Fișă tehnică · Febuxostat-LF 80 mg, comprimate filmate
Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).
- Cod ATC: M04AA03
- Forma farmaceutică: comprimate filmate
- Concentrație: 80 mg
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Doze
Doza orală recomandată de Febuxostat-LF este 80 mg o dată pe zi, fără legătură cu orarul meselor. Dacă concentraţia serică de acid uric este >6 mg/dl (357 μmol/l) după 2-4 săptămâni, poate fi luată în considerare creșterea dozei de Febuxostat-LF la 120 mg o dată pe zi.
Febuxostat-LF acţionează suficient de rapid, astfel încât să permită retestarea concentraţiei serice de acid uric după 2 săptămâni. Scopul terapeutic îl reprezintă reducerea şi menţinerea concentraţiei serice de acid uric sub 6 mg/dl (357 μmol/l).
Se recomandă o profilaxie a episoadelor acute de gută timp de cel puțin 6 luni (vezi pct. 4.4).
Pacienți vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici (vezi pct. 5.2)
Grupe speciale de pacienți
Pacienți cu insuficienţă renală
Eficacitatea şi siguranţa nu au fost evaluate complet la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/minut (vezi pct. 5.2)).
Nu este necesară modificarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată.
Pacienți cu insuficienţă hepatică
Eficacitatea şi siguranţa febuxostat nu au fost studiate la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Child Pugh clasa C).
Dozajul recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară este 80 mg. Sunt disponibile doar informaţii limitate privind pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată.
Copii și adolescenți
Siguranţa şi eficacitatea Febuxostat-LF la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu a fost stabilită. Nu există date disponibile.
Mod de administrare
Administrare orală.
Febuxostat-LF se administrează pe cale orală şi poate fi utilizat cu sau fără alimente.
Interacțiuni
cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Mercaptopurină/azatioprină
Pe baza mecanismului de acţiune al febuxostatului asupra inhibării XO, utilizarea concomitentă nu
este recomandată. Inhibarea XO de către febuxostat poate provoca apariția de concentrații
plasmatice crescute ale acestor medicamente care să conducă la mielotoxicitate. În cazul
administrării concomitente cu febuxostat, doza de mercaptopurină/ azatioprină trebuie redusă la
20% sau mai puțin din doza prescrisă anterior (vezi pct. 4.4 şi 5.3). Alegerea potrivită privind
ajustarea dozei propuse, care s-a bazat pe o analiză a modelului și de simulare din datele preclinice
la șobolan, a fost confirmată de rezultatele unui studiu clinic de interacțiune medicamentmedicament la voluntari sănătoși, cărora li s-a administrat azatioprină 100 mg în monoterapie și o
doză mică de azatioprină (25 mg) în asociere cu febuxostat (40 sau 120 mg).
Nu au fost efectuate studii de interacţiune ale febuxostatului cu altă chimioterapie citotoxică. Nu
sunt disponibile date privind siguranţa febuxostatului în timpul altei terapii citotoxice.
Rosiglitazone/substraturi CYP2C8
Febuxostat s-a dovedit a fi un inhibitor slab al CYP2C8 in vitro. Într-un studiu la indivizii sănătoși,
administrarea concomitentă a 120 mg febuxostat QD cu o singură doză orală de 4 mg rosiglitazonă
nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii rosiglitazonei și metabolitului Ndesmetilrosiglitazonă, indicând că febuxostat nu este un inhibitor al enzimei CYP2C8, in vivo.
Astfel, nu este de așteptat ca administrarea concomitentă de febuxostat cu rosiglitazonă sau alte
substraturi CYP2C8 să necesite modificarea dozei acestor medicamente.
Teofilină
A fost efectuat un studiu de interacţiune la indivizi sănătoşi cu febuxostat pentru a evalua dacă
inhibarea XO poate determina o creştere a concentraţiei circulante de teofilină (raportată la alţi
inhibitori ai XO). Rezultatele studiului au arătat că administrarea concomitentă de febuxostat 80 mg
QD cu teofilină 400 mg doză unică nu are niciun efect asupra farmacocineticii sau siguranța
teofilinei. De aceea, nu este necesară atenție deosebită dacă febuxostat 80 mg şi teofilina se
administrează concomitent. Nu există date disponibile pentru febuxostat 120 mg.
Naproxen şi alţi inhibitori ai glucuronoconjugării
Metabolizarea febuxostatului depinde de enzimele uridin glucuronosiltransferaze (UGT).
Medicamentele care inhibă glucuronoconjugarea, cum sunt medicamentele antiinflamatoare
nesteroidiene şi probenecidul, pot teoretic să afecteze eliminarea febuxostatului. La subiecţii
sănătoşi, utilizarea concomitentă de febuxostat şi naproxen 250 mg de două ori pe zi a fost asociată
cu o creştere a expunerii la febuxostat (Cmax 28%, ASC 41% şi t1/2 26%). În cadrul studiilor clinice,
utilizarea de naproxen sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene/inhibitori COX-2 nu a
fost asociată cu o creştere semnificativă clinic a frecvenţei evenimentelor adverse.
Febuxostat poate fi administrat în asociere cu naproxen, fără a fi necesară modificarea dozei de
febuxostat sau de naproxen.
Inductori ai glucuronoconjugării
Inductorii puternici ai enzimelor UGT pot determina o metabolizare crescută şi o eficacitate redusă
a febuxostatului.
De aceea, se recomandă monitorizarea concentraţiei serice de acid uric timp de 1-2 săptămâni de la
începerea tratamentului, cu un inductor puternic al glucuronoconjugării. În mod similar, încetarea
tratamentului cu un inductor poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de febuxostat.
Colchicină/indometacin/hidroclorotiazidă/warfarină
Febuxostat poate fi administrat în asociere cu colchicină sau indometacină, fără a fi necesară
modificarea dozei de febuxostat sau de substanţă activă administrată concomitent.
De asemenea, modificarea dozei de febuxostat nu este necesară în cazul administrării în asociere cu
hidroclorotiazidă.
Nu este necesară, modificarea dozei de warfarină în cazul administrării în asociere cu febuxostat. La
subiecţii sănătoşi administrarea de febuxostat (80 mg sau 120 mg pe zi) în asociere cu warfarina nu
are efect asupra farmacocineticii warfarinei. Activitatea INR şi a factorului VII nu au fost, de
asemenea, influențate de administrarea concomitentă cu febuxostat.
Desipramină/substraturi CYP2D6
S-a demonstart că febuxostat este un inhibitor slab al CYP2D6 in vitro. În cadrul unui studiu
efectuat la subiecţi sănătoşi, 120 mg febuxostat zilnic a determinat o creştere medie de 22% a ASC
a desipraminei, un substrat CYP2D6 indicând un posibil efect inhibitor slab al febuxostatului asupra
enzimei CYP2D6 in vivo. Astfel, nu este de așteptat ca administrarea concomitentă de febuxostat şi
alte substraturi CYP2D6 să necesite modificarea dozei acestor compuşi.
Antiacide
S-a demonstrat că ingerarea concomitentă a unui antiacid care conține hidroxid de magneziu și
hidroxid de aluminiu întârzie absorbția febuxostatului (cu aproximativ 1 oră) și determină o scădere
a Cmax cu 32%, dar fără a se observa modificări semnificative ale ASC. De aceea, febuxostat poate fi
administrat fără a se ţine cont de utilizarea de antiacide.
Sarcină și alăptare
Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Nu se cunoaşte dacă febuxostat poate fi nociv pentru făt. Febuxostat-LF nu trebuie utilizat în timpul
sarcinii. Nu se cunoaşte dacă febuxostat poate trece în laptele matern. Nu trebuie să utilizaţi FebuxostatLF dacă alăptaţi sau dacă intenţionaţi să alăptaţi.