Fișă tehnică · Denigma 2 mg/ml, soluţie orală

Doze şi mod de administrare Tratamentul trebuie început şi supravegheat de către un medic cu experienţă în diagnosticul şi tratamentul demenţei Alzheimer. Doze Terapia trebuie începută doar dacă este disponibilă o persoană care îngrijeşte pacientul şi care va monitoriza cu regularitate administrarea medicamentului de către pacient. Diagnosticul trebuie stabilit conform ghidurilor actuale de practică medicală. Toleranţa şi doza de memantină trebuie evaluate la intervale regulate de timp, preferabil în primele trei luni de la începerea tratamentului. În consecinţă, beneficiul clinic al tratamentului cu memantină şi toleranţa pacientului la tratament trebuie evaluate la intervale regulate de timp, în conformitate cu ghidurile clinice în vigoare. Tratamentul poate fi continuat atât timp cât se poate evidenția un beneficiu terapeutic și pacientul tolerează tratamentul cu memantină este bună. Întreruperea tratamentului trebuie luată în considerare atunci când nu mai sunt dovezi ale prezenței unui efect terapeutic sau dacă pacientul nu tolerează tratamentul. Doza zilnică maximă este de 20 mg. Pentru a reduce riscul de apariţie a reacţiilor adverse, doza de întreţinere este determinată prin creştere progresivă cu 5 mg pe săptămână în primele 3 săptămâni (vezi tabelul 1). Tabelul 1. Doze la pacienții adulți cu funcție renală normală Tipul tratamentului Ajustarea dozei

Doza zilnică

Perioada Săptămâna 1 (zilele 1-7)

5 mg (2,5 ml) 1

Frecvența de administrare 5 mg o dată pe zi

Doza de întreținere

Săptămâna 2 (zilele 8-14)

10 mg (5 ml)

Săptămâna 3 (zilele 15-21)

15 mg (7,5 ml)

Săptămâna 4 (zilele 22-28)

20 mg (10 ml)

Săptămâna 5 și următoarele de administrarea a medicamentului

20 mg (10 ml)

5 mg (prima doză) 5 mg (a doua doză) 5 mg (prima doză) 10 mg (a doua doză) 10 mg (prima doză) 10 mg (a doua doză) 10 mg (prima doză) 10 mg (a doua doză)

Dacă pacientul a omis o doză de Denigma, doza nu trebuie dublată la următoarea administrare. Următoarea doză trebuie administrată conform programului obișnuit de administrare. Dacă pacientul a omis timp de câteva zile administrarea medicamentului Denigma, poate fi necesară reducerea dozei și apoi creșterea progresivă a dozei în conformitate cu schema descrisă mai sus. Pacienţi vârstnici Pe baza datelor din studiile clinice, doza recomandată pentru pacienţii cu vârstă peste 65 ani este de 20 mg pe zi (10 ml soluție), după cum a fost descris mai sus. Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei 50-80 ml/min) nu se impune ajustarea dozei. La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei între 30-49 ml/min doza zilnică trebuie să fie 10 mg (5 ml de soluţie). Dacă în cursul a cel puţin 7 zile de tratament doza a fost bine tolerată, aceasta poate fi crescută până la 20 mg/zi în concordanţă cu schema de ajustare standard. La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei 5-29 ml/min) doza zilnică trebuie să fie de 10 mg. Insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (Child-Pugh A şi Child-Pugh B), nu este necesară ajustarea dozelor. Nu sunt disponibile date privind utilizarea memantinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Nu se recomandă administrarea de memantină la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Copii şi adolescenţi Acest medicament nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârstă sub 18 ani datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea. Mod de administrare Denigma soluție orală, trebuie administrat 1 dată sau 2 ori pe zi, în același moment în fiecare zi. Soluţia poate fi luată cu sau fără alimente. Nu amestecați medicamentul cu niciun alt lichid. Denigma soluție orală se dozează cu ajutorul unei linguri de măsurare speciale, care este furnizată împreună cu medicamentul.

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Datorită efectelor farmacologice şi mecanismului de acţiune al memantinei, pot să apară următoarele interacţiuni: • Modul de acţiune sugerează că efectele L-dopa, agoniştilor dopaminergici şi anticolinergicelor pot fi potenţate prin tratamentul concomitent cu antagonişti ai NMDA, cum ar fi memantina. Efectele barbituricelor şi neurolepticelor pot fi reduse. Administrarea concomitentă a memantinei cu antispastice, dantrolen sau baclofen, poate modifica efectele acestora, putând fi necesară o ajustare a dozelor. • Trebuie evitată utilizarea concomitentă a memantinei şi amantadinei, datorită riscului de psihoză farmacotoxică. Ambii compuşi sunt antagoniştii NMDA înrudiţi chimic. Această afirmaţie poate fi valabilă şi pentru ketamină şi dextrometorfan (vezi, de asemenea, pct. 4.4). De asemenea, există un raport de caz publicat despre riscul posibil al asocierii memantinei şi fenitoinei. • Alte substanţe active, cum ar fi cimetidina, ranitidina, procainamida, chinidina, chinina şi nicotina, care utilizează acelaşi sistem de transport renal cationic ca amantadina, pot, de asemenea, interacţiona cu memantina, determinând un risc potenţial de creştere a concentraţiilor plasmatice. • Există posibilitatea reducerii concentraţiei serice a hidroclorotiazidei (HCT) când memantina se administrează concomitent cu HCT sau orice combinaţie cu HCT. • În perioada care a urmat punerii pe piaţă a medicamentului s-au raportat cazuri izolate de creştere a valorilor testelor pentru timpul de protrombină raportat la timpul de protrombină de control (INR) la pacienţii trataţi concomitent cu warfarină. Deşi nu s-a stabilit relaţia cauzală, monitorizarea atentă a timpului de protrombină sau a INR este recomandabilă pentru pacienţii trataţi concomitent cu anticoagulante orale. În studii de farmacocinetică cu doză unică administrată la voluntari tineri sănătoşi, nu au fost remarcate interacţiuni relevante între substanţele active pentru memantină şi gliburidă/metformină sau donezepil.

Într-un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi tineri nu s-au observat efecte relevante ale memantinei asupra farmacocineticii galantaminei. In vitro, memantina nu inhibă CYP 1A2, 2A6, 2C9, 2D6, 2E1, 3A, monoxigenaza cu cofactor flavinic, epoxid hidrolaza sau sulfatarea.

Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Pentru memantină nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat un potenţial de reducere a creşterii intrauterine în cazul expunerii la concentraţii identice sau uşor mai mari decât cele atinse în clinică (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Memantina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar. Alăptarea La om, nu se cunoaşte dacă memantina este excretată în laptele matern, dar luând în considerare liposolubilitatea sa, aceasta este probabil să se întâmple. Femeile care utilizează memantină nu trebuie să alăpteze. Fertilitatea Nu s-au observat reacţii adverse ale memantinei în studiile non-clinice asupra fertilităţii la masculi şi femele.