Fișă tehnică · Diacol 27 mg/15 ml, sirop
Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).
- Cod ATC: R05DA09
- Forma farmaceutică: sirop
- Concentrație: 27 mg/15 ml
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Se recomandă următoarea schemă de dozare:
Adolescenţi, vârstnici şi adulţi: câte 15 ml la fiecare 6-8 ore. Doza maximă nictemerală constituie 60 ml.
Copii cu vârsta între 2 şi 12 ani: dozele se administrează în funcţie de indicaţiile medicului. Doza maximă nictemerală pentru copii cu vârsta între 6-12 ani constituie 30 ml, pentru copii cu vârsta între 2-6 ani – 15 ml.
Copii cu vârsta sub 2 ani: nu se recomandă administrarea preparatului la această grupă de vârstă.
DIACOL poate fi administrat la fiecare 4 ore, reducând cantitatea de sirop la o priză, astfel încât să nu depășească doza zilnică maximă.
A nu se depăși dozele recomandate sau nu se va utiliza în mod continuu pentru perioade lungi de timp.
Interacțiuni
cu alte medicamente si alte forme de interacțiune
Administrarea concomitentă de DIACOL şi inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) poate
declanşa crize adrenergice, comă, ameţeli, excitabilitate, hipertensiune arterială, hiperpirexie,
hemoragie intracerebrală, letargie, greaţă, comportament psihotic, spasme musculare, tremor
şi, eventual, sfârşit letal, prin urmare administrarea concomitentă este contraindicată. După
întreruperea administrării inhibitorilor MAO şi iniţierea administrării de dextrometorfan
trebuie respectat un interval de 14 zile.
La administrarea concomitentă de dextrometorfan şi deprimante ale sistemului nervos central
pot apărea efecte aditive.
Dextrometorfanul este metabolizat de către CYP2D6 și este supus unei metabolizări
extensive la primul pasaj hepatic. Administrarea concomitentă a inhibitorilor puternici ai
enzimei CYP2D6 poate crește concentrațiile de dextrometorfan în organism la niveluri mult
mai mari decât valorile normale. Acest lucru crește riscul de apariție a efectelor toxice ale
dextrometorfanului (agitație, confuzie, tremor, insomnie, diaree și deprimare respiratorie) și
dezvoltarea sindromului serotoninergic. Inhibitorii potenți ai enzimei CYP2D6 includ
fluoxetina, paroxetina, chinidina și terbinafina. În cazul utilizării concomitente cu chinidina,
concentrațiile plasmatice ale dextometorfanului au crescut de până la 20 de ori, ceea ce a
condus la creșterea efectelor adverse ale dextrometorfanului la nivelul SNC.
Amiodarona, flecainida și propafenona, sertralina, bupropiona, metadona, cinacalcet,
haloperidol, perfenazina și tioridazina, de asemenea, prezintă efecte asupra metabolizării
dextrometorfanului.
Dacă administrarea concomitentă a inhibitorilor CYP2D6 și a dexhometorfanului este
necesară, pacientul trebuie monitorizat și doza de dextrometorfan poate fi necesar să fie
redusă.
Sarcină și alăptare
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua
orice medicament. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi însărcinată, încercaţi să
rămâneţi însărcinată sau dacă alăptaţi.
Nu se recomandă administrarea DIACOL în timpul sarcinei și perioada de alăptare.