Fișă tehnică · Clozapin-BP 25 mg, comprimate

Doze

Doza trebuie ajustată individual. La fiecare pacient trebuie folosită doza minimă eficace.

Sunt necesare creşterea cu precauţie a dozei şi utilizarea unei scheme divizate de dozare pentru a reduce la minimum riscurile de apariţie a hipotensiunii, convulsiilor şi sedării.

Doza zilnică totală poate fi divizată în doze inegale, doza cea mai mare fiind administrată înainte de culcare.

Iniţierea tratamentului cu Clozapin-BP trebuie rezervată pacienţilor cu numărul de leucocite (WBC) (3,5x109/Litru) 9/Litru),≥3500/mm³ şi numărul absolut de neutrofile ≥2000/mm³ (2,0x10 în limitele normale standard.

Ajustarea dozei este indicată la pacienţii cărora li se administrează şi medicamente care au interacţiuni farmacocinetice şi farmacodinamice cu Clozapin-BP cum sunt: benzodiazepine sau inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (vezi pct. 4.5).

Mod de administrare

Clozapin-BP se administrează oral.

Trecerea de la un tratament anterior antipsihotic la Clozapin-BP

În general, se recomandă ca Clozapin-BP să nu fie administrat în asociere cu alte antipsihotice. Dacă tratamentul cu Clozapin-BP trebuie iniţiat la pacienţii cărora li se administrează tratament antipsihotic oral, se recomandă mai întâi întreruperea celuilalt antipsihotic, prin scăderea treptată a dozei timp de aproximativ o săptămână. Odată ce medicamentul antipsihotic a fost întrerupt complet de cel puțin 24 de ore, tratamentul cu Clozapin-BP poate fi inițiat așa cum este descris mai sus.

Sunt recomandate următoarele doze:

• Pacienţii cu schizofrenie rezistentă la tratament

Iniţierea tratamentului 12,5 mg administrate o dată sau de două ori în prima zi, apoi 25 mg administrate o dată sau de două ori în a doua zi. Dacă este bine tolerată, doza zilnică poate fi crescută lent, cu câte 25 mg până la 50 mg pentru a ajunge la 300 mg pe zi în 2-3 săptămâni. Ulterior, dacă este necesar, doza zilnică poate fi crescută, cu câte 50 până la 100 mg la jumătatea săptămânii sau de preferat, la intervale săptămânale.

Diapazonul de doze terapeutice

La majoritatea pacienţilor este de aşteptat ca eficacitatea antipsihotică să apară la 200 până la 450 mg pe zi, administrate în doze divizate. Doza zilnica totală poate fi divizată în mod inegal, cu administrarea dozei mai mari seara, la culcare. Pentru doza de întreţinere, vezi mai jos.

Doza maximă

Pentru a obţine beneficiu terapeutic maxim, unii pacienţi pot necesita doze mai mari; în aceste cazuri este permisă creşterea cu prudenţă a dozei (fără a depăşi 100 mg) până la 900 mg pe zi.

Cu toate acestea, trebuie luată în considerare posibilitatea creşterii riscului de apariţie a reacţiilor adverse (în special convulsii) la doze mai mari de 450 mg pe zi.

Doza de întreţinere

După obţinerea unui beneficiu terapeutic maxim, mulţi pacienţi pot fi menţinuţi cu doze mai scăzute în condiţii de eficienţă terapeutică. Astfel, se recomandă o reducere foarte atentă a dozei. Tratamentul trebuie menţinut pe o perioadă minimă de 6 luni. Dacă doza zilnică nu depăşeşte 200 mg, este potrivită o singură administrare, seara.

Finisarea tratamentului

În cazul în care se intenţionează încheierea tratamentului cu Clozapin-BP, se recomandă o scădere treptată a dozei în decurs de 1-2 săptămâni. Dacă este necesară întreruperea bruscă (de exemplu, din cauza leucopeniei), pacientul trebuie supravegheat atent privitor la reapariția simptomelor psihotice și apariţia simptomelor de sevraj (sindrom de întrerupere) (vezi pct. 4.4).

Reluarea tratamentului

La pacienţii la care au trecut mai mult de 2 zile de la administrarea ultimei doze de Clozapin-BP, tratamentul trebuie reînceput cu 12,5 mg administrate o dată sau de două ori în prima zi.

Dacă această doză este bine tolerată, este posibilă creşterea treptată a dozei până la valoarea eficace mai rapid decât se recomandă pentru tratamentul iniţial.

Cu toate acestea, în cazul oricărui pacient care anterior, la administrarea dozei iniţiale a prezentat stop respirator sau cardiac (vezi pct. 4.4.), dar, ulterior, a fost posibilă creşterea treptată a dozei până la valoarea dozei eficace, reluarea creşterii treptate trebuie efectuată cu extremă prudenţă.

• Tulburări psihice apărute în timpul bolii Parkinson, în cazul în care tratamentul standard a fost ineficace

Iniţierea tratamentului

Doza iniţială nu trebuie să depăşească 12,5 mg pe zi, administrată seara. Creşterile ulterioare ale dozei trebuie să fie cu câte 12,5 mg, cu un maximum de două creşteri pe săptămână, până la un maximum de 50 mg, doză care nu poate fi atinsă până la sfârşitul celei de-a doua săptămâni. Doza totală zilnică trebuie să fie administrată, de preferat, ca doză unică, seara.

Diapazonul de doze terapeutice

Doza medie eficace este de obicei cuprinsă între 25 şi 37,5 mg pe zi. În cazul în care tratamentul administrat pentru cel puţin o săptămână, cu o doză de 50 mg eşuează să asigure un răspuns terapeutic satisfăcător, doza poate fi crescută cu prudenţă, cu 12,5 mg pe săptămână.

Doza maximă

Doza de 50 mg pe zi poate fi depășită numai în cazuri excepţionale, iar doza maximă de 100 mg pe zi nu trebuie depăşită niciodată.

Creşterile dozei trebuie limitate sau amânate dacă apar: hipotensiune ortostatică, sedare excesivă sau confuzie. Tensiunea arterială trebuie monitorizată în primele săptămâni de tratament.

Doza de întreţinere

Când s-a obţinut remisia completă a simptomelor psihotice pentru cel puţin 2 săptămâni, este posibilă o creştere a dozei de medicamente antiparkinsoniene, dacă este indicată, având la bază statusul motor. Dacă prin această abordare, rezultă recurenţa simptomelor psihotice, doza de Clozapin-BP poate fi crescută cu câte 12,5 mg pe săptămână până la un maxim de 100 mg pe zi, administrate în una sau două doze divizate (vezi mai sus).

Finisarea tratamentului

Se recomandă o reducere gradată a dozei, cu câte 12,5 mg, de-a lungul unei perioade de cel puţin o săptămână (de preferat două săptămâni).

Tratamentul trebuie întrerupt imediat în cazul apariţiei neutropeniei sau agranulocitozei (vezi pct. 4.4). În această situaţie este esenţială monitorizarea psihiatrică atentă a pacientului, deoarece simptomele pot să reapară rapid.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienți cu tulburări cardiace

La pacienții care suferă de tulburări cardiace tatamentul trebuie inițiat cu doză mică ( 1x12,5 mg în prima zi). Creșterea dozei trebuie efectuată doar lent și în trepte mici. Administrarea la pacienții cu tulburări cardiovasculare severe este contraindicată.

Pacienți cu insuficienţă renală

La pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată tatamentul trebuie inițiat cu doză mică (1x12,5 mg în prima zi). Creșterea dozei trebuie efectuată doar lent și în trepte mici.

Insuficienţă hepatică

Pacienţilor cu insuficienţă hepatică trebuie să li se administreze Clozapin-BP cu precauţie; la acești pacienți este necesară monitorizarea regulată a rezultatelor testelor hepatice (vezi pct. 4.5).

Copii şi adolescenţi

Clozapin-BP nu se recomandă pentru administrare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea. Nu trebuie administrat la acest grup de vârstă până când nu sunt disponibile noi date.

Pacienţi cu vârsta de 60 ani şi peste

Se recomandă ca tratamentul la pacienţii cu vârsta de 60 de ani şi peste această vârstă să fie iniţiat la o doză extrem de redusă (12,5 mg administrate o dată, în prima zi) cu creşteri ulterioare ale dozei limitate la 25 mg pe zi.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Contraindicaţie la administrarea concomitentă
- Medicamentele cunoscute ca având un potenţial substanţial de deprimare a funcţiei măduvei osoase nu
trebuie administrate concomitent cu Clozapin-BP (vezi pct. 4.3).
- Antipsihoticele retard (care au un potenţial de mielosupresie), nu trebuie administrate concomitent cu
Clozapin-BP pentru că acestea nu pot fi eliminate rapid din organism, în situaţiile în care acest lucru este
necesar, de exemplu neutropenia (vezi pct. 4.3.).
- Alcoolul etilic nu trebuie administrat concomitent cu Clozapin-BP datorită posibilei potenţări a
efectului sedativ.
Precauţii la administrare, incluzând ajustarea dozei

- Clozapin-BP poate creşte efectele centrale ale deprimantelor sistemului nervos central, cum sunt
narcoticele, antihistaminicele şi benzodiazepinele. O atenţie deosebită se recomandă atunci când se
începe tratamentul cu Clozapin-BP, la pacienţii cărora li se administrează benzodiazepine sau orice alt
medicament psihotrop. Aceşti pacienţi pot prezenta un risc crescut de colaps circulator, care, în situaţii
rare, poate fi profund şi poate determina stop cardiac şi/sau respirator. Nu este clar dacă se poate preveni
colapsul cardiac sau respirator prin ajustarea dozei.
- Datorită posibilelor efecte aditive, prudenţa este esenţială în cazul administrării concomitente de
medicamente cu efect anticolinergic, hipotensiv sau deprimant respirator.
- Datorită proprietăţilor anti-alfa-adrenergice, Clozapin-BP poate reduce efectul hipertensiv al
noradrenalinei sau a altor medicamente cu efect predominant alfa-adrenergic şi să inverseze efectul
presor al adrenalinei.
- Administrarea concomitentă de medicamente care inhibă activitatea unor izoenzime ale citocromului
P450, poate creşte concentraţia plasmatică a clozapinei şi poate fi necesară reducerea dozei de clozapină,
pentru a preveni reacţiile adverse. Acest lucru este mai important pentru inhibitorii CYP 1A2 cum este
cafeina (vezi mai jos), inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, fluvoxamina, perazina sau
contraceptivele orale (CYP1A2, CYP3A4, CYP2C19). O parte din ceilalţi inhibitori ai recaptării
serotoninei, cum sunt fluoxetina, paroxetina şi într-o măsură mai mică şi sertralina sunt inhibitori ai CYP
2D6 şi, în consecinţă, interacţiunile farmacocinetice majore cu clozapina sunt mai puţin probabile. În
mod similar, interacţiunile farmacocinetice cu inhibitorii CYP 3A4 cum sunt antimicoticele cu nucleu
azol, cimetidina, eritromicina şi inhibitorii de protează sunt puţin probabile, deşi au fost raportate câteva.
Deoarece concentraţia plasmatică a clozapinei este crescută de consumul de cafeină şi scăzută cu aproape
50% ulterior, în a 5-a zi a perioadei fără cafeină, pot fi necesare modificări ale dozei de clozapină atunci
când apare o modificare în obiceiul privind consumul de cafeină. În cazurile de întrerupere bruscă a
fumatului, concentraţiile plasmatice de clozapină pot creşte, aceasta ducând la o creştere a reacţiilor
adverse.
- Au fost raportate cazuri de interacţiune între citalopram şi clozapină, interacţiune care poate să crească
riscul apariţiei evenimentelor adverse asociate cu clozapina. Nu a fost pe deplin studiată natura acestei
interacţiuni.
- Administrarea concomitentă de medicamente inductoare ale enzimelor citocromului P450, poate să
scadă concentraţiile plasmatice ale clozapinei, determinând o scădere a eficacităţii. Medicamentele
inductoare ale enzimelor citocromului P450 şi la care s-au raportat interacţiuni cu clozapina includ, de
exemplu carbamazepina (nu trebuie administrată concomitent cu clozapina datorită potenţialului său
mielosupresiv), fenitoina şi rifampicina. Medicamentele inductoare ale CYP1A2, cum este omeprazolul,
pot să determine scăderea concentraţiei plasmatice a clozapinei. Trebuie avută în vedere reducerea
potenţială a eficacităţii clozapinei dacă este administrată în asociere cu aceste medicamente.
Alte interacţiuni
- Administrarea concomitentă de litiu sau alte substanţe active pe sistemul nervos central poate creşte
riscul dezvoltării sindromului neuroleptic malign (SNM).
- Au fost raportate rar crize epileptice severe, incluzând declanşarea crizelor la pacienţii non-epileptici şi
cazuri izolate de delir atunci când Clozapina a fost administrată concomitent cu acidul valproic. Aceste
efecte sunt posibile datorită interacţiunii farmacodinamice al cărei mecanism nu a fost determinat.
- Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu alte medicamente care sunt fie inhibitori, fie
inductori ai izoenzimelor citocromului P450. Până în prezent nu au fost observate interacţiuni relevante
clinic cu antidepresivele triciclice, fenotiazine şi antiaritmice din clasa IC, care sunt cunoscute a se lega
de citocromul P450 2D6.
- Similar altor antipsihotice, se recomandă precauţie dacă Clozapina este prescris cu medicamente care
prelungesc intervalul QTc sau determină dezechilibru electrolitic.

O listă a interacţiunilor medicamentoase considerate a fi cele mai importante cu Clozapina este prezentată
mai jos, în tabelul 2. Aceasta nu este o listă completă.
Tabelul 2: Referinţă la cele mai frecvente interacţiuni medicamentoase cu clozapină.
Medicament
Interacţiuni
Comentarii
Deprimante ale măduvei
Interacţiunea creşte riscul Clozapina nu trebuie utilizată
osoase (de exemplu,
şi/sau severitatea supresiei concomitent cu alte
carbamazepina,
măduvei osoase.
medicamente care au
cloramfenicol), sulfonamide
potenţial cunoscut de supresie
(de exemplu, co-trimoxazol),
a funcţiei măduvei osoase
analgezice pirazolone (de
(vezi pct. 4.3).
exemplu, fenilbutazona),
penicilamine, agenţi
citotoxici şi antipsiohotice
retard injectabile.
Benzodiazepine
Utilizarea concomitentă poate Deşi apariţia este rară, se
creşte riscul de colaps recomandă precauţie când se
circulator, care poate duce la administrează aceste
stop cardiac şi/sau respirator. medicamente împreună.
Rapoartele sugerează că
deprimarea şi colapsul
respirator sunt mai probabil
să apară la începutul acestei
asocieri, sau atunci când
Clozapina este adăugat unui
tratament stabilit al
benzodiazepinei.
Anticolinergice
Clozapina potenţează
Observarea pacienţilor pentru
acţiunea acestor medicamente reacţii adverse anticolinergice
prin acţiune anticolinergică
cum sunt constipaţia, mai ales
aditivă.
atunci când sunt utilizate
pentru a ajuta în controlul
hipersalivaţiei.
Antihipertensive
Clozapina poate potenţa
Se recomandă precauţie dacă
efectele hipotensive ale
Clozapina este utilizat
acestor medicamente datorită concomitent cu medicamente
efectelor sale antagoniste
antihipertensive. Pacienţii
simpatomimetice.
trebuie avertizaţi de riscul
apariţiei hipotensiunii
arteriale, în special în
perioada iniţială de ajustare a
dozei.
Alcool, inhibitori de
Cresc efectele centrale.
Se recomandă precauţie dacă
monoaminooxidază (IMAO), Efecte adiţionale de
se utilizează Clozapina
deprimante ale SNC,
deprimare a SNC şi
concomitent cu alte
incluzând narcotice şi
interferenţa cu performanţele medicamente active asupra
benzodiazepine.
cognitive şi motorii atunci
SNC. Pacienţii trebuie
avertizaţi de posibilele efecte

când se foloseşte în asociere
cu aceste medicamente.
Medicamente care se leagă în
proporţie mare de proteine
(de exemplu, warfarina şi
digoxina)

Clozapina poate determina o
creştere a concentraţiei
plasmatice a acestor
medicamente datorită
dislocării de pe proteinele
plasmatice.

Fenitoina

Adăugarea fenitoinei
tratamentului cu Clozapina,
poate determina o scădere a
concentraţiilor plasmatice ale
clozapinei.
Utilizarea concomitentă poate
creşte riscul dezvoltării
sindromului neuroleptic
malign (SNM).
Utilizarea concomitentă poate
să scadă concentraţiile
plasmatice ale clozapinei.
Utilizarea concomitentă poate
să crească concentraţiile
plasmatice ale clozapinei.

Litiu

Medicamente inductoare
CYP1A2 (de exemplu,
omeprazol)
Medicamente inhibitoare
CYP1A2 (de exemplu,
fluvoxamină, cafeină,
ciprofloxacin), piperazină sau
contraceptive orale
(CYP1A2, CYP3A4,
CYP2C19)

sedative aditive şi atenţionaţi
să nu conducă vehicule sau să
folosească utilaje.
Pacienţii trebuie monitorizaţi
pentru apariţia reacţiilor
adverse asociate acestor
medicamente, şi dacă este
necesar, se vor ajusta dozele
medicamentului care se leagă
de proteine.
Dacă trebuie utilizată
fenitoina, pacientul trebuie
monitorizat atent privind
agravarea sau recurenţa
simptomelor psihotice.
Observare pentru semne şi
simptome ale SNM.
Trebuie avut în vedere
posibilitatea scăderii
eficacităţii clozapinei.
Potenţial de intensificare a
reacţiilor adverse. Se
recomandă prudenţă, de
asemenea, la întreruperea
administrării concomitente cu
inhibitori ai CYP1A2,
deoarece determină scăderea
concentraţiilor plasmatice ale
clozapinei.

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
În timpul sarcinii, Clozapin-BP trebuie administrat numai dacă este prescris de către medic.
Anunţaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră în cazul în care rămâneţi gravidă în timpul tratamentului
cu Clozapin-BP. În niciun caz nu trebuie să opriți tratamentul din inițiativă proprie. Oprirea bruscă a
Clozapin-BP poate avea consecințe grave.
Nou-născuţii mamelor care iau medicamente antipsihotice în timpul ultimului trimestru de sarcină pot
prezenta un risc crescut de dezvoltare de membre rigide, tremor, agitaţie, rigiditate musculară, slăbiciune
musculară, somnolenţă, respiraţie întretăiată şi superficială şi tulburări de nutriţie după naştere. În unele
cazuri, aceste simptome se pot atenua singure, în alte cazuri, nou-născuţii pot avea nevoie de terapie
intensivă sau spitalizare îndelungată.
Vă rugăm să spuneți imediat ginecologului sau obstetricianului că ați luat medicamentul în timpul
sarcinii, mai ales dacă copilul dumneavoastră prezintă problemele descrise după naștere.
Unele femei care utilizează unele medicamente pentru tratarea afecţiunilor mintale au cicluri menstruale
neregulate sau nu au deloc. Dacă aţi fost astfel afectată, ciclurile menstruale pot reveni când treceţi de la
medicamentul respectiv la Clozapin-BP, ceea ce înseamnă că trebuie să recurgeţi la metode eficiente de
contracepţie.
Nu alăptaţi în timpul tratamentului cu Clozapin-BP, fiindcă poate trece în lapte şi astfel poate afecta
copilul.