a copilului de a sângera și poate determina întârzierea sau
prelungirea travaliului.
În primele 6 luni de sarcină Flamibu nu trebuie administrat decât dacă este absolut necesar
și sub atenta supraveghere a medicului dumneavoastră.
Dacă intenționați să rămâneți gravidă sau sunteți în primele 6 luni de sarcină, medicul
dumneavoastră vă va prescrie cea mai mică doză eficientă pentru o durată cât mai scurtă
posibilă. Începând cu săptămâna de sarcină 20, dacă este luat mai mult de câteva zile,
Flamibu poate provoca probleme renale copilului dumneavoastră nenăscut, ceea ce poate
duce la niveluri scăzute de lichid amniotic care înconjoară copilul (oligohidramnios) sau
îngustarea vaselor sanguine (ductului arterial) în inima copilului. Dacă aveți nevoie de
tratament mai mult de câteva zile, medicul dumneavoastră vă poate recomanda monitorizare
suplimentară.
Alăptarea
Doar cantităţi mici de ibuprofen şi produşi de descompunere ai acestuia trec în laptele
matern, dar Flamibu poate fi utilizat în timpul alăptării dacă este luat în dozele recomandate
şi pe termen cât mai scurt posibil.
Fertilitatea
Flamibu aparţine unei grupe de medicamente (AINS) care poate afecta fertilitatea la femei.
Acest efect este reversibil la întreruperea administrării medicamentului.