Fișă tehnică · Doxorubicin-BP 2 mg/ml, concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Doxorubicin-BP trebuie administrat numai sub supravegherea unui medic specializat şi cu multă experienţă în administrarea tratamentului citotoxic. De asemenea, pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie şi frecvent în timpul tratamentului (vezi pct. 4.4).

1

Din cauza riscului de apariţie a cardiomiopatiei, adesea letală, trebuie evaluate riscurile şi beneficiile pentru fiecare pacient înainte de fiecare administrare.

Doxorubicin-BP se administrează intravenos şi intravezical şi nu trebuie administrat pe cale orală, subcutanată, intramusculară sau intratecală.

Doxorubicina poate fi administrată intravenos în bolus în câteva minute, sub formă de perfuzie scurtă de până la o oră sau în perfuzie continuă, timp de până la 96 de ore.

Soluţia se administrează prin intermediul unui tub de perfuzie cu soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%), în decurs de 2-15 minute. Această metodă scade la minim riscul de dezvoltare a tromboflebitei şi extravazării perivenoase, care determină apariţia celulitei locale severe, apariţia de vezicule şi necroza ţesuturilor. O injecţie directă intravenoasă nu este recomandată, din cauza riscului de extravazare, care poate să apară chiar şi în prezenţa aspiraţiei prin ac a sângelui eliminat.

Administrarea intravenoasă

Doza de Doxorubicin-BP depinde de schema de dozare, starea generală şi de tratamentul anterior al pacientului. Schema de tratament cu clorhidrat de doxorubicină poate varia în funcţie de indicaţie (tumori solide sau leucemia acută) şi conform utilizării sale în schemele de tratament specific (ca monoterapie sau în asociere cu alte medicamente citotoxice, sau ca parte a procedurilor multidisciplinare care includ asocierea chimioterapiei cu intervenţia chirurgicală, radioterapie şi tratament hormonal).

mg/m2În scopul evitării cardiomiopatiei se recomandă ca doza maximă cumulativă totală de 450-550 să nu fie depăşită (incluzând utilizarea altor medicamente înrudite cum este daunorubicina). Pacienţii cu boală cardiacă concomitentă, care urmează radioterapia mediastinală şi/sau cardiacă, pacienţii trataţi anterior cu medicamente alchilante şi pacienţii cu risc crescut (cu hipertensiune arterială de mai mult de 5 ani, cu leziuni coronariene, valvulare sau miocardice, sau pacienţii cu vârsta peste 70 ani) nu mg/m2,trebuie să depăşească doza maximă totală de 400 iar funcţia cardiacă a acestor pacienţi trebuie monitorizată (vezi pct. 4.4).

Monoterapie (mg/m2).Doza se calculează de obicei în funcţie de suprafaţa corporală Pe această bază se recomandă o mg/m2doză de 60-75 la fiecare trei săptămâni în cazul în care doxorubicina este utilizată ca monoterapie.

Terapie combinată

Dacă Doxorubicin-BP este administrată în asociere cu alte medicamente citostatice cu toxicitate adăugată, cum ar fi o doză mare de ciclofosfamidă i.v. sau compuşi înrudiţi ai antraciclinei cum sunt mg/m2daunorubicină, idarubicină şi/sau epirubicină, doza de doxorubicină trebuie scăzută la 30-60 la fiecare 3 - 4 săptămâni.

La pacienţii care nu pot primi întreaga doză (de exemplu în caz de imunosupresie, vârstnici), o doză mg/m2alternativă de tratament este 15-20 pe săptămână.

Administrarea intravezicală

Doxorubicin-BP poate fi administrat prin instilare intravezicală în tratamentul cancerului superficial al vezicii urinare şi pentru a preveni recidiva tumorii după rezecţie transuretrală (RTU), la pacienţii cu risc crescut de recidivă. Doza recomandată de Doxorubicin-BP pentru tratamentul intravezical local al tumorilor superficiale ale vezicii urinare este de 30-50 mg administrată în 25-50 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), prin instilare. Concentraţia optimă este de aproximativ 1 mg/ml. În

2 general, soluţia trebuie să rămână în vezica urinară timp de 1-2 ore. Pe parcursul acestei perioade, pacientul trebuie întors la 90° la fiecare 15 minute. Pentru a evita diluarea nedorită cu urină, pacientul nu trebuie să bea nimic timp de 12 de ore înainte de tratament (astfel se scade producţia de urină la aproximativ 50 ml/h). Instilarea poate fi repetată, la un interval cuprins între o săptămână şi o lună, dependent de tipul tratamentului, terapeutic sau profilactic.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică:

Deoarece clorhidratul de doxorubicină se elimină în principal pe cale hepatică şi biliară, eliminarea medicamentului poate fi scăzută la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau cu obstrucţie biliară şi astfel pot apare reacţii adverse severe.

Recomandările generale de ajustare a dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică se bazează pe concentraţia serică a bilirubinei:

Bilirubinemie Doza recomandată 20-50 micromol/l ½ din doza normală >50 micromol/l ¼ din doza normală

Doxorubicina este contraindicată la pacienţii cu tulburare severă a funcţiei hepatice (vezi pct. 4.3).

Pacienţi cu insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală (RFG < 10 ml/min) trebuie administrată numai 75% din doza recomandată.

Pacienți cu radioterapie anterioară

Pacienților care au primit anterior radioterapie în zona mediastinală/pericardică nu trebuie să li se administreze doxorubicină în doză mai mare decât o doză totală cumulată de 400 mg/m².

Pacienţi obezi

La pacienţii obezi poate fi necesară o doză iniţială redusă sau un interval prelungit de administrare a dozei (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți

Având în vedere riscul substanțial de cardiotoxicitate indusă de doxorubicină la copii, trebie luată în considerare doza maximă cumulată.

La copii (cu vârsta sub 12 ani) doza maximă cumulată este de obicei considerată de 300 mg/m², în timp ce la adolescenți (cu vârsta peste 12 ani) doza maximă cumulată este stabilită la 450 mg/m². Pentru sugarii sub 1 an, dozele cumulate maxime nu sunt definite, dar se presupune o tolerabilitate și mai mică. Dozele pentru copii trebuie reduse, deoarece aceștia au un risc crescut de toxicitate cardiacă, în special de toxicitate tardivă. Trebuie anticipată mielotoxicitatea, mai cu seamă la 10 până la 14 zi după începerea tratamentului.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Se cunoaşte din studiile la animale că doxorubicina traversează placenta şi produce efcte
dăunătoare asupra fătului. Doxorubicin-BP nu se administrează în sarcină. Dacă sunteţi gravidă,
medicul dumneavoastră vă va administra doxorubicin strict numai dacă beneficiile tratamentului
depăşesc efectul potenţial dăunător asupra copilului nenăscut.Vă rugăm să-l informaţi imediat pe
medicul dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau dacă credeți că aţi putea fi gravidă.
Alăptare
Nu alăptaţi în timpul tratamentului cu Doxorubicină-BP. Medicamentul poate trece la copil prin
laptele matern.
Fertilitatea
Dacă sunteţi femeie, nu trebuie să rămâneţi gravidă pe parcursul tratamentului cu doxorubicină
sau până la 6 luni după tratament.
Dacă sunteţi bărbat, trebuie să luaţi măsuri de precauţie adecvate pentru a vă asigura că partenera
dumneavoastră nu rămâne gravidă pe parcursul tratamentului dumneavoastră cu doxorubicină sau
până la 6 luni după tratament şi cereţi sfatul medicului pentru crioconservarea (sau criopăstrarea)
spermei înainte de a începe tratamentul, datorită posibilităţii infertilităţii ireversibile ca urmare a
tratamentului cu doxorubicină.
Dacă aveţi în vedere să deveniţi părinţi după tratament, vă rugăm să discutaţi cu medicul
dumneavoastră.