Fișă tehnică · Co-Diovan 160 mg/12,5 mg, comprimate filmate

Doze şi mod de administrare Regimul de dozare Doza recomandată de Co-Diovan este de un comprimat filmat pe zi. Atunci când este adecvat din punct de vedere clinic, se poate utiliza sau 80 mg valsartan şi 12,5 mg hidroclorotiazidă, sau 160 mg valsartan şi 12,5 mg hidroclorotiazidă, sau 320 mg valsartan şi 12,5 mg hidroclorotiazidă. Atunci când este necesar, se poate utiliza 160 mg valsartan şi 25 mg hidroclorotiazidă, sau 320 mg valsartan şi 25 mg hidroclorotiazidă. Ca terapie iniţială, doza iniţială uzuală de Co-Diovan este 160/12,5 mg o dată pe zi. Doza poate fi crescută după 1-2 săptămâni de tratament până la o doză maximă de un comprimat de 320/25 mg o dată pe zi, după cum este necesar pentru controlul tensiunii arteriale. Co-Diovan nu este recomandat ca terapie iniţială la pacienţii cu depleţie a volumului intravascular (vezi pct. 4.4). Doza zilnică maximă este de 320 mg/25 mg. Efectul antihipertensiv maxim este observat în decurs de 2-4 săptămâni. Grupe speciale de pacienţi Insuficienţă renală 1

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (rata filtrării glomerulare (RFG) ≥30 ml/min) nu este necesară ajustarea dozei de medicament. Datorită prezenţei hidroclorotiazidei, CoDiovan este contraindicat la pacienţii cu anurie (vezi pct. 4.3) şi trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG < 30 ml/min) (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Diureticele tiazidice sunt ineficiente în monoterapie în insuficienţa renală severă (GFR < 30 ml/min), dar pot fi utile la aceşti pacienţi, atunci când sunt utilizate cu precauţie în asociere cu un diuretic de ansă, chiar şi la pacienţi cu GFR < 30 ml/min. Insuficienţă hepatică La pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară ajustarea dozei. Din cauza prezenţei hidroclorotiazidei, Co-Diovan trebuie utilizat cu precauţie deosebită la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Din cauza prezenţei valsartanului, Co-Diovan este trebuie utilizat cu precauţie deosebită la pacienţii cu afecţiuni biliare obstructive (vezi pct. 4.4). Copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani) Siguranţa şi eficacitatea Co-Diovan nu a fost stabilită la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Valsartan-hidroclorotiazidă Următoarele interacţiuni medicamentoase pot să apară datorită ambelor componente (valsartan şi/sau hidroclorotiazida) din Co-Diovan: Litiu: au fost raportate creşteri reversibile ale concentraţiilor serice de litiu şi ale toxicităţii acestuia în timpul administrării concomitente de litiu cu inhibitori ECA, antagonişti ai receptorilor angiotensinei II sau tiazide. Deoarece clearance-ul renal al litiului este redus de tiazide, riscul de toxicitate a litiului poate fi, de asemenea, crescut la utilizarea Co-Diovan. Prin urmare, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor serice de litiu în timpul administrării concomitente. Valsartan Următoarele interacţiuni medicamentoase potenţiale pot apărea datorită componentei valsartan din Co-Diovan: Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină (SRA) cu blocante ale receptorilor angiotensinici, inhibitori ECA, sau aliskiren Utilizarea concomitentă de blocante ale receptorilor angiotensinici, inclusiv valsartan, cu alte medicamente care acţionează asupra SRA este asociată cu o incidenţă crescută a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi modificărilor renale, în comparaţie cu monoterapia. Se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale, funcţiei renale şi a electroliţilor serici la pacienţii trataţi cu CoDiovan şi alte medicamente care afectează SRA (a se vedea pct. 4.4). Utilizarea concomitentă a blocantelor receptorilor angiotensinici, inclusiv valsartan, sau inhibitori ECA cu aliskiren trebuie evitată la pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG <30 ml/min) (vezi pct. 4.4). Utilizarea concomitentă a blocantelor receptorilor angiotensinici, inclusiv valsartan sau inhibitori ECA cu aliskiren este contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 (vezi pct. 4.3). Potasiu: utilizarea concomitentă cu suplimente de potasiu, diuretice care economisesc potasiu, substituenţi de sare care conţin potasiu sau alte medicamente care pot modifica concentraţiile de potasiu (heparină etc.) trebuie efectuată cu prudenţă şi cu monitorizarea frecventă a potasiului seric. Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2 (inhibitori ai COX-2): la administrarea antagoniştilor angiotensinei II concomitent cu AINS, poate să apară atenuarea efectului antihipertensiv. Mai mult ca atât, la pacienţii vârstnici cu volum plasmatic redus (inclusiv cei aflaţi pe terapie cu diuretice) sau cu funcţia renală compromisă, utilizarea concomitentă a antagoniştilor angiotensinei II cu AINS pot duce la creşterea riscului de alterare a funcţiei renale. Prin urmare, se recomandă monitorizarea funcţiei renale la iniţierea sau modificarea tratamentului la pacienţii trataţi cu valsartan care administrează concomitent AINS. Transportatori: rezultatele unui studiu in vitro cu ţesut hepatic uman indică faptul că valsartan este un substrat al transportorului de absorbţie hepatică OATP1B1 şi al transportorului de eflux hepatic MRP2. Administrarea concomitentă a inhibitorilor transportorului de absorbţie (de exemplu, rifampicină, ciclosporină) sau a transportorului de eflux (de exemplu, ritonavir) poate creşte expunerea sistemică la valsartan. 5

În caz de monoterapie cu valsartan, nu au fost identificate interacţiuni medicamentoase de importanţă clinică cu următoarele medicamente: cimetidină, warfarină, furosemid, digoxină, atenolol, indometacină, hidroclorotiazidă, amlodipină, glibenclamidă. Hidroclorotiazidă Următoarele interacţiuni medicamentoase potenţiale pot să apară datorită componentei tiazidice din Co-Diovan: Alte medicamente antihipertensive: tiazidele potenţează acţiunea antihipertensivă a altor medicamente antihipertensive (de exemplu guanetidină, metildopa, beta-blocante, vasodilatatoare, blocante ale canalelor de calciu, inhibitori ai ECA, blocante ale receptorilor de angiotensină şi inhibitori direcţi ai reninei). Relaxante ale muşchilor scheletici: tiazidele, inclusiv hidroclorotiazida, potenţează acţiunea relaxantelor muşchilor scheletici, cum sunt derivaţii de curare. Medicamente care afectează concentraţiile plasmatice ale potasiului: efectul hipocalemic al diureticelor poate fi potenţat prin administrarea concomitentă de diuretice kaliuretice, corticosteroizi, ACTH, amfotericină, carbenoxolonă, penicilină G, derivaţi ai acidului salicilic sau antiaritmice (vezi pct. 4.4). Medicamente care afectează concentraţiile plasmatice de sodiu: efectul hiponatremic al diureticelor poate fi potenţat prin administrarea concomitentă de medicamente, cum ar fi antidepresivele, antipsihoticele, antiepilepticele, etc. Se recomandă prudenţă la administrarea îndelungată a acestor medicamente (vezi pct. 4.4). Medicamente antidiabetice: tiazidele pot modifica toleranţa la glucoză. Este posibil să fie necesară ajustarea dozei de insulină şi de antidiabetice orale. Glicozide digitalice: pot să apară hipopotasemie indusă de tiazide sau hipomagneziemie ca reacţii adverse, favorizând declanşarea aritmiilor cardiace induse de digitalice (vezi p.4.4). AINS şi inhibitori selectivi ai COX-2: administrarea concomitentă cu AINS (de ex., derivaţi ai acidului salicilic, indometacină) poate diminua activitatea diuretică şi antihipertensivă a componentei tiazidice a Co-Diovan. Hipovolemia concomitentă poate determina insuficienţă renală acută. Alopurinol: administrarea concomitentă cu diuretice tiazidice (inclusiv hidroclorotiazidă) poate creşte incidenţa reacţiilor de hipersensibilitate la alopurinol. Amantadină: administrarea concomitentă a diureticelor tiazidice (inclusiv hidroclorotiazida) poate creste riscul de efecte adverse cauzate de amantadină. Medicamente antineoplazice (de exemplu, ciclofosfamidă, metotrexat): utilizarea concomitentă a diureticelor tiazidice pot reduce excreţia renală a medicamentelor citotoxice şi poate potenţa efectele mielosupresive ale acestora. Medicamente anticolinergice: biodisponibilitatea diureticelor de tip tiazidic poate fi crescută de către medicamentele anticolinergice (de exemplu, atropină, biperiden), aparent datorită unei scăderi ale motilităţii gastrointestinale şi vitezei de golire a stomacului. 6

Medicamentele anti-prokinetice, cum ar fi cisaprida, pot scădea biodisponibilitatea diureticelor de tip tiazidic. Răşini schimbătoare de ioni: absorbţia diureticelor tiazidice, inclusiv hidroclorotiazida, este redusă de colestiramină sau colestipol. Cu toate acestea, administrarea separată a dozei de hidroclorotiazidă şi răşină, astfel încât hidroclorotiazida să fie administrată cu cel puţin 4 ore înainte sau 4-6 ore după administrarea răşinilor ar reduce la minimum interacţiunea. Vitamina D: administrarea diureticelor tiazidice, inclusiv hidroclorotiazida, cu vitamina D sau cu săruri de calciu poate potenţa creşterea calciului seric. Ciclosporină: tratamentul concomitent cu ciclosporina poate creşte riscul de hiperuricemie şi a complicaţiilor de tip gută. Săruri de calciu: utilizarea concomitentă a diureticelor de tip tiazidic poate duce la hipercalcemie prin creşterea reabsorbţiei tubulare de calciu. Diazoxid: diureticele tiazidice pot potenţa efectul hiperglicemic al diazoxidului. Metildopa: în literatura de specialitate existat raportări despre anemie hemolitică care apare la administrarea concomitentă de hidroclorotiazidă cu metildopa. Alcool, barbiturice sau opioide: administrarea concomitentă a diureticelor tiazidice cu alcool, barbituricele sau opioide poate potenţa hipotensiunea arterială ortostatică. Amine presorii: hidroclorotiazida poate reduce răspunsul la aminele presorii, cum ar fi noradrenalina. Semnificaţia clinică a acestui efect este incertă şi nu este suficientă pentru a exclude utilizarea acestora.

Sarcina, alăptarea, femei şi bărbaţi cu potenţial fertil Rezumatul profilului de risc Sarcina Ca şi în cazul oricărui medicament, care acţionează direct asupra SRAA, Co-Diovan nu trebuie utilizat în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3). Datorită mecanismului de acţiune al antagoniştilor angiotensinei II, un risc pentru făt nu poate fi exclus. Administrarea inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) (o clasă specifică de medicamente care acţionează asupra sistemului renină-angiotensină-aldosteron, SRAA) la femeile gravide în timpul celui de-al doilea şi al treilea trimestru de sarcină a condus la lezarea şi moartea fătului în curs de dezvoltare. În plus, conform datelor retrospective, utilizarea inhibitorilor ECA în primul trimestru de sarcină a fost asociată cu un risc potenţial de vicii congenitale. Au fost raportate cazuri de avort spontan, oligohidramnios şi disfuncţie renală la nou-născuţi când femeile gravide au luat în mod accidental valsartan. Expunerea intrauterină la diureticele tiazidice, inclusiv hidroclorotiazidă, este asociată cu icter fetal sau neonatal sau trombocitopenie şi poate fi asociată cu alte reacţii adverse care au apărut la adulţi. Dacă sarcina este confirmată în timpul tratamentului, Co-Diovan trebuie întrerupt cât mai curând posibil (vezi pct. 5.3). Consideraţii clinice Riscul matern şi/sau embrional/fetal asociat cu boala 7

Hipertensiunea arterială în timpul sarcinii creşte riscul maternal pentru pre-eclampsie, diabet gestational, naştere prematură şi complicaţii în timpul naşterii (de exemplu, necesitatea unei operaţii cezariene şi hemoragie post-partum). Hipertensiunea arterială creste riscul fetal pentru retard de creştere intrauterină şi moarte intrauterină. Riscul fetal/neonatal Oligohidramniosul la femeile gravide care utilizează medicamente care afectează sistemul reninăangiotensină în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină poate avea următoarele consecinţe: scăderea funcţiei renale fetale, care duce la anurie şi insuficienţă renală, hipoplazie pulmonară fetală, deformări scheletale, inclusiv hipoplazia craniului, şi deces. În cazul expunerii accidentale la terapia cu BRA, trebuie avută în vedere monitorizarea fetală adecvată. Copiii, ale căror mame au administrat terapie cu BRA, trebuie monitorizaţi îndeaproape pentru hipotensiune arterială. Date din studiile pe animale Valsartan În studiile de dezvoltare embriofetală la şoareci, şobolani şi iepuri, fetotoxicitatea a fost observată în asociere cu toxicitatea maternă la şobolani la doze de valsartan de 600 mg/kg şi zi, de aproximativ 18 ori mai mare decât doza maximă recomandată la om pe bază de mg/m2 (calculele presupun o doză orală de 320 mg/zi şi un pacient cu greutatea de 60 kg) şi la iepuri în doze de 10 mg/kg şi zi de aproximativ 0,6 ori doza maximă recomandată la om pe bază de mg/m2 (calculele presupun o doză orală de 320 mg pe zi şi un pacient de 60 kg). Nu au existat dovezi privind toxicitatea maternă sau fetotoxicitatea la şoareci până la un nivel de doză de 600 mg/kg şi zi, de aproximativ 9 ori mai mare decât doza maximă recomandată la om pe bază de mg/m2 (calculele presupun o doză orală de 320 mg/zi şi un pacient de 60 kg). Hidroclorotiazidă Hidroclorotiazida nu a fost teratogenă şi nu a avut efecte asupra fertilităţii şi concepţiei. Nu a fost elucidat niciun potenţial teratogen la 3 specii de animale testate. Nu a fost observată fetotoxicitate asociată dozei la doze orale de 0, 100, 300 şi 1000 mg/kg la şobolani. Scăderea creşterii în greutate la puii de şobolan a fost atribuită efectelor dozei crescute şi efectelor diuretice ale hidroclorotiazidei, cu consecinţe ulterioare asupra producţiei de lapte. Alăptarea Nu se cunoaşte dacă valsartan este transferat în laptele uman. Valsartanul a fost transferat în lapte la şobolanii care alăptează. Hidroclorotiazida traversează placenta şi este transferată în laptele matern. Prin urmare, nu este recomandabil ca femeile care alăptează să administreze Co-Diovan. Femei şi bărbaţi cu potenţial fertil Similar oricăror medicamente care acţionează direct asupra SRAA, Co-Diovan nu trebuie utilizat la femeile care planifică să rămână gravide. Profesioniştii din domeniul sănătăţii, care prescriu orice medicamente care acţionează asupra SRAA, ar trebui să consilieze femeile cu potenţial fertil cu privire la riscul potenţial al acestor medicamente în timpul sarcinii. Infertilitatea Nu există informaţii privind efectele valsartanului sau hidroclorotiazidei asupra fertilităţii umane. Studiile la şobolanii nu au elucidat efecte ale valsartanului sau ale hidroclorotiazidei asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3).